În această lucrare vom încerca să explicăm Determinismul Divin prin prisma aspectului spiritual care se regăseşte în cărţile sacre.
Determinismul Divin este o doctrină filosofică și teologică care sugerează
că toate evenimentele și acțiunile sunt predefinite de voința divină. Conform
acestei perspective, tot ce se întâmplă în lume este rezultatul unui plan divin
stabilit de o entitate supremă, iar libera voință umană este limitată sau
iluzorie în acest context. Aceasta înseamnă că, deși oamenii pot percepe că fac
alegeri libere, acestea sunt, în realitate, parte a unui plan divin
predestinat.
Există
diverse interpretări și nuanțe ale determinismului divin, care variază în
funcție de tradițiile religioase și filosofice. De exemplu, în creștinism,
acest concept poate fi asociat cu ideea predestinării, conform căreia destinul
etern al fiecărei persoane este stabilit de Dumnezeu înainte de naștere.
Totuși, în unele tradiții, se consideră că determinismul divin coexistă cu un
anumit grad de liber arbitru, permițând astfel oamenilor să aleagă în limitele
planului divin.
Convingerea noastră în Determinismul Divin este întărită prin autoritatea
Bibliei şi a Coranului. În aceste cărţi sacre poţi găsi însuşi Cuvântul lui
Dumnezeu. Cine nu crede în Dumnezeu şi nu primeşte Biblia şi Coranului ca un
argument, n-are decât s-o ignoreze, dar cine se încrede în Biblie şi Coran, ca
surse demne de încredere, va avea acces la argumente, credinţă şi în fine la
adevărul dictat însuşi de Creatorul Universului.
Acest aspect sacru cuprinde acele argumente pe care fiecare om cugetând
logic, având bună voinţă spre a cunoaşte adevărul şi fiind echidistant, va
ajunge la anumite concluzii.
FAZA I SAU ÎNCEPUTUL
Cap.1. 8. ,,Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, cel ce este, cel ce era, şi cel ce vine, cel Atotputernic”.
Aceste cuvinte sunt atribuite lui Dumnezeu și sugerează natura Sa divină și
supremă. El este Începutul și Sfârșitul tuturor lucrurilor, iar titlurile
"Alfa" și "Omega" reprezintă prima și ultima literă a
alfabetului grecesc, sugerând că El este Începutul și Sfârșitul întregii
creații. De asemenea, versetul subliniază faptul că Dumnezeu este veșnic și
atotputernic, având autoritatea supremă asupra întregului univers.
Coranul
Surah 2. Al Baqara (Vaca)
2|29 „El este Cel ce v-a făcut vouă totul pe pământ, apoi s-a întors către cer şi l-a rânduit în şapte tării. El este Atoateştiutorul.”
Acesta este un verset care subliniază măreția și cunoașterea lui Dumnezeu.
Acest verset și altele asemănătoare servesc ca amintire a puterii și înțelepciunii
lui Dumnezeu în creația și conducerea universului.
Dumnezeu, este în cunoştinţă deplină de Planul său Divin, de scopul
preconizat, de forma şi conţinutul existenţei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a
fost, este pururea Atotştiitor. Această calitate stabileşte atitudinea lui
Dumnezeu asupra fenomenelor materiale şi spirituale în fazele lor de ne
existenţă şi de existenţă.
Aceasta arată supremația lui Dumnezeu în calitate de Creator și Stăpân al întregului univers, deoarece El cunoaște toate detaliile și păstrează controlul asupra tuturor aspectelor creației Sale. Acest verset subliniază, de asemenea, importanța credinței în Dumnezeu în Islam și recunoașterea puterii Sale absolute.
Isaia
Cap.5.19. ,,Căci ei zic: ,,Grăbească Domnul să-şi facă lucrul Său curând, ca să vedem şi să se plinească planul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaşte”.
Acest verset arată că oamenii, în ciuda avertismentelor primite, nu înțeleg
gravitatea acțiunilor lor și presupun că Dumnezeu ar trebui să acționeze mai
rapid sau că El ar trebui să-Și îndeplinească planurile în mod imediat.
Isaia
Cap.46.10. ,,De la început Eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are
să se întâmple. Şi zic: Planul Meu va dăinui şi toată voia Mea o voi face!”
Cap.46.11. ,,De la răsărit chem o pasăre de pradă, dintr-un ţinut depărtat un om care să împlinească planul Meu. Am vorbit, voi împlini; am hotărât, voi înfăptui!”
Dumnezeu ştie şi Trecutul şi Prezentul şi Viitorul. Pentru Dânsul
timpul lumii materiale nu se răsfrânge, deoarece El nu există în categoria de
Timp şi Spaţiu ca şi lumea noastră. Altfel spus, dacă lumea naturală este
contradictorie, Dumnezeu este unic, fără contradicţii. Dumnezeu a creat un Plan
pentru Univers şi acesta se va îndeplini obligatoriu.
Aceste versete din Cartea lui Isaia, mai precis din capitolul 46, exprimă
puterea, controlul și suveranitatea lui Dumnezeu asupra evenimentelor și
destinului uman. Ele subliniază că Dumnezeu are cunoștință și control asupra
viitorului și că El își îndeplinește planurile și hotărârile Sale cu siguranță.
Versetul 10 spune că Dumnezeu cunoaște sfârșitul încă de la început și că
planurile Sale nu vor eșua niciodată. Acesta reafirmă faptul că voia lui
Dumnezeu se va împlini.
Versetul 11 indică faptul că Dumnezeu aduce oameni din diferite locuri și
îi cheamă pentru a îndeplini planul Său. Aceasta arată că El utilizează
mijloace diverse pentru a-și realiza voia și hotărârile Sale.
În ansamblu, aceste versete transmit un mesaj de încredere în suveranitatea
lui Dumnezeu și în realizarea voii Sale. Ele amintesc cititorilor că Dumnezeu
are controlul asupra tuturor lucrurilor și că planurile Sale sunt sigure și nu
pot fi oprite.
Isaia
Cap. 37. 26. ,,Oare nu auzi tu? Din vremi străvechi am pregătit aceasta; din veac le-am hotărât şi acum le aduc la îndeplinire! Tu voiai să prefaci în ruină cetăţile cele întărite.”
Acest verset subliniază că planurile lui Dumnezeu sunt atotputernice și că
Ele sunt stabile de-a lungul veacurilor. Dumnezeu știe totul de la început și
își aduce voința la îndeplinire în ciuda planurilor sau acțiunilor oamenilor. Dumnezeu
a creat demult un Plan pentru Univers şi acesta se va îndeplini obligatoriu.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap.16.17. ,,Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.”
Această învățătură a lui Isus subliniază caracterul permanent și neschimbător
al Legii lui Dumnezeu. Isus aduce în discuție ideea că chiar și cele mai mici
detalii ale Legii divine sunt importante și că aceasta nu se schimbă. "Un
corn de literă" se referă la cea mai mică parte a unui caracter sau litere
în textul Legii.
Astfel, Isus subliniază că niciun detaliu al Legii lui Dumnezeu nu va
dispărea sau se va schimba și că este datoria credincioșilor să respecte și să
urmeze Legea cu credință și ascultare.
Viitorul pentru Materie (Natură) este posibil, probabil şi ne cunoscut sau foarte
puţin cunoscut pentru omenire. Pentru Creatorul - Dumnezeu, Viitorul este deja
realizat în existenţa spirituală şi îi este cunoscut în esenţă. Fiind unicul
Demiurg el este şi Atotputernic, cu alte cuvinte, numai unica putere al Duhului
Sfânt atribuită lui Dumnezeu, este Puterea universală. Fiind Atotputernic, el
stabileşte nu numai Viitorul prin Planul său Spiritual ci şi Hotărăşte. Altfel
spus, Viitorul este subordonat absolut Creatorului şi inevitabil se va
îndeplini. Dumnezeu a înfăptuit, zidit lucrurile şi le controlează.
Coranul
Surah 20 Ta Ha (Pogorârea)
20|49| ,,Faraon spuse: “Cine este Domnul vostru, Moise?”
20|50| ,,El spuse: “Domnul nostru este Cel ce a dat fiecărui lucru
făptura sa şi apoi l-a călăuzit.”
20|51| ,,Faraon spuse: “Care a fost soarta leaturilor dintâi?”
20|52| ,,Moise spuse: “Ştiinţa despre ele este la Domnul meu,
într-o Carte. Domnul meu nu se rătăceşte şi nu uită.”
Isaia
Cap. 45. 7. 8. ,,Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului, Cel
ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă cale: Eu sunt Domnul Care fac toate
acestea.
Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se deschidă şi să odrăslească mântuirea şi dreptatea să dea mlădiţe laolaltă: Eu, Domnul, am zidit toate acestea!”
Versetele subliniază că Dumnezeu controlează lumina și întunericul, pacea
și restriștea, și că El este Cel care hotărăște aceste aspecte în lume.
De asemenea, el subliniază că Dumnezeu hotărăște pacea și restriștea, ceea
ce arată suveranitatea Lui asupra evenimentelor.
În ansamblu, aceste versete din Isaia subliniază suveranitatea lui Dumnezeu
și controlul Său asupra lumii și a evenimentelor. Ele sugerează și importanța
dreptății și binecuvântării pe care Dumnezeu le poate aduce omenirii prin harul
Său.
Acest determinism Divin pune toate lucrurile “la locul potrivit şi
în timpul potrivit”. Şi dacă ceva sau cineva există, acest ceva sau
cineva este din Voia absolută al Creatorului, iar dacă ceva sau cineva nu
există, la fel din Voia Lui. Tot Universul în întregime astfel apare şi dispare
fatal sub forţa Creatorului, conform Planului său care în Biblie şi în Coranul
se numeşte Lege, sau Planul Meu. Oamenii cunosc limitat numai ceea ce voieşte
Dumnezeu.
Coranul
Sura 2. Al Baqara (Vaca)
2|255| ,,..El cunoaşte cele dinaintea lor şi cele de după ei, iar ei nu cuprind din ştiinţa Sa decât ceea ce El voieşte..”
El subliniază că Dumnezeu are
cunoaștere completă și că El cunoaște toate lucrurile, atât cele din trecut,
cât și cele din viitor. Oamenii, în schimb, au acces doar la ceea ce Dumnezeu
alege să le dezvăluie și să le ofere din cunoștința Sa. Ei nu pot înțelege în
totalitate ceea ce știe Dumnezeu. Voinţa Creatorului este absolută asupra
întregului Univers şi asupra „toate neamurile”
Isaia
Cap. 14. 24. ,,Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: ,,Cum am hotărât,
aşa va fi, precum M-am sfătuit, aşa se va întâmpla!”
Cap. 14. 26. ,,Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna
întinsă peste toate neamurile!”
Cap. 14. 27. ,,Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?”
Aceste versete sunt din cartea profetului Isaia din Vechiul Testament al
Bibliei și exprimă puterea și suveranitatea lui Dumnezeu în hotărârile și
planurile Sale.
Dumnezeu face cunoscută hotărârea și planul Său nu doar pentru un singur
popor sau o singură națiune, ci pentru întregul pământ și pentru toate
neamurile. Aceasta arată intenția Lui de a se manifesta în întreaga lume.
Dacă El hotărăște să facă ceva și își întinde mâna pentru a acționa, nimeni
nu poate să se opună sau să împiedice realizarea acelei hotărâri.
1. Dumnezeu are un plan divin și că acesta se va îndeplini în mod inevitabil. Pentru Dumnezeu, timpul nu are aceeași dimensiune ca pentru oameni, fiind în afara categoriilor de timp și spațiu. Dumnezeu este atotștiutor și atotputernic. El are cunoaștere perfectă despre toate lucrurile, atât cele din trecut, cât și cele din viitor. De asemenea, El are controlul absolut asupra tuturor lucrurilor, inclusiv a evenimentelor și a destinului uman.
2. Se subliniază că oamenii au acces doar la cunoștințele pe care Dumnezeu alege să le dezvăluie și că limitările lor în înțelegerea divină sunt recunoscute. Autorul aduce în discuție și importanța respectării Legii divine și permanența acesteia, așa cum este prezentată în învățăturile lui Isus.
3. Din citate se subliniază puterea și suveranitatea lui Dumnezeu asupra evenimentelor și popoarelor. Se menționează că hotărârile lui Dumnezeu sunt absolute și că nimeni nu poate împiedica realizarea acestora. Dumnezeu a creat un plan divin pentru univers. Acest plan este unic și etern, și este deja realizat în existenţa spirituală a lui Dumnezeu. Fiind atotputernic, Dumnezeu își îndeplinește planul Său cu siguranță.
4. Textul evidențiază ideea că toată creația și existența au la bază voința și planul divin al lui Dumnezeu. Viitorul este văzut ca fiind deja realizat în existența spirituală a Creatorului. Viitorul este subordonat absolut Creatorului și inevitabil se va îndeplini. Voința lui Dumnezeu este absolută asupra întregului Univers și asupra „toate neamurilor”. Nimeni și nimic nu poate să se opună sau să împiedice realizarea voinței lui Dumnezeu.
