Referendumul din Republica Moldova: O țară divizată între viitorul european și scepticism

 Rezultatele referendumului din Republica Moldova de la 20 octombrie 2024, în care cetățenii au fost întrebați dacă susțin modificarea Constituției pentru a facilita aderarea la Uniunea Europeană, au evidențiat o diviziune profundă în societate. Din cele 1.488.874 de voturi valabile, 750.075 de persoane (50,38%) au votat „Da”, în timp ce 738.799 de persoane (49,62%) au votat „Nu”, cu o diferență de doar 11.276 de voturi. Această balanță extrem de strânsă reflectă tensiunile politice și sociale din Republica Moldova și ridică întrebări cu privire la viitorul european al țării. 

Care ar fi fost pricinile rezultatului referendumului

Cu doar 50,38% din voturi în favoarea modificării Constituției, este clar că nu există un consens larg în rândul populației cu privire la drumul european al țării. Aproape jumătate dintre cetățeni se opun unei schimbări fundamentale care ar plasa Moldova pe o traiectorie europeană fermă. Să depistăm mai multe pricini ale rezultatului referndumului trecut.

Divizarea socio-politică și geopolitică istorică:

Republica Moldova este de mult timp o țară polarizată între est și vest, cu influențe rusești adânc înrădăcinate în societate, datorită istoriei din perioada sovietică, precum și cu afinități culturale și economice spre România și Uniunea Europeană. În ciuda unor reforme și schimbări pro-europene, o parte semnificativă a populației rămâne loială Rusiei sau sceptică față de influența occidentală.

Temeri economice și sociale legate de integrarea în UE:

Deși integrarea în UE aduce potențiale beneficii economice, există temeri legate de posibilele costuri. Moldovenii se pot teme de o concurență economică crescută, de migrația forței de muncă și de schimbări legislative rapide. În plus, aderarea implică reforme dure, care ar putea afecta afacerile locale și condițiile de trai pe termen scurt.

Influența propagandei și a dezinformării:

Rusia a investit mult în propagandă în Moldova, promovând o imagine negativă a Uniunii Europene și punând accent pe presupusele pericole ale integrării europene. Aceasta este o tactică obișnuită pentru menținerea influenței în fostele republici sovietice. Mesajele pro-Rusia au prins teren în special în rândul persoanelor în vârstă și în mediul rural, unde accesul la informații alternative este mai limitat.

 Lipsa unei campanii pro-europene eficiente:

Guvernul pro-european pare să fi subestimat nevoia unei campanii masive de informare. Populația, în special în zonele rurale, nu a primit suficientă educație cu privire la beneficiile și provocările concrete ale integrării europene. Fără o comunicare clară a avantajelor și fără răspunsuri la întrebările cetățenilor, mulți au rămas în incertitudine și nesiguranță.

 Factorul economic și corupția:

Suspicini legate de cumpărarea de voturi sunt plauzibile, în special în contextul vulnerabilității economice a unei părți mari a populației. Lipsa de resurse și sărăcia i-ar putea face pe unii cetățeni mai susceptibili la influențele financiare. Există indicii că anumite grupuri ar fi utilizat fonduri ilegale pentru a influența rezultatul, aspect deloc surprinzător în contextul unor precedente de interferență în procesele electorale din Moldova.

 Apatie și neîncredere față de elitele politice:

După ani de corupție și scandaluri politice, mulți moldoveni și-au pierdut încrederea în liderii politici, fie pro-europeni, fie pro-ruși. Această neîncredere face ca o parte a populației să respingă orice inițiativă guvernamentală majoră, inclusiv aderarea la UE, chiar dacă aceasta ar putea aduce beneficii.

 Concluzie:

Rezultatul strâns reflectă o diviziune profundă și un amalgam de factori economici, politici și sociali care influențează viziunea moldovenilor asupra viitorului european. Este crucial ca autoritățile să desfășoare o campanie mai informată și transparentă pentru a răspunde preocupărilor cetățenilor și pentru a combate influențele externe, asigurându-se că fiecare alegere majoră este bine informată și liber exprimată.

O diferență minimă, dar semnificativă

Diferența de doar 11.276 de voturi între taberele „Da” și „Nu” subliniază fragilitatea acestei decizii istorice. O mică schimbare în opinia publică ar fi putut schimba complet rezultatul, ceea ce ridică întrebări cu privire la soliditatea mandatului acordat pentru modificarea Constituției. Deși tabăra „Da” a câștigat, rezultatul arată că guvernul și liderii politici trebuie să gestioneze cu mare atenție acest proces, deoarece opoziția rămâne puternică și vocală.

