Cliodinamica Derministă, Noțiuni Generale

                                       NOŢIUNI GENERALE  CLIODINAMICA

 Cliodinamica, derivată din grecescul Κλειώ, lat. Clio, muza istoriei, combinat cu dinamica - studiul sistemelor dinamice, este un domeniu interdisciplinar ce se concentrează pe elaborarea de modele matematice ale proceselor istorice sociale. Aceasta consideră procesele istorice ca având loc conform unor modele regulate și previzibile, fiind mai precisă decât știința istorică umanitară, conform concepției inițiatorului său, P.V. Turchin, în 2003.

        

Principalul obiectiv al cliodinamicii este identificarea și analiza tiparelor istorice prin studiul proceselor sociale pe termen lung. Principalele contribuții ale acestei discipline includ dezvoltarea unor modele matematice ale ciclurilor socio-demografice „seculare” și modelarea evoluției pe termen lung a Sistemului Mondial.

Multe dintre procesele istorice sunt dinamice, manifestând schimbări temporale, cum ar fi fluctuațiile populaționale, expansiunea și contractarea economică, precum și ascensiunea și declinul statelor. De aceea, cliodinamicienii utilizează modele matematice pentru a interpreta fenomene macro-istorice, cum ar fi apariția imperiilor, tensiunile sociale, conflictele civile și prăbușirea statelor.

Unul dintre obiectivele cliodinamicii este de a elimina explicațiile mai puțin plauzibile ale proceselor istorice. Conform lui P.V. Turchin, cliodinamica se dezvoltă din cliometrie, beneficiind de date empirice pentru elaborarea modelelor, în timp ce cliometria se sprijină la rândul său pe cliodinamică pentru a avea teorii și modele care să îndrume cercetarea empirică.

 SECŢIUNEA DE AUR

 Secțiunea de aur, uneori numită Raportul de aur, Proporția de aur sau Numărul de aur, este reprezentată de litera greacă Φ (phi majuscul) sau φ (phi minuscul), pronunțate „FI”. Acesta este primul număr irațional descoperit și definit în istorie, având o valoare aproximativă de 1,618033. Acest număr poate fi observat în diverse contexte surprinzătoare.

Numărul Φ este cunoscut încă din antichitate și a primit denumirile de "Secțiunea de Aur", "Numărul de Aur" sau "Raportul de Aur" începând cu secolul XIX. Prima definiție clară a acestui număr a fost formulată în jurul anului 300 î.Hr. de către Euclid din Alexandria, considerat părintele geometriei ca sistem deductiv formalizat.

Euclid a descris Φ ca fiind rezultatul împărțirii unui segment de dreaptă în ceea ce el a numit "medie" și "extremă rație". El a explicat: "Un segment de dreaptă este împărțit în medie și extremă rație atunci când întregul segment se raportează la segmentul mai mare în același mod în care acesta se raportează la segmentul mai mic".

Secțiunea de aur în diverse domenii

Mulți cercetători și matematicieni au explorat și studiat legătura dintre secțiunea de aur și diverse aspecte ale naturii, artei, științei și chiar vieții umane. Unii dintre cei mai cunoscuți cercetători care au studiat aceste proporții includ:

1. Leonardo da Vinci: Artistul și inventatorul italian Leonardo da Vinci a folosit secțiunea de aur în numeroasele sale opere de artă și a investigat proporția divină în studiile sale despre anatomie și natură.

2. Johannes Kepler: Astronomul și matematicianul german Johannes Kepler a studiat proporția divină în relație cu mișcările planetelor și structura sistemului solar.

4. Adolf Zeising: Matematicianul german Adolf Zeising a explorat aplicarea secțiunii de aur în artă și natură, sugerând că aceasta apare frecvent în structurile și modelele observate în lumea naturală.

5. Roger Penrose: Fizicianul și matematicianul britanic Roger Penrose a dezvoltat conceptul de "dovadă a lui Penrose" pentru a ilustra cum secțiunea de aur poate fi folosită pentru a genera modele repetate în spațiu, cunoscut sub numele de "tilings".

Acești cercetători și mulți alții au contribuit la înțelegerea și explorarea secțiunii de aur și a importanței sale în diverse domenii, punând bazele pentru studii ulterioare și interpretări variate ale acestui concept fascinant.

Secțiunea de aur, cunoscută și sub numele de proporția divină sau numărul de aur, este o constantă matematică care apare frecvent în natură și artă. A fost observată în diverse domenii, inclusiv:

1. Artă și design: Multe opere de artă și structuri arhitecturale celebre, cum ar fi Piramidele din Giza sau lucrările lui Leonardo da Vinci, folosesc proporția divină în designul lor.

2. Biologie: Unele structuri biologice, precum distribuția frunzelor pe o tulpină sau distribuția ramificării ramurilor într-un arbore, urmează proporția divină.

3. Matematică și științe: Producerea de spirale Fibonacci, distribuția particulelor în floarea soarelui sau în cochilia unui melc, și chiar în ecuații și serii matematice.

4. Muzică: Secțiunea de aur a fost folosită în compoziții muzicale pentru a crea o estetică plăcută.

5. Finanțe: Unele teorii ale pieței financiare și analize ale prețurilor acțiunilor sugerează că secțiunea de aur poate fi folosită pentru a prevedea mișcările de preț.

6. Arhitectura antică, cum ar fi construcțiile egiptene și grecești, precum Piramidele din Giza sau Partenonul, a fost adesea concepută folosind proporția divină. În plus, unii istorici și cercetători au speculat că secțiunea de aur ar fi fost folosită în designul și organizarea unor orașe și temple antice, cum ar fi orașul ideal conceput de filosoful grec Platon, numit Atlantis.

7. În creațiile literare, secțiunea de aur poate fi identificată în structura și organizarea unor opere, chiar dacă nu este întotdeauna explicit menționată. Autorii au folosit proporția divină pentru a crea echilibru și armonie în povestirile lor.

De exemplu:

1. Poezie: Mulți poeți au folosit structuri și ritmuri care urmează proporția divină pentru a crea versuri armonioase și plăcute auzului.

2. Narativă: Unii autori au organizat capitolele și secțiunile unei cărți folosind secțiunea de aur pentru a asigura un flux și o proporție echilibrată în poveste.

3. Personaje și acțiune: Secțiunea de aur poate fi de asemenea prezentă în dezvoltarea personajelor și a intrigii, unde proporțiile și relațiile dintre personaje sau evenimente pot urma această proporție matematică.

8. În Biblie, unele cercetări și interpretări au sugerat că secțiunea de aur ar putea fi prezentă în anumite aspecte ale textului sau în designul unor structuri religioase menționate.

De exemplu:

1. Arca Legământului: Dimensiunile Arcei Legământului descrise în Cartea Exodului par să respecte proporția divină.

2. Templul lui Solomon: Unii cercetători au sugerat că proporțiile și dimensiunile Templului lui Solomon, descrise în Biblie, ar putea urma secțiunea de aur.

3. Povești și parabole: Secțiunea de aur poate fi identificată și în structura unor povești sau parabole biblice, unde evenimentele și relațiile dintre personaje respectă această proporție matematică.

Acestea sunt doar câteva exemple, iar legăturile cu secțiunea de aur sunt adesea subiect de studiu și de interes în multe alte domenii.

Lumea materială evoluează conform legilor și principiilor identificate de cercetători în diverse domenii ale științei. Unii le denumesc Legi Naturale, în timp ce alții le numesc Legi Divine. Indiferent de denumire, lumea materială, guvernată de aceste legi, se manifestă într-un mod armonios, estetic și perfect, la fel ca spațiul și timpul în care Natura și Universul există. De-a lungul istoriei, oamenii au identificat legile armoniei și esteticii, care descriu o proporționalitate între componentele unui întreg. Această proporționalitate este prezentă în mod obiectiv în lumea naturală și poate fi conștient folosită de oameni în crearea obiectelor artificiale.

Din vremuri străvechi, oamenii au aplicat conștient principiile asimetrice armonioase în artă, în arhitectura construcțiilor precum piramidele egiptene și maya, palatele antice, templele și catedralele. Mai târziu, aceste principii au fost folosite și în obiectele de uz cotidian, având în vedere asimetria armonioasă.

Pe măsură ce știința a evoluat, coeficientul armoniei și proporției φ a fost identificat de cercetători în cristalele mineralelor, în astronomie la dispunerea corpurilor cerești, în structurile anatomice ale animalelor și ale omului. De asemenea, au fost studiate și identificate armoniile Secțiunii de Aur în opere literare, pictură, grafică și muzică.

Astfel, s-a concluzionat că coeficientul φ, ca reprezentant al Secțiunii de Aur, este un coeficient universal, stabil, la fel ca mulți alți coeficienți constanți.

 CLIODINAMICA DERMINISTĂ

Studiind fenomenele istorice și procesele sociale ale națiunilor, popoarelor, țărilor sau personalităților cu ajutorul cliodinamicii și proiectând-o folosind Proporția de Aur, putem identifica legile apariției proceselor istorice. Proporția de aur poate fi observată și în viața unei persoane prin relația dintre evenimentele sau momentele semnificative. Deși nu este un concept matematic strict aplicabil în viața cotidiană, ideea este că anumite momente sau etape importante ale vieții unei persoane pot avea o relație proporțională similară secțiunii de aur. De exemplu, unele persoane pot observa că durata dintre evenimente majore, precum nașterea și atingerea maturității sau între etapele importante ale carierei sau relațiilor, respectă proporția divină. Utilizând cliodinamica cu Proporția de Aur pentru a identifica legitățile istorice, metoda este denumită Cliodinamica Derministă. Acest domeniu de cercetare se concentrează pe ritmurile istorice ale societăților umane și ale vieților individuale, folosind concepte matematice precum Secțiunea de Aur. Abordarea inovatoare a acestui domeniu oferă o perspectivă interesantă asupra evoluției istorice și dezvoltării societăților umane, introducând noi direcții de cercetare în acest domeniu fascinant.

 Metodologia Cliodinamicii Derministe

 Toate evenimentele istorice temporale, fie că provin din istoria popoarelor, ţărilor sau din viața individuală a persoanelor, vor fi clasificate în două categorii:

 I. Evenimente și fenomene simple, cotidiene, ne-semnificative și cantitative:

Aceste evenimente se produc în mod constant, regulat și zilnic. Efectul lor nu are un impact larg sau general. Schimbările care au loc în aceste perioade scurte de timp sunt de natură cantitativă și evolutivă, ele servind doar ca pregătire pentru fenomenele majore, calitative și revoluționare.

 II. Evenimente, fenomene rare, majore, complicate, calitative, aşa numite ,,noduri istorice”

 Evenimentele semnificative, rare și revoluționare sunt esențiale în istorie și pot fi analizate prin prisma Proporției de Aur. Pentru a evalua aceste evenimente, voi utiliza o metodologie cliodinamică specială.

1. Selecția Anilor Semnificativi:

   - Pentru analiza istoriei unui popor sau a unei persoane, se vor identifica anii în care au avut loc evenimente calitative, rare și majore, denumite ,,noduri istorice”.

   - Exemple pentru popoare: anii de început și sfârșit al războaielor, revoluțiilor sau crizelor majore.

   - Exemple pentru persoane: anul nașterii, al decesului sau al schimbărilor semnificative în viața personală.

2. Organizarea Cronologică:

   - Aceste ,,noduri istorice” vor fi plasate pe axa timpului în ordinea lor cronologică.

 3. Calculul Perioadelor:

   - Se vor calcula perioadele de timp dintre acești ani semnificativi și se vor compara între ele.

4. Coeficientul de Raportare:

   4. Coeficientul de Raportare:

   - Durata acestor perioade va fi raportată:

a) Se va raporta perioada întreagă a segmentului la perioda ce mai mare.

b) Apoi se va  raporta perioada ce mai mare a segmentului la perioda ce mai mică.

c) Se va calcul media acestor două rapoarte rezultate.

d) Acest coeficient mediu calculat se va compara cu coeficientul Proporției de Aur, φ = 1,61800338875.

  5.Trebuie avut în vedere că coeficienții calculați pot avea o marjă de eroare, deoarece se referă la perioade de ani întregi, nu la luni sau zile. Dacă analiza ar fi efectuată cu o precizie mai mare, la nivel de luni sau zile, rezultatele ar fi mai exacte și s-ar apropia mai mult de φ.

De exemplu:                              

Autor: Iurii Moisei ©