5. În concluzie, textul furnizează o perspectivă detaliată asupra Determinismului Divin, bazată pe interpretarea autorului asupra textelor sacre. Se pune un accent puternic pe suveranitatea, cunoașterea și planul lui Dumnezeu în orchestrarea tuturor evenimentelor în univers.
FAZA II SAU NAŞTEREA
CUVÎNTULUI
În această fază după naşterea Cuvîntului Dumnezeu capătă o calitate nouă cea de Tatăl, născându-l pe Iisus Hristos. Fiul său, este unicul născut din Tată şi ca subiect şi ca persoană este întruchiparea Cuvântului.
În versetele Bibliei se spune că Iisus Hristos este singurul născut din
Dumnezeu – Tată. La fel se subliniază că Cuvântul s-a făcut trup, adică s-a
materializat, s-a reîncarnat, (Care a fost orânduit) conform Planului
Divin.
Naşterea pe pămînt a lui Iisus Hristos a fost programată şi prorocită prin
proroci.
Sfânta Evanghelie după Matei
Cap.1.22.23 . ,,Acestea toate s-au făcut ca
să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: ,,Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor
chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”.
Sfânta Evanghelie după Matei
Cap.2.5. ,,Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se
împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: ,,Din Egipt am chemat pe
Fiul Meu”.
Cap.2. 23. ,,Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se
împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.”
Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru
Cap.1.20. ,,Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi...”
Apostolul Petru subliniază în acest verset faptul că Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, era cunoscut în Planul Divin încă de la începuturile lumii
și că a venit să Se arate în vremea de pe urmă pentru binele credincioșilor,
aducându-le mântuire prin jertfa Sa. Această pasaj reflectă doctrina creștină
despre Hristos ca Mântuitorul și Mesia, care a fost predestinat să
vină pe Pământ pentru a răscumpăra păcatele oamenilor.
„Cuvântul” în limbaj modern este Informaţie. Deci, Fiul lui Dumnezeu este
Informaţia despre tot şi despre toate, pe care o posedă Tatăl. Şi în această
fază Dumnezeu - Tatăl încă nu a creat nimic material sau spiritual, deci nu era
Creator, el numai l-a născut pe Fiu, pe Cuvînt, pe Informaţie. Nu
apăruse încă nici lumea de dincolo, cea spirituală, cu atât mai mult, nu exista
nici lumea noastră, adică Materia. Iisus era născut mai înainte ca îngerul
Luminii (Satana) sau alte creaturi spirituale. Îngerii au un
rol însemnat dar determinat şi nu au propria voinţă. Pămîntul l-a fel a fost
pregătit demult.
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap.1.1. ,,La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi
cuvântul era Dumnezeu.”
Cap.1.14. ,,Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”.
Versetul 1 afirmă că "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu
Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu." Acest pasaj se referă la Isus Hristos
ca "Cuvânt" (sau "Logos" în greacă) și susține divinitatea
Sa. Iisus fiind Informaţie sau Cuvânt, nu este şi Energie, deci nu posedă forţa
creatoare a lui Dumnezeu, numită şi Duhul Sfânt. Cuvântul adică Informaţia este
însuşi Iisus Hristos.
Versetul 14 menționează că "Cuvântul s-a făcut trup și a locuit
printre noi." Acesta se referă la incarnația lui Isus, momentul în care
Cuvântul divin s-a întrupat ca om în persoana lui Isus Hristos.
Aceste versete subliniază natura divină și umană a lui Isus Hristos și
reprezintă o parte importantă a învățăturii creștine despre persoana lui
Hristos și lucrarea Sa în lume.
În Planul Tatălui soarta Fiului său a fost preconizată ca ceva fatal,
inevitabil.
Iisus Hristos nu este o persoană liberă în acţiunile sale. Naşterea lui,
viaţa lui, activitatea lui, moartea sa, învierea, toate au fost preconizate
anterior în Planul lui Dumnezeu, iar unele din informaţii despre Iisus au fost
vestite prin proroci.
Singur Iisus conştientizează că soarta sa este predeterminată de Dumnezeu
Tatăl. În Biblie adesea Iisus spune că face voia Tatălui nu a lui
personală. Dacă nici Iisus nu poate face voia sa ce să mai vorbim de oameni ? Iisus
spune că Scriptura proroceşte soarta sa predestinată.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap.22.37. ,,Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: ,,Şi cu cei fără de lege s-a socotit”, căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit.”
Acest pasaj este un fragment din cuvintele lui Isus Hristos înainte de a fi
arestat și răstignit. Isus se referă la faptul că evenimentele care se
desfășoară acum sunt împlinirea Scripturii sau a Profeției. Mai precis, el
spune că trebuie să se împlinească ceea ce este scris despre El în Scriptură,
și anume că El va fi socotit cu cei fără de lege. Prin aceste
cuvinte, Isus aduce în discuție destinul Său, care implica să fie considerat ca
și cum ar fi fost un răufăcător sau un om fără de lege, deși El era inocent și
fără păcat. Aceasta era o parte a planului divin de mântuire prin jertfa Sa pe
cruce.
Fiecare existenţă a lui Iisus Hristos în ,,lumea spirituală” sau în ,,lumea
noastră materială” a fost strict determinată de scopul/programul Tatălui. Iar
scopul Tatălui în această fază a fost transmiterea Informaţiei necesare Fiului.
Se poate de întrebat, oare toată Informaţia Divină a fost transmisă de la
Tatăl la Fiu? Este oare Fiul Atotştiitor ca şi Tatăl? Cred că nu. Unele
,,fişiere” Dumnezeu nu i-a transmis Fiului. Sunt destule dovezi, că Fiul fiind
o „copie” fidelă al Tatălui, totuşi, ca şi fiecare „copie” se deosebeşte de
„original”. De exemplu Iisus nu ştie cînd va fi sfîrşitul lumii aceste.
Sfânta Evanghelie după Marcu
Cap.13.3. ,,Şi şezând pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl
întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan şi cu Andrei:
Cap.13.4. ,,Spune-ne nouă când vor fi acestea? Şi
care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?”
Cap.13.32. ,,Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.”
Isus aduce în discuție momentul sau data exactă a sfârșitului vremurilor,
dar subliniază că această dată este cunoscută doar de Tatăl.
Acest verset subliniază umilința și subordonarea Fiului față de Tată. Isus,
în calitate de Fiul lui Dumnezeu, afirmă că nu știe momentul precis al
sfârșitului, ci numai Tatăl cunoaște această dată. Această învățătură reflectă
și învățăturile din alte pasaje biblice despre relația dintre Tată, Fiul și
Sfântul Spirit în cadrul Sfintei Treimi.
Fiind înzestrat cu multe calităţi neobişnuite şi divine, Iisus Hristos,
totuşi nu este ca şi Tatăl Atotştiutor şi Atotputernic, nu este Creator, nu
generează Forţa Divină - Duhul Sfânt, etc. Fiind Fiu şi mai presus de
Creaţiune, Iisus Hristos în relaţiile cu Tatăl, este subordonat lui, îşi are
destinul său şi nu poate poseda liberul arbitru.
Iisus recunoaşte că nu are propria voinţă şi îndeplineşte Planul Divin a
Tatălui său. Soarta lui Iisus pe pământ la fel a fost programată „orânduită”.
Iisus nu are libertate pe pământ, face voia Tatălui. Aleşii vin la Iisus dacă
sunt atraşi de Tatăl.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap.22.22. ,,Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai
omului aceluia prin care este vândut!”
Isus spune că "Fiul
Omului merge precum a fost orânduit," ceea ce înseamnă că El urma să-și
îndeplinească misiunea și să treacă prin suferința și moartea Sa, care erau
parte a planului divin de mântuire. Cu toate acestea, Isus exprimă tristețe și
condamnare asupra celui care urma să-L trădeze, referindu-se la Iuda Iscarioteanul,
care urma să-L vândă în schimbul de arginți.
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap. 6. 44. ,,Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Isus afirmă că nimeni nu poate veni la El, să-L recunoască și să-L accepte
ca Mântuitor personal, dacă nu este tras de Tatăl care L-a trimis. Aceasta
arată că credința în Isus Hristos nu este doar o alegere umană, ci și o lucrare
a lui Dumnezeu, care mișcă inimile oamenilor și-i atrage spre El. Acest proces
de a fi "tras de Tatăl" se referă la prevenirea și lucrarea harului
divin care pregătește inimile oamenilor pentru credință.
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap.8.28. ,,Deci le-a zis IIisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului,
atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum
M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.”
Cap.8. 29. ,,Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat
singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.”
Isus afirmă că acțiunile și cuvintele Sale sunt în total acord cu voința
Tatălui. El subliniază că El nu acționează sau vorbește de la Sine însuși, ci
toate vin de la Tatăl.
Isus afirmă că El face întotdeauna ceea ce este plăcut Tatălui, arătându-și
supunerea totală față de voința divină și unitatea Lui cu Tatăl în misiunea Sa
de mântuire a omenirii.
Dumnezeu nu s-a manifestat ca Tatăl pentru Iisus, de la începuturi,
deoarece Iisus Hristos are început care este ziua lui de naştere, ziua cea
de naștere spirituală nu cea pămîntescă din anul 4 î.e.n.. Acest moment
de naştere în ceruri al unicului Fiu, de asemenea a fost planificat şi
înfăptuit la “timpul potrivit”. Altfel spus, Iisus Hristos are un început
direct în Dumnezeu. Iisus Hristos prin esenţă este o reflectare veridică a
Informaţiei Spirituale ale Tatălui.
Dar această Informaţie nouă “încorporată” în Fiul său, totuşi este o copie.
Fiul are destinul său, are soarta sa, are misiunea sa, este foarte înzestrat
pentru îndeplinirea acestei misiuni. Şi totuşi, are şi limitele sale. Dar
altfel nici nu se putea fi. Rolul pe care Iisus Hristos este sortit să-l joace
în Planul Divin, este un rol foarte enorm şi principal şi totuşi acesta este un
rol. Regizorul şi Scenaristul însă este unucul - Dumnezeu Tatăl.
Iisus prin pildă alegorică spune rolul său subordonat faţă de Tatăl
Dumnezeu. Mlădiţile sunt ucenicii lui Iisus.
1. Textul
sugerează că Iisus Hristos devine Fiul într-o fază ulterioară după nașterea
Cuvântului și că această naștere a fost profețită în Vechiul Testament.
Nașterea sa este descrisă ca o împlinire a planului divin și a
profețiilor. Dumnezeu Tatăl, în virtutea atributelor Sale divine de
atotștiință și atotputere, dă naștere lui Iisus Hristos, Fiul Său.
2. "Cuvântul"
este asociat cu "Informația" în text, și se afirmă că Iisus Hristos
este însuși această Informație. Incarnația lui Iisus este menționată în
contextul întrupării Cuvântului, arătând că el devine trup și locuiește printre
oameni.
3. Se
subliniază că viața, moartea și toate acțiunile lui Iisus sunt preconizate și
planificate de Dumnezeu Tatăl înainte de începerea lumii. Iisus recunoaște că
el îndeplinește voia Tatălui și că aceasta este parte a unui plan divin
prestabilit.
4. Iisus este
prezentat ca fiind subordonat Tatălui și ca având un rol prestabilit în planul
divin. Se afirmă că Iisus nu posedă libertate de acțiune independentă și că el
face mereu voia Tatălui.
5. Se
subliniază că Iisus nu cunoaște unele aspecte ale viitorului, cum ar fi data
sfârșitului lumii, afirmând că doar Tatăl le cunoaște. Acest aspect arată
umilința și subordonarea Fiului față de Tatăl.
6. Se
menționează că nimeni nu poate veni la Iisus dacă nu este atras de Tatăl,
evidențiind că credința în Hristos este rezultatul intervenției divine.
7. Textul
evidențiază că Iisus își îndeplinește misiunea conform planului Tatălui, chiar
dacă aceasta implică suferință și moarte.Se subliniază subordonarea și
supunerea totală a lui Iisus față de voința Tatălui. Nașterea lui Iisus Hristos
este o parte a planului divin de mântuire a omenirii. El este trimis de Tatăl
pentru a răscumpăra păcatele oamenilor și pentru a le oferi mântuire.
8. Se
sugerează că Informația Divină este transmisă de la Tatăl la Fiul, dar există
unele aspecte pe care Dumnezeu nu i le-a comunicat Fiului. Se afirmă că Iisus nu
știe, de exemplu, momentul sfârșitului lumii.
9. În
ansamblu, textul evidențiază relația specială dintre Tatăl și Fiul în teologia
creștină, cu accent pe subordonarea și supunerea totală a lui Iisus față de
planul divin prestabilit.