Această mică marjă de diferență arată, de asemenea, că reformele care vor urma pentru integrarea în UE vor trebui să fie realizate cu mare grijă pentru a nu alimenta resentimentele și nemulțumirile celor care se opun. Procesul de aderare ar putea întâmpina rezistență considerabilă, nu doar din partea opoziției politice, ci și din partea unei porțiuni mari a populației, care ar putea considera că votul lor nu a fost respectat. 

Necesitatea unui dialog național și a consensului

Unul dintre cele mai importante aspecte care reiese din acest referendum este necesitatea urgentă de a promova un dialog național. Autoritățile trebuie să se asigure că atât susținătorii aderării la UE, cât și cei care se opun, au ocazia de a-și exprima preocupările și temerile. Dialogul inclusiv și deschis este esențial pentru a evita radicalizarea pozițiilor și pentru a construi un consens care să reflecte voința întregii națiuni.

Pe lângă consultările politice, dialogul trebuie să implice societatea civilă, sectorul privat și grupurile vulnerabile. Mulți cetățeni ar putea avea îngrijorări neadresate, care provin din lipsa informațiilor adecvate despre ce înseamnă integrarea europeană. Acestea pot fi diminuate printr-un proces transparent și prin implicarea activă a tuturor segmentelor societății. 

Legitimitatea mandatului și riscul de instabilitate

Deși rezultatul referendumului ar putea fi interpretat ca un mandat pentru modificarea Constituției, legitimitatea acestei decizii este pusă sub semnul întrebării din cauza diviziunii atât de strânse. Implementarea unor schimbări constituționale majore fără un sprijin clar și larg poate genera instabilitate politică și socială. Guvernul trebuie să acționeze cu prudență pentru a evita fragmentarea politică și potențiale tensiuni interne.

Este esențial ca reformele care vor urma să fie realizate într-un mod transparent și gradual, astfel încât să nu se alimenteze tensiunile existente. Aderarea la UE este un proces complex și de durată, iar succesul acestuia va depinde de capacitatea autorităților de a construi un consens durabil și de a răspunde îngrijorărilor cetățenilor. 

 Politici recomandate pentru un viitor european unit

 Dezvoltarea politicilor recomandate pentru a gestiona divizarea societății din Republica Moldova în urma referendumului din 2024 necesită o abordare detaliată și practică. Fiecare politică poate fi susținută prin exemple concrete care să contribuie la atenuarea tensiunilor sociale și să faciliteze procesul de integrare europeană. Iată cum pot fi dezvoltate aceste politici cu exemple: 

Dialog național amplu și inclusiv 

Exemplu: Organizarea unui For Național de Dialog.

   - Autoritățile pot iniția o platformă de discuții deschise care să includă lideri politici din toate partidele, reprezentanți ai societății civile, mediul de afaceri, grupuri religioase, și, foarte important, cetățenii de rând.

   - În practică: Un astfel de for ar putea funcționa sub forma unor întâlniri regulate în diferite regiuni ale țării, în orașe mari precum Chișinău, Bălți sau Cahul, dar și în localitățile mai mici, rurale. Aici, cetățenii ar putea adresa direct preocupările și temerile legate de integrarea europeană. De asemenea, ar putea include sesiuni de discuții interactive unde politicienii și experții răspund la întrebările cetățenilor. 

Exemplu: Consultări publice regionale.

   - În multe regiuni ale țării, există o percepție diferită față de UE. În Transnistria, de exemplu, relațiile cu Uniunea Europeană sunt privite cu scepticism. Autoritățile ar putea organiza consultări regionale specifice, cu tematici adaptate nevoilor și preocupărilor locale.

   - În practică: În Găgăuzia, unde opinia publică este mai apropiată de Rusia, ar fi utile discuții orientate către beneficiile economice directe ale aderării la UE, cum ar fi accesul la piețe noi pentru producători locali sau investițiile în infrastructură. 

Campanii de informare și educare 

Exemplu: Campanii multimedia naționale.

   - O campanie amplă de informare poate include spoturi televizate, emisiuni radio, campanii pe rețelele sociale și ateliere publice care să prezinte avantajele aderării la UE. Aceste campanii ar trebui să fie derulate de experți neutri și să includă exemple concrete de succes din țări precum Polonia, România sau Croația.

   - În practică: O emisiune săptămânală la televiziunea națională ar putea prezenta povestea unei ferme din România care a accesat fonduri europene și și-a modernizat producția, dovedind beneficiile economice directe ale aderării. 

Exemplu: Platformă online dedicată informării despre UE.

   - O platformă guvernamentală interactivă, care să includă informații detaliate despre procesul de aderare la UE, beneficiile și provocările, ar putea oferi cetățenilor acces direct la date obiective.

   - În practică: Site-ul ar putea include un calculator interactiv de beneficii economice, unde cetățenii să poată vedea cum fondurile UE ar putea influența dezvoltarea orașului sau satului lor. 

Promovarea dezvoltării economice și reducerea inegalităților 

Exemplu: Programe de investiții în infrastructura regională.

   - Guvernul poate lansa un program național de investiții în infrastructură cu sprijinul fondurilor europene, care să se concentreze pe zonele rurale și pe regiunile mai puțin dezvoltate, unde scepticismul față de UE este mai mare.

   - În practică: Lansarea unui proiect de modernizare a drumurilor și infrastructurii feroviare care leagă sudul țării de Chișinău, ar arăta direct cetățenilor beneficiile imediate ale aderării la UE. 

Exemplu: Sprijin pentru agricultură.

   - Agricultura este un sector vulnerabil în Republica Moldova, iar integrarea europeană ar putea aduce schimbări semnificative în acest domeniu. Pentru a atenua temerile, guvernul ar putea crea programe de reconversie profesională și sprijin financiar pentru agricultorii care vor trebui să se adapteze noilor standarde UE.

   - În practică: Fermierii ar putea primi subvenții pentru modernizarea fermelor, pentru alinierea la standardele ecologice europene, similar programelor de finanțare derulate în România după aderare. 

Implicarea tinerilor și a societății civile 

Exemplu: Program național de implicare a tinerilor în deciziile politice.

   - Guvernul ar putea crea un Consiliu Național al Tinerilor, unde tinerii lideri, studenți și reprezentanți ai organizațiilor de tineret să fie implicați în discuții politice, oferindu-le o voce în procesul de integrare europeană.

   - În practică: Acest consiliu ar putea propune politici adaptate tinerilor și ar putea promova schimburile internaționale de studenți, utilizând programe precum Erasmus+ pentru a demonstra oportunitățile oferite de UE. 

Exemplu: Granturi pentru ONG-uri care promovează integrarea europeană.

   - Guvernul ar putea oferi granturi organizațiilor nonguvernamentale pentru a desfășura campanii de educare și dialog despre integrarea europeană în comunități locale.

   - În practică: ONG-urile ar putea organiza sesiuni de training și conferințe în școli și universități, pentru a implica activ tinerii în dezbaterea despre viitorul european al țării. 

Asigurarea unui cadru legal și instituțional transparent 

Exemplu: Publicarea unui plan clar de integrare europeană.

   - Guvernul ar putea elabora și publica un plan detaliat al procesului de aderare la UE, cu termene și pași concreți, pentru a oferi cetățenilor o viziune clară despre ce urmează. Acest plan ar trebui să includă reformele necesare în justiție, educație și infrastructură.

   - În practică: Publicarea unui grafic cu etapele de implementare ale fiecărei reforme necesare și explicarea clară a avantajelor economice și sociale ce vin odată cu fiecare etapă (de ex. accesarea de fonduri pentru educație sau infrastructură). 

Exemplu: Monitorizarea independentă a progresului.

   - Instituirea unui consiliu independent de monitorizare, compus din experți locali și internaționali, care să evalueze periodic progresul Republicii Moldova în implementarea reformelor necesare pentru aderarea la UE. Acest consiliu ar asigura transparența și responsabilitatea autorităților.

   - În practică: Consiliul ar putea publica rapoarte semestriale privind îndeplinirea obiectivelor stabilite și ar face recomandări pentru îmbunătățirea procesului. 

Sprijin internațional și colaborare regională 

Exemplu: Parteneriate bilaterale cu statele membre UE.

   - Republica Moldova ar putea încheia parteneriate specifice cu țări care au avut un proces de aderare similar, cum ar fi România sau Bulgaria, pentru schimb de experiență și bune practici în implementarea reformelor.

   - În practică: Un program de colaborare între autoritățile moldovene și cele din România în domeniul educației sau al justiției ar permite Moldovei să învețe direct din experiențele unei țări vecine care a trecut printr-un proces similar. 

Exemplu: Diplomație publică activă.

   - Guvernul ar putea desfășura o campanie internațională pentru a promova imaginea Republicii Moldova ca un partener viabil al Uniunii Europene. Aceasta ar include evenimente internaționale, conferințe și parteneriate cu ONG-uri europene.

   - În practică: Organizarea de evenimente precum un For de investiții moldo-european, unde antreprenori și investitori europeni să fie invitați să descopere oportunitățile economice din Republica Moldova, ar consolida sprijinul extern. 

Aceste exemple concrete ar putea facilita implementarea politicilor necesare pentru a construi o Moldovă unită în fața provocărilor integrării europene și a creării unui consens național pentru viitorul său.

Autor: Iurii Moisei ©