Semnificatia psihologica a culorilor

Culoarea și semnificația sa au o influență profundă asupra experienței umane, atât din perspectivă biologică, cât și socială. Fiecare nuanță a culorii adaugă o dimensiune esențială în relația noastră cu mediul înconjurător. Într-un context biologic, culorile au un impact direct asupra funcțiilor noastre fiziologice, afectând, de exemplu, ritmul respirației și circulația sangvină. Aceste efecte pot fi asociate cu semnificații adaptative ale culorilor pentru organismul uman.

Roșul, cu conotațiile sale de pasiune și excitație, accelerează sistemul nostru nervos simpatic, pregătindu-ne pentru momente de intensitate, fie ele de natură sexuală sau agresivă. Pe de altă parte, albastrul induce o senzație de calm și relaxare, influențând sistemul nostru parasimpatic. Aceste reacții fiziologice la culori sunt adesea corelate cu modul în care percepeam mediul înconjurător în evoluția noastră ca specie. Roșul este adesea asociat cu stimuli sexuali sau agresivi, în timp ce albastrul sugerează liniștea și siguranța, reflectând percepțiile noastre ancestrale.

 Pe lângă aceste semnificații biologice, culorile au și semnificații sociale. Ele sunt folosite pentru a simboliza diverse contexte culturale și sociale, fiecare culoare având semnificații distincte. De exemplu, negrul este adesea asociat cu doliul și pierderea afectivă, în timp ce albul este simbolul purității morale și al inocenței. Alegerea preferințelor de culoare reflectă în mod subtil nu doar gusturile personale, ci și aspecte ale personalității umane.

 Psihologul elvețian Max Lüscher a dezvoltat o metodă proiectivă care folosește preferințele de culoare pentru a interpreta caracteristicile emoționale ale indivizilor. Această tehnică se bazează pe clasificarea a 4 culori principale (albastru închis, verde, roșu orange și galben strălucitor) și 4 culori secundare (violet, maro, negru și gri neutru). Aceste preferințe pot oferi informații profunde despre stilul personalității, dându-ne o imagine a modului în care individul reacționează la mediul său și la provocările acestuia.

Albastrul întunecat (notat în test cu 1) este culoarea armoniei şi a liniştii.

 

Albastrul închis, simbolizând armonia și liniștea, reflectă dorința de calm, relaxare și relații liniștite. Alegerea sa poate sugera nevoia de a scăpa de agitația și anxietatea vieții prin meditație sau relații pasive și calmante. În contrast, respingerea albastrului poate indica agitație sau neliniște, cu individul încercând să compenseze anxietatea prin experiențe mai stimulante.

Dacă se numără printre preferinţele subiectului (este aleasă pe locul întâi), aceasta sugerează deci dorinţa de calm, de relaxare meditativă sau de o relaţie de ataşament pasivă şi liniştită. Dacă ea este clasata pe ultimele locuri, acest aspect poate sa denote o stare de agitaţie sau de nelinişte a subiectului. În această situaţie, culoarea sau culorile alese la începutul şirului exprimă modul sau scopul prin care subiectul încearcă să depăşească anxietatea provocată de respingerea albastrului. De exemplu, dacă alege la început culoarea roşie (3), înseamnă că el încearcă să se lanseze într-o serie de experienţe incitante sau excitante pentru a uita de anxietatea lui fundamentală. 

Verdele (2) este o culoare a vitalităţii naturale (care are drept corespondent vegetaţia) şi semnifică dorinţa de a creşte, de a se impune, de a se afirma. 

Este o culoare de perseverenţei, a voinţei şi a dorinţei de a-ţi impune statutul printre ceilalţi, pentru a-ţi fi recunoscută superioritatea. 

De aceea, ales la începutul şirului de culori, el exprimă tenacitate, perseverenţă şi o dorinţă firească de afirmare a voinţei şi a propriei persoane. În schimb, dacă apare ca o culoare respinsă, aceasta indică un sentiment de slăbiciune sau de nesiguranţă, lipsa încrederii în propriile forţe sau senzaţia subiectului că nu este apreciat de ceilalţi. După Luscher (1976), această situaţie duce întotdeauna la o atitudine obstinată şi încăpăţânată. Este o stare pe care individul o resimte ca anxietate şi pe care încearcă să o elimine (sau, în limbajul testului, să o "compenseze") prin culoarea sau culorile alese la începutul şirului. De exemplu, dacă albastrul (1) este ales drept compensare pe prima poziţie pentru verdele respins, înseamnă că individul încearcă să scape de sentimentele de nesiguranţă sau de slăbiciune căutând un mediu sau o relaţie liniştită, în care să se calmeze.