FAZA III SAU CREAŢIA SPIRITUALĂ
Concluzia este, că totul este legal, determinat de anumite legi. Astfel
există un determenism strict dintre cauză şi efect, unde cauza sunt Legile
Universului iar efectul este Materia. Dar dacă există legi, logic există şi
creatorul acestora - Legislatorul. Anume acest Legislator care a pus bazele
acestor legi este autorul legilor şi respectiv Creatorul adevărat al Naturii.
Dar, deoarece Universul, Natura nu a existat de-a pururea, constatăm că
Dumnezeu nu a fost Creator din totdeauna. Această calitate de Creator va apărea
ulterior, în alt timp teocosmogonic. Astfel ajungem la noţiunea de Creator care
se referă numai la Dumnezeu. Deaceea deosebim o fază separată în creaţiune,
Faza Creaţiei Spirituale.
În această fază, Dumnezeu împreună cu Fiul său (Cuvântul sau contemporan
Informaţia) capătă o nouă calitate. Iisus Hristos fiind coautorul, împreună cu
Tatăl, preconizează Planul Divin al Creaţiunii. În această fază importantă s-au
schiţat scopul, forţele, posibilităţile şi totul ce era necesar pentru crearea
,,lumii noastre” şi ,,lumii de dincolo”. Iisus fiind Informaţie a stat la
începutul zidirii Naturii fiind nu numai martorul pasiv dar şi cooautorul
Creaţiei. În activitatea sa de coautor Iisus a participat nemijlocit la
pregătirea creaţiei Naturii. În versete se subliniază că nu Iisus a făcut
lumea ci prin El lumea s-a făcut.
Prin exemplu analogic se poate de exprimat în felul următor:
Planul Divin este Programul spiritual al Universului (ca un program din
calculator), Iisus Hristos el şi Cuvîntul, el şi Informaţia este Programator,
iar scopul şi algoritmul Programului îl dictează Dumnezeul Tată – Creator fiind
şi Comandatarul acestul Program.
Iisus Hristos fiind coautorul, ştie foarte multe însă nu cunoaşte absolut
totul ca şi Tatăl, de exemplu soarta întregii lumi. De exemplu Iisus ştie că
cataclismele sociale (războaiele, răscoalele) se desfăşoară conform Planului
Divin „trebuie să se întâmple”. Astfel aceste cataclisme sociale sunt din voia
Dumnezeului.
Se spune că prin Cuvântul – Iisus toate s-au făcut, lumea prin el s-a
creat.
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap.1.1.2.3. ,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu
şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El
s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.”
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap.1.10. ,,În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu
L-a cunoscut.”
Războiele, răzmeriţele la fel sunt programate „trebuie să fie”.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap.21.9. ,,Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu
vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi
curând.”
Sfânta Evanghelie după Marcu
Cap.13.7. ,,Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul.”
Tot în această fază de creare a Planului spiritual s-a început
crearea de la început a tuturor fiinţelor spirituale, de exemplu îngerii.
Fiinţele spirituale au fost create conform Planului Divin la fel avînd soarta
sa şi scopul său în acest plan. Printre diverse fiinţe s-au creat şi îngerul
care a căzut – Satana. Soarta lui Satana, misiunile sale sunt la fel
determinate de Creatorul Universului şi Satana nu poate fi independent în
deciziile sale. El este creat, el activează şi el va fi nimicit din voia lui
Dumnezeu şi acţiunile sale sunt prevezibile ca şi toate fenomenele din Planul
Universal.
Anume după crearea Planului Spiritual, Dumnezeu a căpătat o nouă
calitate, cea de Creator. Această calitate Dumnezeu a căpătat înainte de
creaţia Materiei, Universului propriu zis, deoarece crearea Planului Divin este
cea mai responsabilă sarcină.
Participând la procreaţie Iisus Hristos de asemenea poate fi numit coautor.
Cu toate că Programul s-a creat, dar executarea lui în „calculatorul universal”
încă nu s-a început. După ce “în ceruri” s-a creat totul necesar, s-au pregătit
condiţiile pentru pornirea creării “lumii noastre”, dar aceasta s-a desfăşurat
mai tîrziu, în altă fază.
1. Textul susține
că existența legilor naturale în Univers indică necesitatea unui Legislator sau
Creator. Concluzia este că Dumnezeu este Legislatorul care a creat și stabilit
legile naturii.
2. Se introduce
conceptul de "Faza Creației Spirituale" în care Dumnezeu împreună cu
Fiul său (Iisus Hristos) devin coautori ai Planului Divin. Iisus este prezentat
ca Informația sau Cuvântul, având un rol activ în pregătirea Creației.
3. Textul susține
că Iisus Hristos, fiind Informația sau Cuvântul, a stat la începutul zidirii
Naturii și a fost coautor al Creației. Se face referire la versetul din
Evanghelia după Ioan, Cap. 1, pentru a susține că "toate prin El s-au
făcut." Iisus Hristos este coautor al planului spiritual, alături de
Tatăl. El participă nemijlocit la pregătirea creației Naturii, fiind Informația
esențială despre tot și despre toate. Această informație este necesară pentru
ca Dumnezeu să poată crea un Univers perfect, care să fie conform cu voia Sa.
4. Se compară
Planul Divin cu un program spiritual al Universului, iar Iisus Hristos este
prezentat ca Programator sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl - Creatorul și
Comandatarul Programului. Concluzia este că Iisus este implicat direct în
pregătirea Creației conform Planului Divin.
5. Planul spiritual
este un program universal, care determină soarta tuturor ființălor, inclusiv a
lui Satana. Acest plan este previzibil și nu poate fi schimbat. Satana este o
ființă creată de Dumnezeu și, prin urmare, soarta sa este determinată de planul
divin. Textul sugerează că evenimente precum războaiele și răscoalele sunt
programate și trebuie să se întâmple conform Planului Divin.
6. Se afirmă
că în Faza Creației Spirituale au fost create ființe spirituale, inclusiv
îngerii, conform Planului Divin. Se argumentează că Dumnezeu a căpătat
calitatea de Creator după crearea Planului Divin, înainte de creația Materiei.
Iisus Hristos este menționat ca fiind coautor și co-procreând în această fază.
7. Desi Programul
Divin a fost creat, executarea acestuia în "calculatorul universal"
nu a început încă, sugerând că aceasta se va întâmpla într-o fază ulterioară.
Există mențiunea unui Mecanism de Materializare a Planului Divin, subordonat
lui Dumnezeu, identificat ca Forța Divină sau Duhul Sfânt. În această fază este
creat și mecanismul de materializare a planului spiritual, care este direct
subordonat lui Dumnezeu. Acest mecanism este cunoscut și sub numele de Duhul
Sfânt. Duhul Sfânt este forța care dă viață Universului și care îl face să
funcționeze conform planului divin.
8. Într-o
perspectivă teologică complexă, textul propune o viziune asupra Fazei Creației
Spirituale, în care Dumnezeu și Iisus Hristos devin coautori ai Planului Divin.
Iisus este prezentat ca Informația sau Cuvântul, având un rol activ în
pregătirea Creației. Determinismul și predestinarea sunt susținute prin versete
biblice, iar ființele spirituale, inclusiv îngerii, sunt create conform
Planului Divin.
FAZA IV SAU CREAŢIA MATERIALĂ
Care ar fi „mecanismul” creaţiei materiale ?
În Apocalipsă la întrebarea aceasta răspund cei 24 de bătrîni de lîngă
tronul lui Dumnezeu.
Cap.4.10.11. ,,Atunci cei douăzeci şi patru de
bătrâni, căzând înaintea Celui ce şedea pe tron, se închinau Celui ce este viu
în vecii vecilor şi aruncau cununile lor înaintea tronului, zicând: ,,Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi
cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau
şi s-au făcut.”
În cuvintele rostite de acești bătrâni, ei recunosc că Dumnezeu este
vrednic de slavă, cinste și putere pentru că El este Creatorul tuturor
lucrurilor și prin voința Sa, toate au fost create și există. Această închinare
și adorare reflectă recunoașterea suveranității și puterii divine și este o
parte a teologiei apocaliptice care se concentrează pe manifestarea lui
Dumnezeu în slavă și putere la sfârșitul vremurilor.
Astfel se stipulează nu numai că Dumnezeu a zidit (a creat)
lumea(lucrurile) dar şi mecanismul acestei creaţii. Voinţa este forţa (Duhul
Sfânt), lumea ”era”, adică exista în formă spirituală, planificată, apoi lumea
“s-a făcut”, adică s-a materializat. Aceeaşi se poate de spus referitor la
crearea oamenilor. În versete Dumnezeu cert spune că şi Adam fiind
materializat ca ceilalţi oameni a fost „zidit”.
Isaia
Cap.43. ,,Pe toţi acei care poartă numele Meu şi pentru slava Mea i-am creat, i-am zidit şi i-am pregătit!”
Această afirmație arată dragostea și grija lui Dumnezeu pentru cei care Îi
aparțin. Dumnezeu recunoaște pe cei care poartă Numele Său și declară că i-a
creat, i-a zidit și i-a pregătit pentru un scop sau un plan
special. În contextul profetic al cărții lui Isaia, această declarație se
referă la poporul Israel, care este considerat un popor ales de Dumnezeu.
Dumnezeu fiind Atotputernic, pentru demonstrarea acestei calităţi are Forţa
sa Supremă – Duhul Sfânt. Această Putere Divină se desfăşoară numai la
necesitatea preconizată de Planul Divin. Dumnezeu a zidit lumea prin voinţa sa
lumea s-a făcut, el singur fiind viu în vecii vecilor.
Se explică concis mecanismul creaţiunii:
1. Am
creat(programarea spirituală)
2. Am
zidit (materializarea)
3. Am
pregătit (formarea sufletului)
Materia-pămîntul au fost zidite inclusiv oamenii.
Acest Duh Sfânt în esenţă este exteriorizarea Voinţei lui Dumnezeu. Această voinţă acţionează strict determinat şi nu are “liberul arbitru” nu este o persoană de sinestătătoare.
Determinismul consecutiv al Materiei stabileşte o strictă executare a
acestui Plan. Mecanismul materializării fiind „mişcat” de Duhul Sfânt “citind”
informaţia din Planul Divin, o materializează în structurile Spaţiului şi a
Energiei. Apariţia Materiei (Naturii) are loc în tot cuprinsul ei. Materia
apare, există în tot spaţiul într-un un timp numit Prezent. Astfel apare
COSMOSUL – Ordinea (neghentropia, sintropia).
În această secvenţă foarte scurtă de Prezent Natura este statică nu se
schimbă, e ca o imagine, slaid, cadru de film. După trecerea „timpului”
Prezent, mecanismul materializării a Duhului Sfânt efectuează operaţia inversă
– dematerializarea, nimicirea totală a Materiei create anterior, a Prezentului.
Astfel apare Haosul – Dezordinea (entropia). Distrugerea Naturii este totală în
tot cuprinsul ei. Natura dispare parcă nici n-a fost.
Dacă simbolic vorbim, atunci Cosmosul este Lumină, iar Haosul este Noapte.
Desigur în Biblie se spune despre zile şi nu secvenţe, dar pentru Dumnezeu
ziua lui nu este egală cu ziua noastră omenească.
În versete este descris un mecanism de materializare a oamenilor.
Dumnezeu spune „i-am creat” adică le-a scris programul prin intermediul lui
Iisus, „i-am zidit” adică le-a materializat, „i-am pregătit” adică i-a educat.
Facerea (Geneza)
Cap.1.3. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
Cap.1.6. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să fie o tărie prin mijlocul apelor
şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.”
Cap.1.9. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să se adune apele cele de sub cer
la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa.”
Cap.1.11. ,,Apoi a zis Dumnezeu: ,,Să dea pământul din sine
verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi
roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost
aşa.”
Cap.1.20. ,,Apoi a zis Dumnezeu: ,,Să mişune apele de
vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul
tăriei cerului!” Şi a fost aşa.”
Creaţiunea(zidirea, materializarea) materială se înfăptuieşte după cea
spirituală cînd Dumnezeu spune „Fie!”, sau „Să fie!” Dumnezeu dă viaţă dar şi
dă moarte.
Sura 6. Al Anaam (Vite)
6|1| ,,Laudă lui Dumnezeu, Cel ce a creat cerurile şi pământul şi a
rânduit întunecimile şi lumina!”
Coranul
Sura 6. Al Anaam (Bovine)
6|73| ,,El este Cel ce, întru Adevăr, a creat cerurile şi pământul. În Ziua când spune: “Fie!”, atunci este. Spusa lui este Adevărul. A Lui este împărăţia în ziua când se va sufla în trâmbiţă. El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Înţeleptul, Cunoscătorul.”
Versetele subliniază credința islamică în Dumnezeu ca Creatorul universului
și ca Ființă supremă. Acest versete subliniază, de asemenea, puterea și
autoritatea lui Dumnezeu ca Creator al cerului și pământului. El poate crea
prin simpla Sa voință și va învia oamenii în Ziua Judecății, când se va sufla
în trâmbiță pentru a anunța sfârșitul lumii. Dumnezeu este prezentat ca
Înțelept și Cunoscător, care cunoaște toate lucrurile, inclusiv cele ascunse și
cele mărturisite.
