Aprecierea de către Parlament a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939

PARLAMENTUL

HOTĂRÎRE Nr. 149 din  23.06.1990

cu privire la avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german
de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939,
precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord

Publicat : 30.08.1990 în B.Of. Nr. 006     Promulgat : 23.06.1990     Data intrarii in vigoare : 23.06.1990

   Sovietul Suprem   al   Republicii   Sovietice   Socialiste   Moldova  h o t ă r ă ş t e:

   A aproba avizul  Comisiei  Sovietului  Suprem al R.S.S.  Moldova  cu privire  la aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune  şi  a  Protocolului adiţional secret din 23  august  1939, precum şi consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord.

        Preşedintele

Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova                    M. SNEGUR

or. Chişinău,

23 iunie 1990.

Nr.149-XII.

AVIZ

al Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru aprecierea politico-juridică a tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului  adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord

  Comisia Sovietului  Suprem al R.S.S. Moldova, în scopul restabilirii adevărului  istoric,  ţinînd  cont  de deciziile  Comisiei  similare  a Congresului  al  doilea  de deputaţi ai poporului din  U.R.S.S.  şi  de rezultatele  muncii desfăşurate în ultimii ani de istoricii şi juriştii din  republică  şi de peste hotare, a examinat aspectele esenţiale  ale semnării,   înfăptuirii  şi  urmărilor  Tratatului  sovieto-german   de neagresiune din 23 august 1939 şi ale Protocolului adiţional secret.

   Studiind acest  tratat  şi  Protocolul adiţional secret,  precum  şi consecinţele  lor istorice şi juridice pentru Basarabia şi Bucovina  de Nord, Comisia a constatat:

   Basarabia şi  Bucovina de Nord au fost dintotdeauna părţi componente a Statului Moldova, creat în secolul al XIV-lea pe pămîntul strămoşilor romănilor - geto-daci.

   La 1775 Imperiul  habsburgic răpeşte Statului Moldova partea lui  de nord, Bucovina.

   În urma războiului  ruso-turc  din 1806 - 1812 şi a unui  îndelungat tîrg  diplomatic,  prin tratatul de pace de la Bucureşti (1812),  Rusia dezmembrează Statul Moldova, anexînd ţinutul dintre Prut  şi  Nistru, asupra căruia extinde în mod artificial numele de Basarabia.

   Ca rezultat al prăbuşirii Imperiului rus şi a celui austro-ungar, în rma  celui  dintîi  război  mondial şi a  revoluţiei  ruse  din  1917, Basarabia  şi Bucovina capătă posibilitatea de a-şi realiza dreptul lor firesc şi legitim la autodeterminare. La 2 decembrie 1917 a fost creată Republica Democratică Moldovenească. După proclamarea Ucrainei republică independentă, parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti -  SFATUL  ŢĂRII  -  a  declarat, la  24  ianuarie  1918,  independenţa Republicii  Democratice Moldoveneşti. 

La 27 martie 1918, ţinînd cont de numeroasele  adresări  ale populaţiei din ţinut şi de imposibilitatea păstrării, în acea conjuctură politică şi militară, a independenţei Republicii  Democratice  Moldoveneşti,  Sfatul Ţării a decis prin vot unirea  Basarabiei  cu Romănia. Congresul general al Bucovinei,  la  15 noiembrie  1918,  a  votat  "Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei,  în vechile ei hotare pînă la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul Romăniei.

   Guvernul Sovietic a cerut în repetate rînduri să i se recunoască pretinsul drept de stăpînire a Basarabiei, luptînd  atît  pe  cale diplomatică (tratative, proteste, propuneri), cît şi militară (organizarea de intervenţii, rebeliuni, sabotaj), făcînd  propagandă antinaţională şi chiar propunînd răscumpărare pe contul tezaurului de stat al Romăniei, confiscat în   decembrie 1917. Insistenţa istoriografiei  sovietice oficiale asupra afirmaţiei false precum că în Basarabia  ar  fi  biruit,  în 1918,  Puterea  Sovietică,  ea devenind chipurile, parte componentă a noului stat sovietic, îşi are explicaţia în  tendinţa  de  a  justifica  exportul  de  revoluţie  şi  reanexarea Basarabiei. Luptătorii pentru realizarea aşa-ziselor   intenţii revoluţionare ale bolşevicilor pe acest teritoriu, ca şi alţi militanţi ai  păstrării imperiului, erijaţi în revoluţionari, au fost, cu  puţine excepţii,  de  origine etnică străină, străini intereselor  vitale  ale salvgardării şi prosperării, întregii naţiuni romăne.

   În prima jumătate   a  anilor  30  s-a  ajuns  la  o  ameliorare  a raporturilor  dintre U.R.S.S. şi Romănia, ce a culminat cu  stabilirea, la  9  iunie  1934, a relaţiilor diplomatice între  aceste  două  ţări, document  prin care ambele ţări (părţi) îşi garantau "mutual plinul  şi întregul  respect al suveranităţii fiecăruia dintre statele noastre  şi abţinerea  de  la orice imixtiune, directă sau indirectă, în  afacerile interne  şi  în  dezvoltarea  fiecăreia dintre ele,  şi  în  special  a oricărei  agitaţiuni, propagandei şi oricărui fel de intervenţiuni  sau de sprijin al acestora".