Verdele, simbolizând vitalitatea naturală, exprimă dorința de a crește, de a se afirma și de a se impune. Alegerea verdele la începutul preferințelor de culoare sugerează tenacitate, voință și dorința de a obține recunoaștere. În cazul în care verdele este respins, poate indica o senzație de slăbiciune, nesiguranță sau lipsa încrederii în sine, ceea ce adesea duce la o atitudine încăpățânată.

Roşul sau orange (3) este strâns asociat la nivel psihologic cu excitaţia. 

El este culoarea pasiunii, a instinctelor sexuale şi agresive, a sângelui şi a iubirii. Preferinţa pentru roşu semnifică aşadar dorinţa de a se implica în experienţe intense, de natură erotică sau agresivă, care stimulează sistemul simpatic şi funcţiile vasculare. Căutarea de senzaţii tari, în diverse registre (sexualitate, violenţă, vânătoare, sporturi periculoase etc.), devine un scop şi o preocupare de bază a subiectului. În schimb, dacă roşul este respins, înseamnă că subiectul simte nevoia să-şi reprime sau să-şi înfrâneze aceste porniri, pentru că momentan sunt periculoase pentru sănătatea lui sau dezadaptative. Aşadar, de multe ori respingerea roşului este asociată cu reprimarea sexualităţii, sau cu teama de boli cardio-vasculare (Lüscher, 1976) sau cu starea de epuizare a organismului. Ultima semnificaţie este cu atât mai valabilă dacă albastrul (1) este ales ca o culoare de compensare a anxietăţii provocate de respingerea roşului. În acest caz, subiectul încearcă să depăşească această anxietate căutând un mediu sau o relaţie liniştită, în care să obţină o stare de armonie şi de repaus total. Roșul sau orange, asociat cu pasiunea și excitația, sugerează dorința de a se implica în experiențe intense, fie de natură erotică, fie agresivă. Alegerea sa poate indica că individul caută stimulări puternice, în timp ce respingerea roșului poate sugera reprimarea unor dorințe sau temeri legate de sănătate. În acest caz, individul poate căuta o liniște și armonie pentru a compensa această anxietate.

Galbenul strălucitor (4) este culoarea asociată cu soarele, lumina, veselia şi agitaţia. 

De aceea, el exprimă în test optimismul, dorinţa de nou, de schimbare, speranţele în viitor. Dacă apare ca preferinţă puternică a subiectului, el indică deci optimism şi orientarea spre viitor. În schimb, dacă este respins, sugerează o stare de pesimism şi neîncredere în viitor sau faptul că nu poate găsi nişte soluţii acceptabile la problemele sale. În acest caz, culoarea sau culorile de compensare (de la începutul şirului) indică modul în care subiectul compensează anxietatea provocată de acest lucru. De exemplu, verdele ales ca primă preferinţă sugerează o tendinţă încăpăţânată de a rezista sau a persevera într-o acţiune care să-l scoată în evidenţă, ca mod de a-l face să uite dezamăgirea provocată de absenţa unor soluţii satisfăcătoare la problemele sale. Galbenul strălucitor, asociat cu optimismul și bucuria, exprimă speranța și dorința de a explora noi orizonturi. Dacă apare ca preferință, poate sugera o orientare pozitivă spre viitor. Pe de altă parte, respingerea galbenului poate indica pesimism și neîncredere în viitor, iar alegerea altor culori la început poate reflecta modalități de a compensa anxietatea.

Violetul (5) este o culoare secundară care reprezintă un amestec între febrilitatea pasională a roşului şi liniştea estetică a albastrului. 

Ca atare, el împrumută câte ceva din ambele culori din care este creat, dar fiecare are un efect de atenuare a celeilalte. Violetul este, după Lüscher, o culoare care exprimă dorinţa de fuziune magică şi intensă cu obiectul dorinţei, sau "nevoia de a vrăji şi a fi vrăjit" (Lüscher, 1976), nevoia de a fermeca prin propria prezenţă şi de a trăi iubirea ca o stare de vuoluptate şi linişte în acelaşi timp. De asemenea, violetul implică dorinţa de a evada în imaginar, în lumea reveriilor mai mult sau mai puţin erotizate, cu alte cuvinte o gândire magică şi intuitivă. Autorul afirmă de altfel că pre-adolescenţii aleg adesea violetul ca primă preferinţă. Violetul este semnificativ numai dacă apare la începutul şirului de alegeri şi mai ales dacă el reprezintă un mecanism de compensare a unei trebuinţe de bază (exprimate de culorile primare) reprimate. De exemplu, dacă violetul compensează roşul (3), înseamnă că subiectul se simte obosit sau epuizat şi trebuie să-şi inhibe unele trebuinţe vitale de stimulare, iar anxietatea provocată de acest lucru duce la o stare de reverie sterilă, adică la evadarea într-o lume imaginară în care dorinţele i se împlinesc.