Sura 40. Al Mu'min (credincios)
40|68| ,,El este Cel ce dă viaţa şi Cel ce dă moartea. Când hotărăşte un lucru, îi spune: “Fii!” Şi el este.”
Versetul afirmă că Dumnezeu este acela care dă viață și tot El este acela
care dă moarte. Atunci când El hotărăște ceva, pur și simplu spune
"Fii!" și ceea ce hotărăște se întâmplă. Acest verset reiterează
ideea de control divin asupra tuturor lucrurilor și evenimentelor.
Interesant că în Coran zidirea materială de către Dumnezeu este ca şi o
misiune „sortirea”.
Sura 41. Ha Mim Ca Sajdah(Cu credinţă Adâncă)
41|12| ,,El a desăvârşit şapte ceruri în două zile şi a dezvăluit fiecărui cer porunca Sa. Noi am împodobit apoi cerul cel mai apropiat cu lumini şi pază. Aceasta este sortirea Puternicului, Ştiutorului.”
Acest pasaj subliniază puterea și cunoașterea lui Dumnezeu în organizarea
și decorarea universului și reamintește credincioșilor de creația Sa
minunată.
Cap.1.31. ,,Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.”
Evoluarea creaţiei Universului de către Creator are loc în final sau în
ziua a şasea.
Acest pasaj subliniază calitatea creației lui Dumnezeu și faptul că El a
considerat totul "bun foarte" înainte de a încheia ziua a șasea a
creației.
Cap.2.2.3 ,,Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”
Acest pasaj marchează încheierea creației, iar ziua a șaptea este dedicată
odihnei și sfințirii. În tradiția iudeo-creștină, ziua a șaptea este Sabatul, o
zi consacrată odihnei și închinării lui Dumnezeu. Acest pasaj este deosebit de
semnificativ în înțelegerea teologiei creației și a importanței odihnei în
religia iudeo-creștină.
Mistic analizând înțelegem că, după ce Dumnezeu a făcut lucrarea sa în timp
de 6 zile sau 6-e secvenţe a 7-a zi El s-a odihnit. Această perioadă a 7-a zi
este doar 1/6 din toată perioada de creaţie materială. Dar necătând că este
scurtă Dumnezeu a binecuvînta-o, deci această a 7-a zi este foarte importantă.
Cu toate că 6 zile au fost zidit-materializat Universul, deci zile foarte importante, Dumnezeu totuşi sfinţeşte şi binecuvântează ziua a şaptea pentru că atunci s-a odihnit „de lucrurile sale”.
Deci, ziua a şaptea este mai importantă decât fiecare dintre acele 6 zile. Oare de ce?
Așa numită „Odihna” lui Dumnezeu este perioada când toate lucrurile
materiale se dezintegrează, dispar şi apare Haosul, dispare informaţia,
ordinea, „rânduiala”, Cosmosul.
După 6 etape (6 zile) de materializare, vine a 7 etapă de dezintegrare. A
şaptea zi este foarte necesară.
Astfel Cosmos – Haos sunt unite ca 6+1.
Primul ciclu s-a terminat. Ulterior se purcede la citirea în
continuare a Planului Divin şi materializării lui. Apoi, din nou se nimiceşte
tot şi din nou se creează (se materializează). Pas cu pas, ciclu cu ciclu,
Creatura lui Dumnezeu(Materia, Natura) se desfăşoară, reflectând întocmai
Planul său Divin.
Pas cu pas, Materia apare şi dispare instantaneu. Însă cu fiecare nouă
apariţie, Materia e puţin altfel decât cum a fost. Astfel, are loc schimbarea
Naturii sau Evoluţia, dar acest fenomen este strict determinat de Planul Divin
şi se desfăşoară nu lent ci cuantificat, “de o dată şi peste tot”.
Deoarece, în „timpul” când Materia s-a dezintegrat Haos (entropia
absolută), nimic lumesc nu există, Cosmosul nu există, nimeni din oameni
nu poate şti cât noi nu existăm, nu suntem prezenţi, materiali, acest timp de
neexistenţă este ca 1/6.
Sura 54. Al-Qamar (Luna)
54|49| ,,Porunca Noastră este un singur cuvânt iute precum clipitul ochilor.”
Acest verset subliniază că atunci când Dumnezeu hotărăște ceva sau emite o poruncă,
aceasta se întâmplă imediat, fără întârziere. El are puterea de a face ca
lucrurile să se întâmple în conformitate cu voința Sa și într-un mod foarte
rapid.
În ansamblu, acest verset exprimă faptul că Dumnezeu are puterea supremă de
a hotărî și a acționa în lume și că hotărârile Sale sunt neîntârziate și
infailibile.
Sura 16. Un Nahl (miere de albine)
16|77| ,,A lui Dumnezeu este Taina cerurilor şi a pământului. Porunca Ceasului va fi ca o clipită ori chiar mai puţin. Dumnezeu are asupra tuturor putere.”
Acest pasaj subliniază suveranitatea și controlul absolut ale lui Dumnezeu
asupra creației și asupra momentului crucial al Judecății (Ceasului), atunci
când toate faptele oamenilor vor fi evaluate. În învățăturile islamice, Ziua
Judecății este un moment important, iar acest verset reiterează faptul că
aceasta va avea loc în conformitate cu voința lui Dumnezeu și într-un timp
foarte scurt.
Când apărem, apărem ca ceva finit, materializat şi nu ţinem minte
ceea ce-am fost o clipă înapoi. Memoria pe care o avem nu este
rezultatul fenomenelor trecute, ci toată informaţia fizică, chimică, genetică,
biologică, psihică, etc., totul apare închegat într-un sistem “viu” din nou, în
fiecare ciclu. Astfel Materia va apărea şi va dispărea permanent,
încontinuare până când mecanismul de materializare a Planului Divin va „citi”
toată Informaţia Divină.
Când informaţia din Plan se va termina, nici Materia nu va mai
apărea, practic se va termina Crearea materială. Astfel Cosmosul – ordinea şi
Haosul – dezordinea, sunt procese determinate, consecutive, necesare şi se
manifestă în strictul Program General, într-o ordine dialectică.
Prin analogie aproximativă se poate de exemplificat apariţia Naturii
cu proiectarea peliculei de film. Cadrele cu imagini (tot filmul) este Planul
Divin, becul cu lumina este Duhul Sfânt, imaginile de pe ecran este Lumea
Materială.
Cu toate că cadrele se mişcă, imaginile de pe ecran apar instantaneu, de
odată, dar deoarece ochiul omului nu poate percepe schimbarea cadrelor, omului i
se pare că imaginile sunt consecutive şi lent continuate, parcă ar fi un proces
în continuare permanent fără oprire. Chiar şi pauza dintre
cadre ochiul omului nu le vede, cu toate că imaginea de pe ecran lipseşte.
Pauzele cu lipsa imaginii există, dar omul nu le percepe.
Omul la fel ca toată materia a fost creat spiritual prin poruncă – „Şi a
zis Dumnezeu” şi apoi a fost materializat – „Şi a făcut Dumnezeu”.
Misiunile sau soarta omului la fel a fost prestabilită în faza de creaţie
spirituală: „ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele
domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ, şi tot pământul”
Facerea (Geneza)
Cap.1.26.27. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” ,,Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.”
Acest pasaj subliniază concepția iudeo-creștină despre creația omului în
imaginea lui Dumnezeu. Este o afirmație importantă care evidențiază valoarea și
demnitatea umană în religia iudeo-creștină. Creația omului în "chipul și
asemănarea lui Dumnezeu" sugerează că oamenii au o relație specială cu
Dumnezeu și că au fost creați cu potențialul de a reflecta virtuțile divine
precum iubirea, înțelepciunea și dreptatea.
Coranul
Sura 22. Al Hajj-ul (Hajj Pelerinaj)
22|5| ,,Voi, oameni! Dacă aveţi vreo îndoială asupra învierii să ştiţi că Noi v-am creat din ţărână, apoi dintr-o picătură de sămânţă, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu formă şi fără formă. Astfel, Noi vă lămurim.”
El descrie modul în care Dumnezeu a creat omul din etape succesive,
începând cu țărână și continuând cu stadiile ulterioare de dezvoltare
intrauterină. Aceasta arată măreția creativității lui Dumnezeu și, în același
timp, afirmă posibilitatea învierii, deoarece Dumnezeu este Creatorul care a
dat viață omului din nimic și are puterea să-i învieze din morți.
Interesant că mecanismul materializării-zidirii omului în Biblie şi în
Coran sunt descrise deosebit. Biblia scrie că omul a fost creat după chipul,
asemănarea Dumnezeului. Coranul descrie puţin altfel procedura creării omului.
Practic Coranul descrie o lucrare de laborator, poate o clonare, etc.
Coranul
Sura 15. Al Hijr (tractul Stâncii)
15|26| ,,Noi am creat omul din lut, dintr-un glod uşor de
frământat,
15|28| Când Domnul tău spuse îngerilor: “Eu voi crea un om din lut, dintr-un glod uşor de frământat..”
Aceste versete subliniază actul creativ al lui Dumnezeu în crearea omului
și felul în care El L-a format din materie. Este o temă comună în multe
tradiții religioase, în care omul este văzut ca o creație specială a lui
Dumnezeu, creat din lut sau din pământ și suflat cu Duhul divin pentru a deveni
un suflet viu. Acest pasaj din Coran reiterează această credință islamică în
crearea omului din lut.
Facerea (Geneza)
Cap.2.16.17. ,,A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”
Acest pasaj continuă să relateze povestea căderea omului, în care Adam și
Eva încalcă porunca lui Dumnezeu și mănâncă din pomul cunoștinței binelui și
răului, ceea ce duce la izgonirea lor din Grădina Eden și la intrarea păcatului
în lume. Este un moment semnificativ în teologia creștină și iudeo-creștină,
care abordează problema păcatului și a consecințelor acestuia asupra
umanității.
Dumnezeu care este Atotștiitor știa ce va face Adam și nu va îndeplini
porunca să nu mănânce din pomul interzis. Astfel Dumnezeu având cunoștințe
despre viitor, deoarece soarta lui a Adam era prescrisă cunoștea că acesta va
fi izgonit din Eden. Se pune întrebarea putea oare Adam să se abțină de la
păcat sau nu?
Din perspectiva tradițională, Dumnezeu le-a oferit lui Adam și Eve liberul
arbitru, ceea ce înseamnă că au avut capacitatea de a alege să respecte sau să
încalce porunca lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu, știind totul, a știut
și că ei vor încălca această poruncă.
Aceasta ridică întrebarea dacă Adam și Eve au avut cu adevărat opțiunea de
a se abține de la păcat sau dacă soarta lor era deja prescrisă. Aceasta este o
chestiune complexă și a fost subiectul multor dezbateri teologice și filosofice
de-a lungul istoriei. Unii teologi și filosofi au susținut că oamenii au avut o
alegere reală și că presciența lui Dumnezeu nu contrazice liberul arbitru uman,
în timp ce alții au ajuns la concluzii diferite.
Există mai multe puncte de vedere și interpretări asupra acestui subiect:
Pre-cunoașterea divină:
Unii cred că Dumnezeu știe totul, inclusiv viitorul, ceea ce înseamnă că
știa înainte de a crea oamenii că Adam și Eva vor păcătui. Acest punct de
vedere ridică întrebarea dacă oamenii au avut cu adevărat liber arbitru sau
dacă erau predestinați să păcătuiască.
Liber arbitru:
Alți teologi susțin că, chiar dacă Dumnezeu știa ce vor face, oamenii au
avut cu adevărat libertatea de a alege între ascultare și dezobediență. Această
viziune subliniază importanța liberului arbitru uman și a responsabilității
pentru propriile acțiuni.
Aceste puncte de vedere variază în funcție de credințele și interpretările
teologice ale fiecărei religii. Dezbaterile privind relația dintre cunoașterea
divină și liberul arbitru uman sunt complexe și au stârnit multe discuții în
teologie și filozofie de-a lungul timpului.
Eu sunt încrezut că creându-l pe Adam, Dumnezeu i-a dat o poruncă, dar şi o
prezicere. Dumnezeu fiind Atotştiitor cunoştea că Adam va încălca
porunca: „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”.
Putea ceva schimba Adam din această prezicere? Sigur că nu. Fapta lui Adam
era prescrisă, iar primul om nu putea să nu încalce această prezicere.
1. Textul subliniază că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și că prin voința Sa, toate au fost create și există. Aceasta este o afirmație comună în majoritatea tradițiilor religioase, care recunosc puterea divină în actul creației materiale.
