În această fază după naşterea Cuvîntului Dumnezeu capătă o calitate nouă cea de TATĂL, născându-l pe Iisus Hristos. Fiul său, este unicul născut din Tată şi ca subiect şi ca persoană este întruchiparea Cuvântului.
În versetele Bibliei se spune că
Iisus Hristos este singurul născut din Dumnezeu – TATĂ. La fel se subliniază că
Cuvântul s-a făcut trup, adică s-a materializat, s-a reîncarnat, (Care a fost
orânduit) conform Planului Divin.
Naşterea pe pămînt a lui Iisus
Hristos a fost programată şi prorocită prin proroci.
Sfânta Evanghelie
după Matei
Cap.1.22.23 . ,,Acestea
toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul
care zice: ,,Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte
Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”.
Sfânta Evanghelie
după Matei
Cap.2.5. ,,Şi au stat
acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul,
prin proorocul: ,,Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.
Cap.2. 23. ,,Şi venind a locuit în
oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că
Nazarinean Se va chema.”
Întâia Epistolă
Sobornicească a Sfântului Apostol Petru
Cap.1.20. ,,Care a
fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii
cei mai de pe urmă, pentru voi...”
Apostolul Petru subliniază în
acest verset faptul că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, era cunoscut în Planul Divin încă de la
începuturile lumii și că a venit să Se arate în vremea de pe urmă pentru binele
credincioșilor, aducându-le mântuire prin jertfa Sa. Această pasaj reflectă
doctrina creștină despre Hristos ca Mântuitorul și Mesia, care a fost predestinat să vină pe
Pământ pentru a răscumpăra păcatele oamenilor.
„Cuvântul” în limbaj modern este
Informaţie. Deci, Fiul lui Dumnezeu este Informaţia despre tot şi despre toate,
pe care o posedă Tatăl. Şi în această fază Dumnezeu - Tatăl încă nu a creat
nimic material sau spiritual, deci nu era CREATOR, el numai l-a născut pe Fiu,
pe Cuvînt, pe Informaţie. Nu apăruse încă nici lumea de dincolo, cea
spirituală, cu atât mai mult, nu exista nici lumea noastră, adică Materia.
Iisus era născut mai înainte ca îngerul Luminii (Satana) sau alte creaturi
spirituale.
Îngerii au un rol însemnat dar determinat
şi nu au propria voinţă. Pămîntul l-a fel a fost pregătit demult.
Sfânta Evanghelie
după Ioan
Cap.1.1. ,,La început era
Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi cuvântul era Dumnezeu.”
Cap.1.14. ,,Şi
Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi
noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din
Tatăl”.
Versetul 1 afirmă că "La
început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era
Dumnezeu." Acest pasaj se referă la Isus Hristos ca "Cuvânt"
(sau "Logos" în greacă) și susține divinitatea Sa. Iisus fiind
Informaţie sau Cuvânt, nu este şi Energie, deci nu posedă forţa creatoare a lui
Dumnezeu, numită şi Duhul Sfânt. Cuvântul adică Informaţia este însuşi Iisus Hristos.
Versetul 14 menționează că
"Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi." Acesta se referă
la incarnația lui Isus, momentul în care Cuvântul divin s-a întrupat ca om în
persoana lui Isus Hristos.
Aceste versete subliniază natura
divină și umană a lui Isus Hristos și reprezintă o parte importantă a
învățăturii creștine despre persoana lui Hristos și lucrarea Sa în lume.
În Planul Tatălui soarta Fiului
său a fost preconizată ca ceva fatal, inevitabil.
Iisus Hristos nu este o persoană
liberă în acţiunile sale. Naşterea lui, viaţa lui, activitatea lui, moartea sa,
învierea, toate au fost preconizate anterior în Planul lui Dumnezeu, iar unele
din informaţii despre Iisus au fost vestite prin proroci.
Singur Iisus conştientizează că
soarta sa este predeterminată de Dumnezeu Tatăl. În Biblie adesea
Iisus spune că face voia Tatălui nu a lui personală. Dacă nici Iisus nu poate
face voia sa ce să mai vorbim de oameni ?
Iisus spune că Scriptura
proroceşte soarta sa predestinată.
Sfânta Evanghelie
după Luca
Cap.22.37. ,,Căci vă
spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: ,,Şi cu cei
fără de lege s-a socotit”, căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit.”