   Angajarea U.R.S.S.  în preajma celui de al doilea război mondial  în tranzacţii  strînse şi reciproc avantajoase cu Germania hitleristă  s-a soldat  cu  înţelegerea mutuală a împărţirii sferelor de  influenţă  în Europa.  Conform prevederilor Protocolului adiţional secret la Tratatul sovieto-german  de  neagresiune,  semnat  la 23  august  1939,  Uniunii Sovietice şi Germaniei le revenea dreptul de a decide soarta Finlandei, Estoniei,  Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi a Romăniei. Punctul trei al Protocolului  adiţional secret menţiona cointeresarea U.R.S.S. faţă  de Basarabia.  Bucovina,  care  niciodată  nu a fost  parte  componentă  a imperiului  rus  şi nici a Ucrainei, nu este menţionată  în  Protocolul adiţional  secret. Pretenţiile asupra Bucovinei, înaintate de  U.R.S.S. în 1940, au fost o plăsmuire a aparatului diplomatic stalinist.

   Prin semnarea   protocolului  adiţional  secret  Uniunea  R.S.S.   a încălcat faţă de Romănia:

       articolul 1 al  Pactului  Briand-Kellogg,  ce  prevedea  condamnarea recurgerii  la război pentru reglementarea diferendelor  internaţionale şi  renunţarea  la el ca instrument de politică naţională în  relaţiile dintre statele contractante;

          articolul 2 al  aceluiaşi tratat ce recunoştea că reglementarea  sau soluţionarea tuturor diferendelor sau conflictelor, de orice natură sau ordine,  care  puteau apărea între puterile contractante, urma  să  fie înfăptuită numai prin mijloace paşnice;

          Protocolul de  la Moscova din 9 februarie 1929, prin care semnatarii lui,  U.R.S.S., Estonia, Letonia, Polonia şi Romănia, urgentau intrarea în vigoare, pentru ele aparte, a Pactului Briand-Kellogg.

        Protocolul adiţional   secret   al  Tratatului   sovieto-german   de neagresiune  din  23 august 1939, ce stabilea sferele de  influenţă  în Europa de Est, contravenea principiilor fundamentale unanim recunoscute şi  normelor  imperative ale dreptului internaţional, întrucît  decidea soarta unor state terţe fără participarea lor, este nul şi neavenit din momentul semnării lui.

   O consecinţă  logică  a  semnării la 23 august 1939  a  Protocolului adiţional   secret  al  Tratatului  sovieto-german  de  neagresiune,  a pregătirii  militare  sistematice, ce a urmat după  încheierea  acestui pact,  au  fost notele ultimative din 26 şi 27 iunie 1940,  trimise  de guvernul  sovietic Romăniei, prin care guvernului romăn i se cerea  "să înapoieze  cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia" şi să-i transmită partea  de  nord  a  Bucovinei "drept recompensă  pentru  uriaşa  daună pricinuită  Uniunii Sovietice şi populaţiei Basarabiei în cei 22 de ani de guvernare a Romăniei în Basarabia".

        Notele ultimative  ale guvernului sovietic trimise Romăniei la 26 şi 27 iunie 1940 contravin normelor imperative ale dreptului internaţional şi  sînt  o  mostră  a politicii de dictat  imperial.

Decizia privind ocuparea   Bucovinei  de  Nord  e  un  exemplu  elocvent  al  politicii expansioniste, promovate în permananţă de guvernul stalinist.

          La 28 iunie 1940  U.R.S.S.  a ocupat prin forţă armată Basarabia  şi Bucovina de Nord, contrar voinţei populaţiei acestor ţinuturi.

        Proclamarea în  mod nelegitim la 2 august 1940 a R.S.S. Moldoveneşti a  fost  un  act  de dezmembrare a Basarabiei  şi  Bucovinei.  Trecerea arbitrară  sub  jurisdicţia R.S.S. Ucrainene a Bucovinei de Nord  şi  a judeţelor  Hotin, Ismail şi Cetatea Albă contravenea adevărului istoric şi realităţii etnice existente în acea vreme.

        Odată cu instaurarea  în  Basarabia şi Bucovina de Nord a  regimului sovietic  stalinist, în aceste ţinuturi au fost comise crime  împotriva umanităţii: omoruri în masă, deportări, foamete organizată.

   În conformitate cu argumentele istorice, juridice şi politice expuse mai  sus  urmează  ca  în  ziua de 28 iunie  să  fie  suspendate  toate manifestările cu caracter festiv.

   Prin prezentul   Aviz  Comisia  întregeşte,  sub  toate   aspectele, semnificaţia  profundă  şi  amplă a  Declaraţiei  suveranităţii  R.S.S. Moldova.