2. Conform textului, Duhul Sfânt este prezentat ca forța creativă prin care se îndeplinește Planul Divin. Mecanismul creației materiale implică voința divină, și anume, crearea prin programare spirituală, zidirea sau materializarea, și pregătirea sau formarea sufletului.
3. Se afirmă că nici Duhul Sfânt acționează strict determinat și nu are "liberul arbitru." Acest aspect sugerează un grad înalt de determinism în creația materială, unde totul se desfășoară conform Planului Divin fără posibilitatea unor devieri.
4. Textul descrie un ciclu în care materia apare și dispare într-o secvență specifică. Apariția Materiei sau Cosmosul este urmată de o perioadă de prezent static, iar apoi urmează Haosul sau dezordinea. Acest ciclu este interpretat ca o manifestare a Planului Divin și reflectă ideea de ordine și dezordine în univers.
5. Se sugerează că zilele din Biblie sau secvențele de creație nu trebuie interpretate literal, ci simbolic. Se face referire la perioade de timp în care Creatorul acționează conform Planului său.
6. Se subliniază că ziua
a șaptea, în care Dumnezeu se odihnește, este mai importantă decât celelalte șase
zile. Această interpretare poate fi înțeleasă în sensul că odihna divină
marchează o perioadă esențială în ciclul creației.
7. Se evidențiază că omul a fost creat după chipul și
asemănarea lui Dumnezeu, conform Bibliei, iar în Coran, se descrie modul în
care omul a fost creat din diferite etape, inclusiv din lut. Aceasta relevă
importanța și demnitatea umană în contextul creației.
8. Se ridică întrebarea
asupra liberului arbitru al omului, având în vedere cunoștința divină
prealabilă. Aceasta este o temă complexă în teologie, unde se discută dacă
cunoașterea divină prealabilă și liberul arbitru uman pot coexista.
În concluzie, textul
analizat aduce perspective din tradițiile biblice și coranice asupra creației
materiale și umane, evidențiind aspecte legate de puterea divină, determinism,
cicluri, și importanța umanității în contextul creației.
FIII LUI SAU ALEŞII LUI DUMNEZEU
Calitatea Dumnezeului ca Tatăl este duplicitară. Dintr-o parte Dumnezeu în adevăr este Tatăl pentru Fiul său Iisus Hristos. Alţi copii el nu-i are. Din altă parte, Dumnezeu este Tatăl pentru toate creaturile sale, un Tată a Universului. Însă în acest caz persoanele vii (oamenii) totuşi au fost împărţiţi în Fiii lui Dumnezeu şi alți oameni care nu sunt acești Fii.
Fiii Lui sunt oamenii care au fost preconizaţi şi
selectaţi pentru anumit scop. Altfel spus, unii oameni mai sunt şi Fiii Lui
Dumnezeu. Despre aceşti Fii aleşi Biblia și Coranul spune foarte precis şi
soarta lor şi scopul alegerii lor. Toţi oamenii aleşi sunt aleşi, de Dumnezeu -
Tatăl cu ştiinţa Lui, dar foarte demult aleşi. Şi aceşti oameni aleşi sunt
sfinţiţi de Duhul Sfânt.
Iisus de multe ori subliniază că oamenii care vin la el le „este dat” de
către Dumnezeu, deci soarta lor este stabilită de Creator. Ei sunt acei aleşi,
sfinţiţi. La fel este stabilită precis şi soarta acelor oameni care vor fi
pedepsiţi, soarta popoarelor întregi.
Totişi cărţile sfinte în multe versete subliniază faptul că aleşii lui
Dumnezeu au o soartă deosebită.
Deuteronomul - a cincea carte a lui Moise
Cap.32.8. ,,Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu.”
Se ştie că fiecare popor are îngerul său păzitor dar şi responsabil de
acest popor. Acest pasaj sugerează că, atunci când Dumnezeu a împărțit moștenirea
sau teritoriile popoarelor, El a făcut-o conform numărului îngerilor Săi.
Aceasta poate sugera că Dumnezeu a avut un plan și o hotărâre precisă în
distribuirea teritoriilor și a hotarelor națiunilor. În învățătura iudaică și
creștină, această idee poate fi interpretată ca un aspect al suveranității
divine și al controlului lui Dumnezeu asupra istoriei și a evenimentelor
lumii.
Cap.39.30. ,,Din început cele bune s-au zidit, iar pentru cei
păcătoşi, cele rele.”
Pasajul menționat subliniază ideea că de la început, lumea a fost
organizată în așa fel încât cele bune sunt pregătite pentru cei drepți și
virtuoși, în timp ce cele rele sunt rezervate pentru cei păcătoși sau răi.
Acest lucru reflectă o perspectivă teologică asupra justiției divine și
recompenselor sau pedepselor care pot să apară în funcție de conduita umană.
Coranul
Sura 21. Al Anbiyaa (Profeţii)
21|72| ,,Noi i i-am dăruit, prinos al credinţei, pe Isaac şi Iacob şi pe amândoi i-am rânduit între cei drepţi.”
Versetul subliniază binecuvântarea divină acordată lui Isaac și Iacob și îi
descrie drept drepți, ceea ce înseamnă că au trăit în credință și ascultare
față de Dumnezeu. Astfel Dumnezeu i-a rânduit deci le-a programat soarta între
acei drepți.
Avacum
Cap.2.13. ,,Oare nu este aceasta o rânduială de la Domnul Savaot că popoarele se trudesc pentru foc şi neamurile se muncesc pentru nimica toată?”
În acest pasaj, Avacum se întreabă retoric dacă aceasta nu este o
înțelepciune divină a Domnului Savaot (în traducere, Domnul Oștirilor) care
arată că popoarele și neamurile depun eforturi și muncesc pentru lucruri
temporale și nesemnificative. Acest verset poate fi interpretat ca o chemare la
reflecție cu privire la prioritatea pe care oamenii o acordă adesea lucrurilor
materiale și trecătoare în comparație cu lucrurile spirituale și veșnice.
Cap.10.19.20. ,,Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.”
Isus le asigură pe ucenici că, atunci când vor fi în situații dificile sau
periculoase, Duhul Tatălui lor va lucra prin ei, călăuzindu-i în ceea ce
trebuie să spună. Astfel oamenii vorbesc numai ceea ce li se dă adică ce le
vorbeşte Duhul Tatălui.
Cap.10.29. 30. ,,Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi.”
Cu alte cuvinte, El vrea să le arate că Dumnezeu are cunoștință și grijă de
fiecare detaliu din creația Sa, chiar și de lucrurile mici și aparent
neînsemnate.
Apoi, Isus le spune ucenicilor că chiar și părul de pe capul fiecărui
individ este numărat de Dumnezeu. Aceasta ilustrează nivelul detaliului la care
Dumnezeu cunoaște și are grijă de fiecare persoană. Isus îi încurajează pe
ucenici să nu se teamă și să aibă încredere în providența divină și în
dragostea lui Dumnezeu pentru ei.
Cap. 24.21.22.31. ,,Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.”
El spune că acea strâmtorare va fi atât de mare încât, dacă nu ar fi
fost scurtate zilele, niciun trup nu ar fi scăpat. Cu toate acestea, Isus
menționează că pentru "cei aleși" zilele vor fi scurtate. Acest lucru
se referă la faptul că Dumnezeu va interveni pentru a-și proteja și a-i ajuta
pe cei credincioși în mijlocul acelei strâmtorări.
Identitatea "celor aleși" poate varia în interpretarea teologică.
În general, aceștia sunt văzuți ca fiind credincioșii, cei care își păstrează
credința și rămân loiali lui Dumnezeu în mijlocul încercărilor și necazurilor.
În această viziune, "cei aleși" sunt cei care au fost aleși de
Dumnezeu pentru a-L urma și a-i sluji și care vor primi ajutorul și protecția
Lui în timpul strâmtorărilor.
Cap.8.28.29.30. ,,Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele
celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui;
Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai
înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi
născut între mulţi fraţi.
Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi
chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a
îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit.”
Aceste versete au fost subiectul dezbaterii teologice și au multiple
interpretări în tradițiile creștine, cu privire la concepte precum
predestinarea, alegerea divină și mântuirea.
Ieremia
Cap.1.4.5. ,,Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: ,,Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare”.
În acest pasaj, Dumnezeu îi spune lui Ieremia că Îl cunoștea și Îl
desemnase să fie prooroc înainte de a se fi zămislit în pântece, arătând astfel
suveranitatea și preștiința lui Dumnezeu. Acesta este un exemplu de
predestinare divină, unde Dumnezeu știa și a ales în avans ca Ieremia să
îndeplinească această slujbă profetică.
Această învățătură poate fi interpretată ca o ilustrare a planului divin
pentru fiecare individ și a chemării lui Dumnezeu în viața fiecăruia.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Cap.2.7. ,,Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră..”.
În acest pasaj, Pavel subliniază că învățătura creștină este înțelepciunea
"de taină" a lui Dumnezeu, care a fost ascunsă și rânduită de
Dumnezeu înainte de începuturile lumii (veci). Aceasta contribuie la slava
credincioșilor, deoarece le oferă cunoștința și înțelegerea legată de planul
divin de mântuire și de calea spre Dumnezeu.
Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel
Cap.1. 4.5.11. ,,Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin IIisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale. Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale...”.
Acest pasaj subliniază ideea că Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea
lumii pentru a fi sfinți și fără prihană înaintea Lui. El ne-a rânduit în
dragostea Sa și ne-a ales pentru a fi înfiați în El prin Isus Hristos, în
conformitate cu voia Sa. Această alegere divină și planul de mântuire au fost
puse în mișcare conform sfatului voinței lui Dumnezeu.
Aceste versete au fost subiectul dezbaterilor teologice în tradițiile
creștine și au diverse interpretări în ceea ce privește predestinarea și
alegerea divină. În general, ele vorbesc despre planul lui Dumnezeu pentru
mântuirea credincioșilor și despre iubirea și voia Sa pentru ei.
Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru
Cap.1.2. ,,Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu - Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui IIisus Hristos: har vouă şi pacea să se înmulţească!”
Aceasta indică faptul că alegerea credincioșilor de către Dumnezeu nu este
aleatorie, ci rezultatul cunoașterii și planului divin dinaintea lumii.
Acest pasaj reflectă învățătura creștină despre alegerea divină, sfințirea
prin Duhul Sfânt și răscumpărarea prin jertfa lui Isus Hristos, precum și
dorința de binecuvântare și pace pentru credincioși.
Coranul
Sura 26. Ash Shuaraa (Poeţii)
26|20|21| ,,Moise spuse: ,,Am făcut-o pe când eram între cei rătăciţi. Am fugit de la voi, căci îmi era frică de voi. Domnul meu mi-a dăruit înţelepciunea şi m-a rânduit între trimişi.”
Acest pasaj prezintă momentul în care Moise îi relatează oamenilor că el a
fost ales de către Dumnezeu pentru a fi un profet și un trimis divin. El
menționează că înainte de a-și îndeplini misiunea, el se afla într-o stare de
incertitudine și frică, dar Dumnezeu i-a dăruit înțelepciune și l-a ales să fie
printre trimiși.
Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda
Cap.1.4. ,,Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe IIisus Hristos.”
Acest pasaj subliniază importanța păstrării adevărului și credinței
creștine, precum și identificarea și respingerea învățăturilor greșite și a
celor care le promovează în cadrul comunității creștine. Totodată acești oameni
nelegiuiți soarta lor a fost prescrisă dinainte şi aceste persoane vor fi
judecate.
Cap.4.28. ,,Ca să facă toate câte mâna Ta şi sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie.”
În acest context, acești creștini recunosc că persecuția și amenințările cu
care se confruntă nu sunt întâmplătoare, ci au fost "mai dinainte
rânduite" de către mâna lui Dumnezeu și înțelepciunea Sa. Ei înțeleg că
Dumnezeu are un plan și un scop, chiar și în mijlocul dificultăților, și că
toate acestea sunt conforme cu sfatul și voința Sa.
Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel
Cap. 2.10.13. ,,Ca întru numele lui IIisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.”
Versetul 10 vorbește despre autoritatea lui Isus Hristos și exprimă ideea
că în numele Lui, orice genunchi ar trebui să se plece, fie în ceruri, fie pe
pământ, fie sub pământ. Acest pasaj subliniază domnia și autoritatea lui Isus
Hristos asupra întregii creații.
Astfel, această recunoaștere va veni din partea "celor cerești"
(îngerii), "celor pământești" (oamenii) și "celor de
dedesubt" (posibil, să fie o referire la cei decedați sau demonii).
Astfel putem înțelege că mai sunt fiinţe pe sub pământ.
Acest pasaj subliniază învățătura creștină despre exaltarea lui Isus
Hristos ca Domn și Mântuitor, precum și despre supunerea și recunoașterea
universală a stăpânirii Sale.
Cap.1.12.13. ,,Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce
cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi
nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
Cap.6. 65. ,,Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să
vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl.”
Sfânta Evanghelie după Matei
Cap.19.1. ,,Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci
aceia cărora le este dat.”