Violetul, un amestec între febrilitatea pasională a roșului și liniștea estetică a albastrului, exprimă dorința de fuziune magică și intensă cu obiectul dorinței. Acesta implică o gândire magică și intuitivă, cu tendința de a evada în lumi imaginate. Violetul este semnificativ atunci când apare la începutul preferințelor și este folosit pentru a compensa anumite nevoi de bază refulate.

 

Maro-ul (6) reprezintă a doua culoare secundară şi este rezultatul unui aliaj între galben şi roşu închis.

 De fapt, vitalitatea expansivă a roşului se atenuează prin galbenul închis. Culoarea rezultată exprimă, după Lüscher, starea fiziologică a organismului. Maro-ul este asociat cu nevoia de securitate, de confort, de bunăstare şi sănătate. De aceea, ca toate culorile secundare, el este semnificativ şi indică o situaţie anormală atunci când apare la începutul şirului de alegeri. Atunci sugerează că subiectul se simte bolnav, dezrădăcinat sau într-o situaţie nesigură, deci predomină la el dorinţa de securitate şi confort. De asemenea, este important de văzut dacă şi ce trebuinţă vitală compensează maro-ul. De exemplu, dacă albastrul (1), culoarea liniştii, este respins de individ, înseamnă că acesta simte că nu se poate relaxa, întrucât situaţia nu-i permite. Anxietatea şi agitaţia pe care le resimte încearcă să le compenseze prin dorinţa de a găsi un spaţiu sau o relaţie sigură, care sa-i asigure confortul şi să-l liniştească. 

Maro-ul, un amestec între galben și roșu închis, este asociat cu nevoia de securitate, confort și bunăstare. Preferința pentru maro poate sugera o dorință de securitate și poate indica o stare de nesiguranță sau vulnerabilitate. Utilizarea maro-ului ca o compensare poate reflecta dorința de a găsi un mediu sau o relație sigură care să asigure confortul și liniștea.

Negrul (7) este de fapt o non-culoare şi căpătă în test valenţe morbide, protestatare, rebele şi negativiste. 

El este asociat cu negarea furtunoasă a stării de fapt şi cu o atitudine de revoltă împotriva vieţii. De aceea, dacă apare la începutul şirului de alegeri, exprimă o stare chinuitoare şi ostilă, o nemulţumire totală vizavi de ordinea lucrurilor. Această stare poate compensa o anumită frustrare a individului pe o anumită trebuinţă de bază, exprimată de culorile primare. De exemplu, dacă roşul (3) este respins şi negrul apare drept compensare, înseamnă că subiectul îşi reprimă nevoia de stimulare din cauza epuizării sau a unor temeri somatice şi încearcă să abordeze viaţa printr-o atitudine negativistă sau sfidătoare pentru a uita de aceste probleme. 

Negrul, ca non-culoare, poate fi asociat cu negarea și revoltă împotriva vieții. Apariția negrului la începutul preferințelor poate reflecta nemulțumirea și ostilitatea față de ordinea actuală a lucrurilor. Această stare de negare poate compensa frustrări legate de nevoile de bază, care pot duce la o atitudine negativistă sau sfidătoare.

Gri-ul (0) este, aşa cum o arată şi numărul lui de cod, simbolul neimplicării totale, al lipsei de participare la viaţă. 

El nu este nici alb, nici negru, ci o combinaţie a lor şi implică o atitudine neutră faţă de lume şi viaţă. În mod normal, el este respins de subiecţi la coada şirului, dar atunci când apare ca preferinţă, aceasta sugerează o dorinţă de neimplicare afectivă în ceea ce face individul, sau o participare mecanică la viaţă. De exemplu, dacă gri-ul compensează culoarea galbenă, înseamnă că subiectul este anxios din cauza faptului că şi-a pierdut speranţa în a găsi o soluţie acceptabilă la problemele lui şi de aceea adoptă o atitudine prudentă de evaziune sau de neimplicare ca mod de a atenua această anxietate. Este un fel de atitudine rezervată care maschează dezamăgirea şi lipsa de speranţă (Lüscher, 1976).

Dacă griul secondează o culoare preferată de subiect, atunci el întăreşte semnificaţia acelei culori, separând-o de restul şirului. 

Gri-ul, o combinație a alb și negru, semnifică o atitudine neutră față de viață. Apare rar în preferințe, dar atunci când o face, poate indica o dorință de neimplicare afectivă sau o participare mecanică la viață. Alegerea gri-ului poate fi o modalitate de a masca dezamăgirea și lipsa de speranță.

În concluzie, preferințele de culoare nu sunt doar o chestiune de gust estetic, ci dezvăluie aspecte profunde ale personalității umane. Culoarea influențează reacțiile noastre fiziologice și reflectă modul în care ne raportăm la mediul înconjurător și la provocările vieții. Comprendererea semnificațiilor psihologice ale culorilor poate oferi o perspectivă mai profundă asupra personalității noastre și a modului în care ne adaptăm la lumea înconjurătoare.

Autor: Iurii Moisei ©