Societatea Republicii Moldova oferă un caz deosebit de interesant pentru analiza cliodinamică a identităților colective. La peste trei decenii de la proclamarea independenței, cetățenii aceleiași țări continuă să fie divizați asupra unei întrebări fundamentale: „Cine suntem noi?” și, implicit, „Încotro ne îndreptăm?”.
Deși trăiesc în aceleași orașe și sate, folosesc aceleași instituții și
sunt supuși acelorași legi, unii cetățeni consideră reunirea cu România drept
un ideal firesc și legitim, în timp ce alții o percep drept o amenințare la
adresa propriei identități și a statalității Republicii Moldova.