Cap.20.23. ,,Și El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu
Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al
Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.”
Cap.25.34. ,,Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi,
binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la
întemeierea lumii.”
Cap.4.11. ,,Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina
împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,”
Cap.10.40. ,,Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu
este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.”
Cap.13.20.27 ,,Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar
scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a scurtat acele
zile. Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele
patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.”
1. Textul subliniază suveranitatea lui Dumnezeu asupra creației, precum și alegerea și rânduirea Sa a oamenilor încă dinaintea întemeierii lumii. Aceasta este evidentă în pasajele care afirmă că Dumnezeu a ales popoarele, împărțindu-le moștenirea conform numărului îngerilor Săi. Se evidențiază ideea că Dumnezeu cunoaște în avans și hotărăște destinul fiecărui individ, planificând și controlând evenimentele istoriei umane. Aceasta este o perspectivă asupra predestinării și a voinței divine care guvernează totul.
2. Textul vorbește despre anumite persoane care sunt alese de Dumnezeu pentru a îndeplini un scop special, fiind considerate Fiii Lui. Acești aleși sunt descrisi ca având un statut aparte și fiind sfințiți de Duhul Sfânt. Alegerea și consacrarea acestor oameni sunt prezentate ca acțiuni divine, iar ei sunt asociați cu dreptatea și credința. Versetele citate sugerează că acești aleși au fost cunoscuți și hotărâți de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii.
3. Se arată că soarta
oamenilor este stabilită de Dumnezeu, iar aceștia sunt aleși sau nu în funcție
de voința divină. Pasajele sugerează că Dumnezeu hotărăște destinul fiecărui
individ în mod precis, iar oamenii sunt pur și simplu executorii ai planului
divin. Ideea că Dumnezeu hotărăște și pregătește un loc în Împărăția Sa pentru
cei aleși este prezentată în versetele care vorbesc despre adunarea aleșilor de
pe întregul pământ.
4. Textul subliniază
lucrarea și intervenția Duhului Sfânt în viețile oamenilor. El este prezentat
ca ghid și vorbitor divin care acționează prin credincioși în momentele
dificile sau cruciale. Se afirmă că Duhul Tatălui vorbește și lucrează prin
oameni, indicând o relație strânsă și directă între Dumnezeu și credincioși.
5. Pasajele din
Deuteronom și Ecclesiasticul subliniază o perspectivă teologică asupra
justiției divine, arătând că fiecărui individ i se pregătește o recompensă sau
o pedeapsă în funcție de conduită. Cei drepți sunt asociați cu binele, iar cei
păcătoși cu răul.
În concluzie, textul analizat reflectă o viziune teologică complexă asupra relației dintre Dumnezeu și oameni, evidențiind alegerea și suveranitatea divine în planificarea și ghidarea destinului uman.
LIBERUL ARBITRU SAU ILUZIA VOINŢEI OMENEŞTI
În privinţa voinţei omeneşti, se poate spune că oamenii ne având liberul arbitru nu pot crea sau face ceva în baza voinţei sale. Acea voinţă în care oamenii cred, este o pseudovoinţă, o iluzie, o voinţă virtuală şi nicidecum o voinţă adevărată.
Mulţi oameni cred că anume ei pot ceva, ei fac ceva, ei planifică şi
acţionează, iar planurile lor se materializează. Însă Dumnezeu care este
Atotştiutor ştie nu numai gândurile oamenilor, dar şi viitorul lor. Astfel
soarta omului este în mînile Domnului.
Faptele unor oameni se manifestă prin voinţa lui Dumnezeu şi nu prin
propria voinţă, deoarece cuvintul lui Dumnezeu inevitabil se va împlini, astfel
soarta este fatală, obligatorie. Soarta sa omul n-o pricepe, chiar şi paşii lui
sunt stabiliţi (hotărâţi) de Dumnezeu. Soarta este ca o moştenire trimisă din
ceruri.
Astfel oamenii care nu pot să cunoască Viitorul Lumii dar nici viitorul său
sunt ca creaturi absolut limitaţi în fapte şi decizii. Deoarece Viitorul există
deja în forma sa spirituală, fiind scris în Planul Divin ca informaţie care se
va materializa inevitabil, oamenii „pot” dacă le este sortit, să cunoască, să
vizioneze acest Viitor şi aceea foarte limitat. Anume unii oameni fiind creaţi
spre prorocire, clarviziune, pot “vedea” Viitorul său sau al omenirii întregi.
Deoarece oamenii nu pot crea nimic în realitate, doarece Creator este numai
Dumnezeu, Creaturul le-a dat oamenilor iluzia de creatori.
Cele mai strălucite şi geniale descoperiri şi opere de artă pe care au
“creat” oamenii, sunt executate conform Planului Divin.
Unii sunt mândri şi atot încrezători în forţele proprii, ei cred că creează
ceva, material sau spiritual cu alte cuvinnte „se bizuiesc pe carele lor, alţii
pe caii lor”
Alţii cei mai puţini, care înţeleg pe Adevăratul Creator se
conformează, speră, se roagă, nădăjduiesc. Dumnezeu iubind diversitatea a creat
diferite persoane, inclusiv cu diferită atitudine faţă de voinţă şi creaţie,
faţă de iluzii şi dogme, etc. Dacă există diferite păreri, iluzii, dogme bazate
pe diferite argumente, aceasta o doreşte şi vrea numai Creatorul.
Totul ce a existat, există, sau v-a exista, totul este planificat şi
respectiv admis spre existenţă de către Dumnezeu conform Planului său.
Şi acest Plan admite obligatoriu contradicţie în unele faze.
Este moarte, este distrugere, Haos (a 7 zi), dar este şi viaţă şi creare
Cosmos (6 zile). Este CREDINŢĂ dar este şi superstiţie, este adevăr dar este şi
dreptate.
Căci dreptatea relativă o are fiecare om, având ca bază argumentele sale
limitate, relative, bazate pe cunoştinţe limitate şi înfrumuseţate cu dorinţe,
imaginaţii, etc..
Adevărul Absolut îl ştie numai Dumnezeu şi acest Adevăr este Absolut,
Obiectiv pentru toţi cărora le este dat să-l cunoască. Oamenilor în majoritatea
lor le rămâne numai dreptatea, care poate fi aproape sau departe de Adevărul
Absolut, dar niciodată exactă, identică cu Adevărul. Primind argumentele
prezentate mai sus, ce îi rămâne omului ?
Dumnezeu creînd Lumea a rînduit pentru tot timpul său
conform planului său.
Coranul
Surah 17|99| ,,Ei nu-şi dau seama că Dumnezeu care a creat cerurile şi pământul poate crea iarăşi alţii asemenea lor? El le-a hotărât un soroc, fără nici o îndoială asupra-i, însă cei nedrepţi refuză orice, în afară de a fi tăgăduitori.”
Din punct de vedere emoţional, omul ar trebui să se bucure, şi de
cunoştinţele primite şi de încrederea că Ordinea Universală o dirijează Planul
Dumnezeiesc. Altfel spus, totul ce se face se face înspre bine şi Scopul final
este bun. Chiar dacă în unele timpuri, momente şi în unele locuri, noi oamenii,
nu suntem mulţumiţi.
Alţii oameni ar spune: „Dacă totul este programat, eu ce să stau cu
mâinile în sân ?”
Vedeţi că, oamenii ca creaturi se “alimentează” şi “activează” cu iluzia
propriei voinţe, astfel oamenii nu pot să stea “cu mâinile în sân”. Ei ca şi
atomii, ca şi animalele şi plantele există, se schimbă, trăiesc, fiind aproape
încrezuţi că ceva depinde de ei. Alimentându-se cu iluzii de creatori se
autoliniştesc, că măcar ceva ceva dar depinde de ei. Dar în fine şi iluziile
care apar în conştiinţa oamenilor la fel sunt programate.
Deci oamenii să facă ceva sau nu, să spună ceva sau nu, să gândească ceva
sau nu, să creadă în ceva sau nu, ce n-ar fi, totul este planificat, deci totul
trebuie să existe şi totul există, vrem noi sau nu vrem.
Prorocii adesea spuneau că primesc informaţia viitorului chiar de la
Dumnezeu. Biblia subliniază în multe versete dependenţa soartei omului de
Planul Divin.
De exemplu viaţa şi soarta lui Ioan Botezătorul prorocită anterior.Dar nu
numai ci şi numele celor aleşi este stabilit de către Dumnezeu.
Ioan n-a venit din capul, sau din voinţa sa proprie, ci era trimis de
Dumnezeu. Soarta oamenilor necredincioşi este foarte dură, dar Hristos
subliniază că viaţa lor este o soartă, o consecinţă al Planului Divin. La
fel şi Pavel a fost chemat prin voia Domnului
Interesant cum explică Iisus soarta oamenilor cu disabilităţi. Era o
superstiţie că disabilităţile sunt o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru păcatele
omului sau părinţilor, strămoşilor acestui om. Şi acum unii oameni spun că
cineva a fost schilodit sau s-a îmbolnăvit pentru că a păcătuit şi Dumnezeu l-a
pedepsit.
Iisus a subliniat că disabilităţile oamenilor nu sunt consecinţe ale
păcatelor, ci sunt planificate de Creator, şi prin această existenţă se arată
lucrările Domnului. Hristos foarte clar le explica ucenicilor că „în ceasul
acela” Duhul Sfânt îi va învăţa, deoarece Planul prevede totul inclusiv
gândurile şi vorbele oamenilor.
Soarta celor răi de Dumnezeu creată şi plină de probleme. În aceste versete
se stipulează că suferinţele, piedicile, soarta rea, tot a fost creat, zidit
din început ca un program, ca o soartă fatală. Cei aleşi, cărora le este dat,
deci Fii lui Dumnezeu cînd fac ceva sau chiar cînd vorbesc totul este „programat”.
Coranul
Surah 7|131| ,,Ei spuneau, când un bine li se întâmpla: “Acesta este pentru noi!” Atunci când un rău îi lovea însă, îl socoteau pe Moise şi pe ai lui vinovaţi de soarta lor. Oare soarta lor nu este dată numai de Dumnezeu? Cei mai mulţi dintre ei nu ştiu însă nimic.”
Versetul subliniază că soarta oamenilor este controlată de Dumnezeu și că
majoritatea oamenilor nu înțeleg sau nu au conștiență de acest adevăr. Mesajul
acestui verset este să ne amintească că puterea și controlul asupra evenimentelor
sunt în mâinile lui Dumnezeu, și că ar trebui să ne încredem în planurile Lui,
chiar atunci când nu înțelegem de ce ni se întâmplă anumite lucruri.
Coranul
Surah 13|38| ,,Noi am trimis înaintea ta trimişi şi le-am rânduit soţii şi urmaşi. Nici un trimis nu poate aduce vreun semn decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Fiece timp are o Carte.”
De asemenea, versetul menționează că niciun trimis nu poate aduce un semn
sau un miracol decât cu permisiunea lui Dumnezeu. Acest lucru subliniază autoritatea
și puterea lui Dumnezeu în a acorda sau a refuza trimișilor Săi puterea de a
realiza miracole sau semne pentru a confirma mesajul lor.
Versetul se încheie afirmând că fiecare perioadă are propria sa Carte, ceea
ce poate fi o referire la faptul că fiecare profeție sau epocă are propriul său
mesaj și lege divină adaptată nevoilor și condițiilor timpului respectiv.
Coranul
Surah 14|10| ,,Trimişii lor spuseră: “Oare este vreo îndoială
asupra lui Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului? El vă cheamă ca să
vă ierte vouă din păcate şi ca să vă mai păsuiască până la un anumit soroc.”
Ecclesiastul
Cap.11.5. ,,După cum nu ştii care este calea vântului, cum se
întocmesc oasele în pântecele maicii, tot aşa nu cunoşti lucrarea lui Dumnezeu,
care face toate.”
Acest verset subliniază limitările cunoașterii umane și misterul lucrărilor
lui Dumnezeu. Există câteva idei cheie care se pot desprinde din acest verset:
1. Misterul Creației: Solomon compară necunoașterea omului în privința
căilor vântului și formării oaselor în pântecele mamei cu necunoașterea
lucrărilor lui Dumnezeu. La fel cum fenomene naturale și biologice complexe
rămân în mare parte misterioase pentru om, tot așa și acțiunile și planurile
lui Dumnezeu sunt de neînțeles în întregime pentru noi.
2. Limitările Cunoașterii Umane: Acest verset evidențiază faptul că există
limite ale cunoașterii și înțelegerii umane. Deși știința și tehnologia ne-au
permis să înțelegem multe despre lumea înconjurătoare, există încă multe
aspecte care rămân misterioase. Această limitare trebuie acceptată cu umilință.
3. Încredere în Dumnezeu: Deoarece nu putem înțelege pe deplin lucrările
lui Dumnezeu, suntem chemați să avem încredere în El. Încrederea în Dumnezeu
implică recunoașterea faptului că El are un plan mai mare și mai bun pentru
noi, chiar dacă nu putem înțelege toate detaliile.
4. Reflecție asupra Providenței Divine: Versetul sugerează că trebuie să
reflectăm asupra providenței divine și să recunoaștem că toate lucrurile sunt
sub controlul lui Dumnezeu. Aceasta include evenimentele mari din viață, dar și
micile detalii care poate par nesemnificative pentru noi.
Acest verset subliniază umilința umană în fața măreției lui Dumnezeu și
necesitatea de a ne baza pe credință și încredere în planurile Sale, chiar
atunci când nu le putem înțelege pe deplin.
Surah 33|38| ,,Nici un păcat nu i se face profetului pentru ceea ce Dumnezeu i-a rânduit să facă după obiceiul hotărît de Dumnezeu celor de odinioară. Porunca lui Dumnezeu este soartă hotărâtă.”
Acest verset se referă la profetul Muhammad (pace fie cu el) și declară că
el nu poate fi făcut vinovat de ceea ce a fost rânduit sau hotărât de Dumnezeu
în ceea ce privește acțiunile sau comportamentul său în conformitate cu
obiceiurile stabilite de Dumnezeu pentru toți trimișii sau profetii din trecut.
Surah 27|47| ,,Ei au spus: “Noi avem o presimţire rea cu tine şi cu
cei care sunt ca tine.” El le spuse: “Soarta voastră este în mâinile lui
Dumnezeu, iar acum sunteţi puşi la încercare.”
Amos
Cap. 3.6. ,,Sună oare trâmbiţa în cetate fără ca poporul să nu se înspăimânte? Se întâmplă vreo nenorocire în cetate fără ca Domnul să nu o fi pricinuit?”
Acest verset subliniază ideea că evenimentele, în special cele tragice sau
nenorocirile, nu au loc fără voia lui Dumnezeu sau fără ca Dumnezeu să fi fost
la originea lor. Este o declarație care pune accentul pe suveranitatea și
controlul lui Dumnezeu asupra evenimentelor din lume.
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap. 19.10, 11. ,,Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii
că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? IIisus a răspuns:
N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus... ”
Aceste versete ne învață că
orice autoritate umană este limitată și derivată din autoritatea lui Dumnezeu.
Oamenii în poziții de putere ar trebui să-și amintească sursa autorității lor
și să acționeze cu responsabilitate și umilință.
Credincioșii sunt încurajați
să aibă încredere în planul lui Dumnezeu, chiar și în momente de încercare și
suferință. Isus, prin exemplul său, arată cum să rămâi credincios și supus
voinței divine.
Versetele subliniază că
adevărata putere nu este cea lumească, ci cea spirituală și divină. Puterea
lumească este temporară și limitată, în timp ce puterea lui Dumnezeu este
suverană și eternă.
Coranul
Surah 6|60| ,,El este Cel care vă ia la El noaptea şi ştie ce aţi săvârşit peste zi, apoi vă scoală ca sorocul cunoscut să vi se împlinească. Apoi la El este întoarcerea voastră, iar El vă va înştiinţa de ce-aţi făptuit.”
Versetul spune că Dumnezeu ne ia sufletele în timpul nopții și cunoaște tot
ceea ce facem în timpul zilei. Apoi, într-o zi stabilită de El, ne va învia și
ne va face să ne confruntăm cu consecințele acțiunilor noastre.
Psalmul 30
15. ,,În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.”
În această rugăciune, autorul se încredințează în voia lui Dumnezeu,
recunoscând că destinul și soarta lui sunt în mâinile Lui. El își roagă
Creatorul să-l elibereze de vrăjmașii care îl persecută și să-l protejeze.
Coranul
Surah 6|159| ,,Tu nu eşti cu nimic vinovat de cei care au fărâmiţat legea lor şi au întemeiat secte. Soarta lor este la Dumnezeu. El îi va înştiinţa de ceea ce au făcut.”
Mesajul versetului este să sublinieze că Dumnezeu este Singurul care
cunoaște și va judeca inimile și acțiunile oamenilor, și că profetul sau
trimisul nu este responsabil pentru acțiunile celor care se abat de la
învățăturile primite.
3. ,,Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor
peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi
mâinile lor.”
Psalmul 138
15. ,,Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut
întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale
pământului.”
16. ,,Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea
Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi
nescrisă.”
Coranul
Surah 6|2| ,,El este Cel ce v-a creat din lut şi a hotărât apoi fiecăruia un soroc, soroc cunoscut numai Lui. Voi încă vă mai îndoiţi însă!”
Acest verset subliniază credința în Allah ca Creator al omenirii și
subliniază că fiecare persoană are un destin stabilit de către El.
Pildele lui Solomon
Cap.20.24. ,,De Domnul sunt hotărâţi paşii omului, căci cum ar putea omul să priceapă calea lui ?”
Acest verset subliniază credința că pașii oamenilor sunt hotărâți de către
Domnul sau Dumnezeu, iar oamenii nu pot înțelege pe deplin calea pe care o
urmează în viață.
Pildele lui Solomon
Cap.21.1, 2. ,,Asemenea unui curs de apă este inima regelui în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.. Toată calea omului este dreaptă în ochii lui, dar numai Domnul cântăreşte inimile.”
Aceste versete exprimă ideea că inima și deciziile unui rege sunt
controlate de către Domnul sau Dumnezeu, asemenea cursului unui râu. În plus,
ele subliniază faptul că oamenii pot considera că calea lor este dreaptă în
proprii ochi, dar doar Domnul poate să cunoască adevărata intenție a inimilor
lor.
Pildele lui Solomon
Cap.22.2. ,,Bogatul şi săracul se întâlnesc unul cu altul; dar Cine i-a făcut este Domnul.”
Acest pasaj subliniază ideea că atât bogații, cât și săracii au fost creați
și au fost determinați de către Domnul sau Dumnezeu. El evidențiază egalitatea
oamenilor în fața lui Dumnezeu și faptul că toți oamenii, indiferent de
statutul lor material, sunt creați de El.
Pildele lui Solomon
Cap.29.26. ,,Mulţi caută faţa stăpânitorului, dar dreptatea omului
vine de la Domnul.”
Acest verset subliniază faptul că mulți oameni încearcă să câștige
favorurile și bunăvoința stăpânitorilor sau autorităților, dar, în final,
dreptatea și judecata corectă vin de la Domnul sau Dumnezeu. Acest pasaj ne
amintește de importanța căutării dreptății și de a depinde de Dumnezeu în
căutarea ei, în loc să depindem exclusiv de favorurile oamenilor puternici.
Ieremia
Cap.10.23. ,,Ştiu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia celui ce merge, putinţa să-şi îndrepte paşii săi.”
El afirmă că omul nu are control total asupra căii sale sau asupra
destinului său și că omul nu poate să-și îndrepte pașii fără ajutorul divin.
Acest verset subliniază importanța supunerii față de Dumnezeu și recunoașterea
puterii și controlului Sale asupra vieții și destinului uman.
Coranul
Surah 3|145| ,,Nimeni nu poate muri decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu şi când ceea ce îi este scris ajunge la soroc. Cui vrea răsplată în Viaţa de Acum, îi vom face parte. Cui vrea răsplată în Viaţa de Apoi, îi vom face parte. Curând îi vom răsplăti pe cei care dau mulţumire.”
Acest verset afirmă că nimeni nu poate muri fără voia sau îngăduința lui
Dumnezeu și că moartea are loc în momentul predestinat și scris în destinul
fiecărei persoane.
Psalmul 19
8. ,,Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.”
El sugerează că, în timp ce unii se mândresc cu bogățiile materiale, cum ar
fi căruțele sau caii, credincioșii se mândresc cu credința lor și cu relația
lor cu Dumnezeu.
Coranul
Surah 2|102| ,,De la ei au învăţat să dezbine bărbatul de nevasta sa. Nu pot face însă nici un rău nimănui, fără îngăduinţa lui Dumnezeu.”
Cu toate acestea, versetul subliniază că nimeni nu poate face rău sau să
cauzeze despărțire între oameni fără permisiunea sau voința lui Dumnezeu.
El arată că orice acțiune sau influență negativă nu poate avea loc fără
știința și îngăduința lui Dumnezeu, iar credincioșii ar trebui să se încreadă
în voința Lui.
Cap.3.1,2,3,4,5,6,7,8,10,11 ,,Pentru orice lucru este o clipă
prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te
naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai
sădit. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi
vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme să râzi;
vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi
vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de
îmbrăţişare.Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti;
vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi şi vreme să coşi;
vreme este să taci şi vreme să grăieşti. Vreme este să
iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.
Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se
zbuciume.
Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit.”
Acest pasaj subliniază că există timpuri diferite pentru fiecare aspect al
vieții, și aceste timpuri sunt stabilite de Dumnezeu. Autorul observă că există
momente pentru bucurie și momente pentru tristețe, momente pentru construcție
și distrugere, pentru pace și război.
De asemenea, autorul menționează că Dumnezeu a pus "veșnicia" în inimile oamenilor, ceea ce poate fi interpretat ca dorința umană de a căuta sensul și scopul în viață. Totuși, în ciuda acestei căutări, autorul recunoaște că omul nu poate înțelege pe deplin lucrarea lui Dumnezeu și planurile Sale.
Ecclesiastul
Cap.7.13, 14. ,,Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine
poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat? În zi de fericire
fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una
şi pe cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare.”
Versetul 14 ne învață să fim bucuroși în zilele de fericire și să reflectăm
la faptul că Dumnezeu este autorul atât al zilelor bune, cât și al celor rele,
astfel încât omul să nu poată prevedea ce se va întâmpla în viitor.
Coranul
Surah 11|104| ,,Noi nu o vom întârzia decât până la sorocul hotărât.”
Coranul
Surah 2|210| ,,Ei ce vor fi aşteptând? Ca Dumnezeu să le vină cu
îngerii, la umbra norilor? Soarta a fost hotărâtă: totul se întoarce la
Dumnezeu.”
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap.9.1, 2, 3. ,,Şi trecând IIisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? IIisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”
Coranul
Surah 9|51| ,,Spune: ,,Nimic nu ne atinge afară de ceea ce Dumnezeu ne-a scris. El este Stăpânul nostru! Lui să se încredinţeze credincioşii!”
Versetul subliniază credința că tot ceea ce li se întâmplă oamenilor este
determinat de voința și scrisul lui Dumnezeu. Credincioșii sunt îndemnați să
recunoască că nimic nu poate să-i atingă decât ceea ce a fost predestinat sau
scris pentru ei de către Dumnezeu.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap.12.1. ,,Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.”
Sfânta Evanghelie după Marcu
Cap.13.11. ,,Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.
Acest pasaj subliniază importanța încrederii în Duhul Sfânt și a faptului
că credincioșii pot conta pe ghidarea și ajutorul lui Dumnezeu în momentele dificile
sau în confruntările cu autoritățile. Învățătura lui Isus sugerează că
credincioșii ar trebui să aibă credință și să se bazeze pe Duhul Sfânt pentru a
le oferi înțelepciune și cuvinte potrivite în timpul dificultăților.
Coranul
Surah 71|4| ,,El vă iartă vouă din păcatele voastre şi vă dă vouă un răgaz până la un anumit soroc. Când va veni însă sorocul lui Dumnezeu, nimic nu-l va întârzia. O, dacă aţi şti!”
Cu toate acestea, se sugerează că, atunci când vine vremea stabilită de
Dumnezeu, aceasta nu va fi întârziată și oamenii ar trebui să fie pregătiți
pentru acea vreme.
Textul
abordează tema liberului arbitru și iluziei voinței umane, subliniind ideea că
destinul și planurile oamenilor sunt dictate de Dumnezeu. Iată concluziile
relevante și argumentele alternative:
1. Textul susține că
oamenii nu au liberul arbitru și că voința lor este o iluzie. Acest argument
este bazat pe credința că Dumnezeu este atotștiutor și controlează totul.
2. Textul afirmă că
viitorul este deja scris în Planul Divin și că oamenii sunt limitați în
acțiunile și deciziile lor. Planurile oamenilor, chiar cele considerate
strălucite, sunt execute conform Planului Divin.
3. Creatorul (Dumnezeu)
este singurul capabil să creeze și să hotărască destinul uman. Oamenii sunt
considerați creaturi care au primit doar iluzia că pot fi creatori.
4. Dumnezeu a creat oameni cu atitudini diferite față de
voință, creație, iluzii și dogme. Această diversitate este dorită de Creator,
iar fiecare individ joacă un rol specific în planul Divin.
5. Textul recunoaște că
există contradicții în planurile lui Dumnezeu, precum moartea versus viața,
distrugerea versus creația, dar acestea sunt parte dintr-un plan mai amplu și
mai înțelept.
CARTEA VIEŢII – FIŞIERELE DE INFORMAŢII
DIN PLANUL
GENERAL DIVIN
Cartea Vieţii sau Cărţile sunt acele fişiere de
informaţie din Planul general Divin în care sunt scrişi oamenii, soarta lor,
faptele lor şi viaţa pe pămînt şi în ceruri.
În Cartea Vieţii deja sunt scrise numele unor oameni, şi deci nu depinde de
faptele oamenilor, ci invers faptele lor deja sunt prescrise. În Cartea Vieţii
sunt scrişi oamenii care vor birui răul, vor fi îmbrăcaţi în “haine albe”,
adică comportamentul lor va fi curat, neprihănit, moral.
Iisus nu îi va şterge din Cartea Vieţii, deoarece nici
nu i-a scris El ci Tatăl Dumnezeu, Iisus doar va mărturisi. La fel se
accentuează că unii oameni (numele lor) sunt scrişi în Cartea Vieţii de la
întemeierea lumii, deci până la naşterea lor materială. Persoanele care nu sunt
scrişi în Cartea Vieţii se vor închina Fiarei. Judecata oamenilor va fi după
faptele lor, care sunt deja scrise în Cartea Vieţii.
Astfel soarta oamenilor, faptele lor sunt deja programate. Oamenii care nu
sunt scrişi în Cartea Vieţii se vor închina Fiarei dar osînda lor este
pregătită şi ei vor pieri fiind aruncaţi în foc.
Cap.10.20. ,,Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri.”
El îi avertizează să nu se bucure doar de puterea de a izgoni duhurile
necurate, ci să se bucure în primul rând că numele lor sunt scrise în ceruri.
Surah 57|22| ,,Nici o nenorocire nu atinge pământul şi nici pe voi înşivă fără ca aceasta să nu fie scrisă într-o Carte, înainte chiar de a fi descătuşat-o. Aceasta Îi este lesne lui Dumnezeu!”
Acesta afirmă că nicio nenorocire nu poate să atingă pământul sau oamenii
fără ca aceasta să fi fost înregistrată sau scrisă într-o Carte, înainte chiar
de a se întâmpla. Aceasta reflectă credința că Dumnezeu are cunoașterea
completă și controlul asupra tuturor lucrurilor. Acest verset subliniază că
totul este sub controlul și cunoașterea lui Dumnezeu și că evenimentele sunt
predestinate în planurile Sale.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap.3.5. ,,Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
Isus le promite celor care biruiesc și sunt credincioși că vor fi îmbrăcați
în veșmintele albe. Acest simbol al veșmintelor albe indică sfințenia și
puritatea și reprezintă mântuirea și curăția sufletului. Isus mai spune că nu
va șterge numele celor care au biruit din Cartea Vieții, ceea ce înseamnă că ei
vor avea parte de viața veșnică în prezența lui Dumnezeu. De asemenea, Isus va
mărturisi numele lor înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor Lui, confirmând
astfel mântuirea lor.
Acest pasaj oferă o promisiune de mântuire și încurajează credincioșii să
persevereze în credință și să biruiască ispitele vieții, pentru a primi
răsplata divină.
Cap. 32. 32, 33 ,,Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!" Zis-a Domnul către Moise: "Pe acela care a greşit înaintea Mea îl voi şterge din cartea Mea.”
Moise a spus că, dacă Dumnezeu nu-i iartă, atunci să fie șters și el din
cartea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Moise a fost atât de îngrijorat pentru
poporul său încât era gata să-și ofere propria sa viață pentru ei.
În răspunsul lui Dumnezeu, El a afirmat că va șterge pe cei care au
păcătuit împotriva Lui din cartea Sa, făcându-și astfel cunoscută hotărârea Sa
de a-i pedepsi pe cei vinovați.
Surah 6|59| ,,El are cheile Tainei pe care nu o cunoaşte nimeni afară de El. El cunoaşte ceea ce este pe uscat şi în mare. Nici o frunză nu pică fără ca El să o ştie. Nu este nici măcar un grăunte în întunecimile pământului, nici nimic, fie verde, fie uscat, care să nu fie amintit într-o Carte desluşită.”
Acest verset subliniază cunoașterea profundă și detaliată pe care Dumnezeu
o deține cu privire la toate aspectele existenței, atât cele vizibile, cât și
cele ascunse.
Acest verset evidențiază cunoașterea profundă a lui Dumnezeu cu privire la
viitor, inclusiv cunoașterea Orei Judecății (Ziua de apoi), dar și cunoașterea
aspectelor zilnice, precum ploaia, dezvoltarea fătului în pântece și momentul
și locul morții fiecărui individ. El subliniază faptul că doar Dumnezeu deține
această cunoaștere detaliată, iar toate aceste aspecte sunt consemnate într-o
Carte deslușită sau într-un registru divin.
Psalmul 68
32. ,,Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.”
În acest pasaj, Psalmistul se roagă ca cei răi și cei care se opun lui
Dumnezeu să fie șterși din "cartea celor vii," ceea ce sugerează că
aceștia ar trebui să fie pedepsiți sau excluși din rândul celor binecuvântați
de Dumnezeu. În contrast, "cei drepți" sau cei neprihăniți sunt cei
care sunt menținuți în acea carte a vieții.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap.13.8. ,,Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ,
ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii
Mielului celui înjunghiat.”
Daniel
Cap. 12.1. ,,Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte.”
Totuși, cei care vor fi mântuiți sunt cei ale căror nume vor fi găsite
scrise în "carte". Aceasta este o referință la "Cartea
Vieții" sau "Cartea Mielului" menționată și în alte părți ale
Bibliei, care conține numele celor aleși și mântuiți de Dumnezeu.
Surah 11|6| ,,Nu este vietate pe pământ care să nu fie înzestrată de Dumnezeu, şi căruia El să nu-i cunoască culcuşul şi cămara, căci totul este într-o Carte desluşită.”
Acest verset subliniază credința islamică în providența lui Dumnezeu și în
controlul Său asupra tuturor aspectelor vieții și creației. El arată că fiecare
creatură are un rol și un loc specific în planul lui Dumnezeu, iar aceasta este
înregistrată într-o Carte divină, care este văzută ca o exprimare a cunoașterii
și planurilor lui Dumnezeu pentru creația Sa.
Surah 11|105| ,,În Ziua când acesta se va împlini, nimeni nu va vorbi decât cu îngăduinţa Sa. Unii vor fi nenorociţi, alţii fericiţi.”
Acest verset subliniază faptul că în Ziua Judecății, toate ființele umane
vor fi sub autoritatea și controlul lui Dumnezeu, și nimeni nu va putea vorbi
sau acționa fără a avea permisiunea Sa
Surah 17|13| ,,Fiecărui om i-am legat soarta de gât şi în Ziua Învierii îi vom scoate o carte pe care o va afla deschisă:“Citeşte-ţi cartea! Ea este de ajuns astăzi ca tu să dai socoteală de tine însuţi.”
Versetul indică faptul că fiecare individ va avea o carte sau un registru
al vieții lor, în care sunt înregistrate toate faptele și acțiunile lor. Cartea
sau registru se consideră a fi o înregistrare exactă și infailibilă a vieții și
acțiunilor fiecăruia, care va servi ca bază pentru judecata finală.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap.20.12.15. ,,Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este Cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor. Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc.”
Acest verset indică că fiecare persoană poartă propriile acțiuni și responsabilități,
și în Ziua Învierii, li se va arăta o carte care va dezvălui toate detaliile
faptelor lor. Cartea sau registru se consideră a fi o înregistrare exactă și
infailibilă a vieții și acțiunilor fiecăruia, care va servi ca bază pentru
judecata finală.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap.21.27. ,,Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat
cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.
Numai cei a căror nume sunt scrise în "Cartea vieții Mielului"
vor avea acces la această cetate. "Cartea vieții Mielului" reprezintă
lista celor mântuiți și aleși de Dumnezeu.
Textul
prezentat evidențiază tema recurenței unei "Cărți a Vieții" sau
"Cărți" în diferite tradiții religioase, cu accent pe creștinism și
islam, și oferă o viziune asupra conceptului divin al predestinării, judecății
și mântuirii.
1. Textul susține ideea că destinul uman, precum și evenimentele din lume, sunt scrise într-o "Carte Divină" de la începuturile lumii. Acest aspect sugerează credința în predestinare și controlul absolut al lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.
2. Ideea că faptele oamenilor sunt deja scrise într-o "Carte a Vieții" sau "Carte Divină" indică că fiecare individ va fi judecat în funcție de acțiunile lor. Aceasta este o temă comună în textele religioase, evidențiind responsabilitatea individului față de Dumnezeu.
3. Apare și conceptul că cei care sunt aleși și mântuiți de Dumnezeu au numele scrise în "Cartea Vieții." În contrast, cei care nu sunt incluși în această carte sunt supuși osândei și pierderii, simbolizate prin închinarea la "Bestie" sau aruncarea în "iezerul de foc."
4. Textul face referire la ideea că cei mântuiți vor fi îmbrăcați în "veșminte albe," simbol al sfințeniei și curăției sufletești în fața lui Dumnezeu.
5. Textul indică că Iisus (și implicit Mielul) are un rol în mărturisirea și protejarea celor aleși. Acest aspect apare în contextul promisiunii că numele celor care biruie vor fi menținute în "Cartea Vieții."
CONCLUZIILE GENERALE
1. Planul Divin și
Suveranitatea lui Dumnezeu:
Dumnezeu este văzut ca având
un plan divin inevitabil care se va împlini în mod absolut. Timpul și spațiul
sunt concepte în afara domeniului lui Dumnezeu, care este atotștiutor și
atotputernic.
Timpul și spațiul sunt concepte limitate în comparație cu natura divină, iar voința lui Dumnezeu este absolută și incontestabilă. Tot ceea ce se întâmplă în univers este conform acestui plan, inclusiv destinul uman și evenimentele istorice. Dumnezeu controlează toate evenimentele și destinul uman, inclusiv soarta națiunilor și a indivizilor.
2. Rolul lui Iisus
Hristos:
Iisus este considerat Fiul lui
Dumnezeu, născut conform unui plan divin preconizat în Vechiul Testament.
Iisus îndeplinește voința
Tatălui, fiind parte a planului divin de mântuire. Viața, moartea și acțiunile
lui Iisus sunt parte a unui plan divin predestinat. El este prezentat ca fiind
subordonat Tatălui, fără libertate de acțiune independentă, și își îndeplinește
misiunea conform voinței divine, chiar și atunci când aceasta implică
suferință.Iisus, ca "Cuvânt" sau "Informație", joacă un rol
activ în crearea universului și în realizarea planului divin.
3. Creația și
Legile Naturale:
Existența legilor naturale indică
necesitatea unui Creator care le-a stabilit.
Dumnezeu și Iisus Hristos sunt coautori ai Planului Divin, cu Iisus având un rol esențial în pregătirea și realizarea creației. Se subliniază că materia și ciclurile cosmice reflectă voința divină și că totul este supus acestui plan.
4. Determinismul
și Predestinarea:
Soarta fiecărei persoane este hotărâtă de Dumnezeu, iar oamenii sunt considerați ca având roluri specificate în planul divin. Ideea că viitorul este deja scris subliniază limitările libertății umane și controlul absolut divin. Conceptul de determinism divin este central, sugerând că viitorul este deja scris și că oamenii nu au liber arbitru. Totul este parte a unui plan divin care nu poate fi schimbat, inclusiv soarta fiecărei ființe și evenimentele istorice. Acest plan include și creația materială, cu implicarea Duhului Sfânt în realizarea acestuia.
5. Conceptul de
"Cartea Vieții":
Faptele oamenilor sunt scrise
într-o "Carte Divină". Cei aleși sunt mântuiți și îmbrăcați în
"veșminte albe", în timp ce alții sunt condamnați. Iisus are un rol
în protejarea și mărturisirea celor aleși.
Cei care sunt aleși și mântuiți sunt înscriși în această carte și vor fi răsplătiți, în timp ce cei care nu sunt incluși sunt condamnați. Iisus are un rol crucial în protejarea și mărturisirea celor aleși.
6. Complexitatea
Teologică:
Textul sugerează că atât Duhul
Sfânt, cât și Iisus sunt subordonați și că totul se desfășoară conform unui
plan divin prestabilit, fără posibilitatea devierilor.
Diverse aspecte ale creației și destinului sunt prezentate ca parte a unui plan divin mai amplu, incluzând contradicții aparentă între viață și moarte, ordine și haos.
Articolul în întregime analizează
în detaliu conceptul de determinism divin și predestinare, evidențiind
suveranitatea absolută a lui Dumnezeu și rolul esențial al lui Iisus Hristos în
planul divin. Textul explorează relația complexă dintre voința divină, creație,
și destinul uman, subliniind că toate evenimentele și faptele sunt conform unui
plan prestabilit și că oamenii, în esență, nu au liber arbitru în fața acestui
plan. De asemenea, se discută despre importanța „Cărții Vieții” și despre
justiția divină în contextul mântuirii și osândei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu