Două Moldove în aceeași țară: portretul unionistului și al antiunionistului prin prisma cliodinamicii deterministe

 Societatea Republicii Moldova oferă un caz deosebit de interesant pentru analiza cliodinamică a identităților colective. La peste trei decenii de la proclamarea independenței, cetățenii aceleiași țări continuă să fie divizați asupra unei întrebări fundamentale: „Cine suntem noi?” și, implicit, „Încotro ne îndreptăm?”.

Deși trăiesc în aceleași orașe și sate, folosesc aceleași instituții și sunt supuși acelorași legi, unii cetățeni consideră reunirea cu România drept un ideal firesc și legitim, în timp ce alții o percep drept o amenințare la adresa propriei identități și a statalității Republicii Moldova.

Din perspectiva cliodinamicii deterministe, această situație nu reprezintă o contradicție, ci rezultatul unor procese istorice, culturale și psihologice care au modelat diferit grupuri de populație aflate în același spațiu geografic.

 Unionistul: omul continuității istorice românești

Să-l numim simbolic Andrei.

Andrei are 35 de ani, locuiește în Chișinău, este licențiat într-o universitate locală sau românească și lucrează într-un domeniu conectat la economia europeană. Citește presa în limba română, urmărește canale media din România și călătorește frecvent în statele Uniunii Europene.

Pentru Andrei, identitatea națională este clară. El se consideră român, chiar dacă se definește simultan și ca moldovean în sens regional.

În percepția sa, Republica Moldova reprezintă rezultatul unor circumstanțe istorice generate de destrămarea imperiilor și de politicile geopolitice ale secolului XX. El privește anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940 ca pe o ruptură artificială în evoluția unei comunități istorice românești.

Profilul psihologic

Unionistul tipic manifestă:

• orientare ridicată către schimbare;
• deschidere către experiențe noi;
• încredere relativ mare în instituțiile occidentale;
• toleranță mai ridicată față de incertitudine;
• interes pentru procese istorice de lungă durată.

Pentru el, unirea nu este doar o problemă sentimentală. Ea reprezintă un proiect strategic care ar putea accelera dezvoltarea economică, integrarea europeană și consolidarea securității.

În limbajul cliodinamicii, Andrei aparține unui grup social care își extrage legitimitatea identitară din memoria istorică de lungă durată și din orientarea către viitor.

 Antiunionistul: omul continuității statalității moldovenești

Să o numim simbolic Elena.

Elena are 58 de ani și locuiește într-un oraș mic sau într-o localitate rurală. A crescut în perioada sovietică și și-a format valorile fundamentale într-un sistem politic diferit de cel actual.

Ea se identifică în primul rând drept moldoveancă și consideră că Republica Moldova constituie patria sa independentă.

Pentru Elena, existența statului moldovenesc reprezintă o realitate firească, iar ideea unirii este asociată cu schimbări radicale și cu pierderea unor repere familiare.

 Profilul psihologic

Antiunionistul tipic manifestă:

• preferință mai ridicată pentru stabilitate;
• atașament puternic față de instituțiile cunoscute;
• sensibilitate crescută la riscurile sociale;
• preocupare pentru menținerea echilibrului comunitar;
• accent pe continuitate și tradiție.

Elena nu respinge neapărat cultura română și nici relațiile apropiate cu România. Totuși, ea consideră că existența Republicii Moldova trebuie păstrată.

În limbajul cliodinamicii, Elena aparține unui grup care își extrage legitimitatea identitară din experiența statalității moldovenești și din memoria socială acumulată în perioada sovietică și postsovietică.

 De ce sunt diferiți?

La prima vedere, diferența pare a fi una ideologică. În realitate, ea este mult mai profundă.

 1. Memoria istorică diferită

Andrei și Elena nu trăiesc în aceeași memorie colectivă.

Andrei privește trecutul prin prisma Principatului Moldovei, a unirii din 1859 și a României moderne.

Elena privește trecutul prin prisma Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, a independenței din 1991 și a statalității moldovenești contemporane.

Cele două narațiuni istorice coexistă în aceeași societate.

 2. Spațiul informațional diferit

Oamenii nu reacționează la realitate în mod direct. Ei reacționează la imaginea realității pe care o primesc.

Unionistul consumă predominant informație din spațiul românesc și occidental.

Antiunionistul consumă mai frecvent informație provenită din surse moldovenești tradiționale sau din spațiul ex-sovietic.

În consecință, cei doi interpretează aceleași evenimente prin filtre cognitive diferite.

 3. Experiențe sociale diferite

Generațiile tinere au beneficiat de libertatea circulației, programe educaționale europene și acces la piața muncii occidentale.

Generațiile formate înainte de 1991 și-au construit viața într-un context instituțional diferit.

Astfel, ceea ce pentru Andrei reprezintă oportunitate, pentru Elena poate reprezenta risc.

 4. Structura identității

Cliodinamica deterministă sugerează că identitatea nu apare spontan. Ea este rezultatul interacțiunii dintre:

• educație;
• familie;
• experiență istorică;
• limbă;
• mediu informațional;
• rețele sociale.

Prin urmare, cei doi nu aleg pur și simplu să fie diferiți. Ei sunt produsele unor traiectorii istorice distincte.

 Paradoxul moldovenesc

Cel mai interesant fenomen este că atât unionistul, cât și antiunionistul pot fi patrioți.

Andrei consideră că viitorul comunității sale se află în reunificarea cu România.

Elena consideră că viitorul comunității sale se află în consolidarea Republicii Moldova independente.

Ambii doresc prosperitate, securitate și stabilitate. Diferența constă în modelul istoric prin care cred că aceste obiective pot fi atinse.

Concluzie: două identități, aceeași matrice istorică

Din perspectiva cliodinamicii deterministe, conflictul dintre unionism și antiunionism nu este o confruntare între „adevăr” și „eroare”, nici între „patrioți” și „trădători”.

El reprezintă rezultatul suprapunerii a două procese istorice de lungă durată:

1. Procesul continuității culturale și lingvistice românești.
2. Procesul formării unei identități moldovenești moderne în cadrul experienței imperiale ruse și sovietice.

Republica Moldova este spațiul în care aceste două curente istorice coexistă și concurează simultan pentru definirea viitorului.

În acest sens, unionistul și antiunionistul nu sunt două excepții sociologice. Ei sunt expresia vie a celor două memorii istorice care continuă să modeleze destinul colectiv al societății moldovenești.

 Autor: Iurii Moisei ©