Acest pasaj este un fragment din
cuvintele lui Isus Hristos înainte de a fi arestat și răstignit. Isus se referă
la faptul că evenimentele care se desfășoară acum sunt împlinirea Scripturii
sau a Profeției. Mai precis, el spune că trebuie să se împlinească ceea ce este
scris despre El în Scriptură, și anume că El va fi socotit cu cei fără de lege.
Prin aceste cuvinte, Isus aduce în discuție destinul Său, care
implica să fie considerat ca și cum ar fi fost un răufăcător sau un om fără de
lege, deși El era inocent și fără păcat. Aceasta era o parte a planului divin
de mântuire prin jertfa Sa pe cruce.
Fiecare existenţă a lui Iisus
Hristos în ,,lumea spirituală” sau în ,,lumea noastră materială” a fost strict
determinată de scopul/programul Tatălui. Iar scopul Tatălui în această fază a
fost transmiterea Informaţiei necesare Fiului.
Se poate de întrebat, oare toată Informaţia
Divină a fost transmisă de la Tatăl la Fiu? Este oare Fiul Atotştiitor ca şi
Tatăl? Cred că nu. Unele ,,fişiere” Dumnezeu nu i-a transmis Fiului. Sunt
destule dovezi, că Fiul fiind o „copie” fidelă al Tatălui, totuşi, ca şi
fiecare „copie” se deosebeşte de „original”. De exemplu Iisus nu ştie cînd va
fi sfîrşitul lumii aceste.
Sfânta Evanghelie
după Marcu
Cap.13.3. ,,Şi şezând
pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl întrebau, de o parte, Petru,
Iacov, Ioan şi cu Andrei:
Cap.13.4. ,,Spune-ne
nouă când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când va fi să se împlinească
toate acestea?”
Cap.13.32. ,,Iar despre
ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici
Fiul, ci numai Tatăl.”
Isus aduce în discuție momentul
sau data exactă a sfârșitului vremurilor, dar subliniază că această dată este
cunoscută doar de Tatăl.
Acest verset subliniază umilința
și subordonarea Fiului față de Tată. Isus, în calitate de Fiul lui Dumnezeu,
afirmă că nu știe momentul precis al sfârșitului, ci numai Tatăl cunoaște
această dată. Această învățătură reflectă și învățăturile din alte pasaje
biblice despre relația dintre Tată, Fiul și Sfântul Spirit în cadrul Sfintei
Treimi.
Fiind înzestrat cu multe calităţi
neobişnuite şi divine, Iisus Hristos, totuşi nu este ca şi Tatăl Atotştiutor şi
Atotputernic, nu este Creator, nu generează Forţa Divină - Duhul Sfânt, etc.
Fiind Fiu şi mai presus de Creaţiune, Iisus Hristos în relaţiile cu Tatăl, este
subordonat lui, îşi are destinul său şi nu poate poseda liberul arbitru.
Iisus recunoaşte că nu are
propria voinţă şi îndeplineşte Planul Divin a Tatălui său. Soarta lui Iisus pe
pământ la fel a fost programată „orânduită”. Iisus nu are libertate pe pământ,
face voia Tatălui. Aleşii vin la Iisus dacă sunt atraşi de Tatăl.
Sfânta Evanghelie
după Luca
Cap.22.22. ,,Şi Fiul
Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este
vândut!”
Isus spune că
"Fiul Omului merge precum a fost orânduit," ceea ce înseamnă că El
urma să-și îndeplinească misiunea și să treacă prin suferința și moartea Sa,
care erau parte a planului divin de mântuire. Cu toate acestea, Isus exprimă
tristețe și condamnare asupra celui care urma să-L trădeze, referindu-se la
Iuda Iscarioteanul, care urma să-L vândă în schimbul de arginți.
Sfânta Evanghelie
după Ioan
Cap.
6. 44. ,,Nimeni
nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl
voi învia în ziua de apoi.”
Isus afirmă că nimeni
nu poate veni la El, să-L recunoască și să-L accepte ca Mântuitor personal,
dacă nu este tras de Tatăl care L-a trimis. Aceasta arată că credința în Isus
Hristos nu este doar o alegere umană, ci și o lucrare a lui Dumnezeu, care
mișcă inimile oamenilor și-i atrage spre El. Acest proces de a fi "tras de
Tatăl" se referă la prevenirea și lucrarea harului divin care pregătește
inimile oamenilor pentru credință.
Sfânta Evanghelie
după Ioan
Cap.8.28. ,,Deci le-a
zis IIisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi
că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.”
Cap.8. 29. ,,Şi Cel ce M-a trimis
este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.”
Isus afirmă că acțiunile și
cuvintele Sale sunt în total acord cu voința Tatălui. El subliniază că El nu
acționează sau vorbește de la Sine însuși, ci toate vin de la Tatăl.
Isus afirmă că El face
întotdeauna ceea ce este plăcut Tatălui, arătându-și supunerea totală față de
voința divină și unitatea Lui cu Tatăl în misiunea Sa de mântuire a omenirii.
Dumnezeu nu s-a manifestat ca
Tatăl pentru Iisus, de la începuturi, deoarece Iisus Hristos are început care
este ziua lui de naştere, ziua cea de naștere spirituală nu cea
pămîntescă din anul 4 î.e.n.. Acest moment de naştere în ceruri al unicului Fiu,
de asemenea a fost planificat şi înfăptuit la “timpul potrivit”. Altfel spus,
Iisus Hristos are un început direct în Dumnezeu. Iisus Hristos prin esenţă este
o reflectare veridică a Informaţiei Spirituale ale Tatălui.
Dar această Informaţie nouă
“încorporată” în Fiul său, totuşi este o copie. Fiul are destinul său, are
soarta sa, are misiunea sa, este foarte înzestrat pentru îndeplinirea acestei
misiuni. Şi totuşi, are şi limitele sale. Dar altfel nici nu se putea fi. Rolul
pe care Iisus Hristos este sortit să-l joace în Planul Divin, este un rol
foarte enorm şi principal şi totuşi acesta este un rol. Regizorul şi
Scenaristul însă este unucul - Dumnezeu Tatăl.
Iisus prin pildă alegorică spune
rolul său subordonat faţă de Tatăl Dumnezeu. Mlădiţile sunt ucenicii lui Iisus.
CONCLUZII:
1.
Textul sugerează că Iisus Hristos devine Fiul într-o fază
ulterioară după nașterea Cuvântului și că această naștere a fost profețită în
Vechiul Testament. Nașterea sa este descrisă ca o împlinire a planului divin și
a profețiilor. Dumnezeu Tatăl,
în virtutea atributelor Sale divine de atotștiință și atotputere, dă naștere
lui Iisus Hristos, Fiul Său.
2.
"Cuvântul" este asociat cu
"Informația" în text, și se afirmă că Iisus Hristos este însuși
această Informație. Incarnația lui Iisus este menționată în contextul
întrupării Cuvântului, arătând că el devine trup și locuiește printre oameni.
3.
Se subliniază că viața, moartea și toate acțiunile lui
Iisus sunt preconizate și planificate de Dumnezeu Tatăl înainte de începerea
lumii. Iisus recunoaște că el îndeplinește voia Tatălui și că aceasta este
parte a unui plan divin prestabilit.
4.
Iisus este prezentat ca fiind subordonat Tatălui și ca
având un rol prestabilit în planul divin. Se afirmă că Iisus nu posedă
libertate de acțiune independentă și că el face mereu voia Tatălui.
5.
Se subliniază că Iisus nu cunoaște unele aspecte ale
viitorului, cum ar fi data sfârșitului lumii, afirmând că doar Tatăl le
cunoaște. Acest aspect arată umilința și subordonarea Fiului față de Tatăl.
6.
Se menționează că nimeni nu poate veni la Iisus dacă nu
este atras de Tatăl, evidențiind că credința în Hristos este rezultatul
intervenției divine.
7.
Textul evidențiază că Iisus își îndeplinește misiunea
conform planului Tatălui, chiar dacă aceasta implică suferință și moarte.Se
subliniază subordonarea și supunerea totală a lui Iisus față de voința Tatălui.
Nașterea lui Iisus Hristos este o parte a planului divin de mântuire a
omenirii. El este trimis de Tatăl pentru a răscumpăra păcatele oamenilor și
pentru a le oferi mântuire.
8.
Se sugerează că Informația Divină este transmisă de la
Tatăl la Fiul, dar există unele aspecte pe care Dumnezeu nu i le-a comunicat
Fiului. Se afirmă că Iisus nu știe, de exemplu, momentul sfârșitului lumii.
9.
În ansamblu, textul evidențiază relația specială dintre
Tatăl și Fiul în teologia creștină, cu accent pe subordonarea și supunerea
totală a lui Iisus față de planul divin prestabilit.
Autor: Iurii Moisei ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu