În această lucrare voi încerca să explic ce înseamnă determinismul, privit dintr-o perspectivă spirituală, așa cum este reflectat în marile cărți sacre ale omenirii. Voi sprijini ideea de Determinism Divin prin autoritatea Bibliei și a Coranului — două texte în care este cuprins Cuvântul lui Dumnezeu.
Cei care nu cred în Dumnezeu sau care nu acceptă
Biblia și Coranul ca surse de adevăr pot, desigur, să ignore această lucrare.
Însă, pentru cei care se încred în aceste cărți sfinte, aici vor găsi argumente
care susțin credința și adevărul revelat de Creator.
Pentru această analiză, informațiile din Biblie și din Coran.
Voi aduce în discuție acele argumente sacre care, puse în legătură cu o gândire logică și sinceră, pot ajuta orice om de bună-credință să ajungă la propriile concluzii despre adevăr.
De asemenea, voi încerca să prezint, într-un mod ipotetic, etapele creației lumii și ale omului, bazându-mă atât pe versetele din Biblie și Coran, cât și pe concluziile trase din studiul fenomenelor istorice — fenomene care arată clar că totul în univers urmează anumite legi. Fiind o ipoteză, voi argumenta fiecare afirmație cu citate din textele sfinte.
FAZA I SAU ÎNCEPUTUL
Cu toate acestea, Dumnezeu era deja Atotștiutor și
Atotputernic — El știa totul și putea face orice. Doar că, în acest stadiu,
anumite trăsături ale Sale încă nu se manifestaseră pe deplin. Dumnezeu era
singur și unic, dar având o cunoaștere deplină a tot ce urma să fie. El
cunoștea deja principiile planului Său divin — însă acest plan exista,
deocamdată, doar în interiorul Său.
Cap.1. 8. ,,Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, cel ce este, cel ce era, şi cel ce vine, cel Atotputernic”.
Coranul
Surah 2. Al Baqara (Vaca)
2|29 „El este Cel ce v-a făcut vouă totul pe pământ, apoi s-a întors către cer şi l-a rânduit în şapte tării. El este Atoateştiutorul.”
Dumnezeu cunoaște în întregime
Planul Său Divin — știe exact care este scopul creației, cum va arăta și ce
conținut va avea existența. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a fost și este
dintotdeauna ATOTȘTIUTOR. Această trăsătură a Sa determină modul în care El se
raportează atât la lucrurile care încă nu există, cât și la cele care există
deja, fie ele materiale sau spirituale.
Isaia
Cap.5.19. ,,Căci ei zic: ,,Grăbească Domnul să-şi facă lucrul Său curând, ca să vedem şi să se plinească planul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaşte”.
Acest verset arată că oamenii, în ciuda avertismentelor primite, nu înțeleg
gravitatea acțiunilor lor și presupun că Dumnezeu ar trebui să acționeze mai
rapid sau că El ar trebui să-Și îndeplinească planurile în mod imediat.
Isaia
Cap.46.10. ,,De la început Eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are
să se întâmple. Şi zic: Planul Meu va dăinui şi toată voia Mea o voi face!”
Cap.46.11. ,,De la răsărit chem o pasăre de pradă, dintr-un ţinut depărtat un om care să împlinească planul Meu. Am vorbit, voi împlini; am hotărât, voi înfăptui!”
Dumnezeu cunoaște totul:
trecutul, prezentul și viitorul. Pentru El timpul nu funcționează așa cum îl
înțelegem noi, pentru că Dumnezeu nu este limitat de timp și spațiu, așa cum este
lumea noastră. Cu alte cuvinte, dacă lumea creată de noi este plină de
schimbări și contradicții, Dumnezeu este perfect și neschimbător. El a creat un
plan pentru Univers, iar acest plan se va împlini cu siguranță.
Isaia
Cap. 37. 26. ,,Oare nu auzi tu? Din vremi străvechi am pregătit aceasta; din veac le-am hotărât şi acum le aduc la îndeplinire! Tu voiai să prefaci în ruină cetăţile cele întărite.”
Dumnezeu a creat demult un Plan pentru Univers şi acesta se va îndeplini obligatoriu.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap.16.17. ,,Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.”
Pentru lume și natură,
viitorul este ceva posibil, probabil și în mare parte necunoscut pentru oameni.
În schimb, pentru Dumnezeu, viitorul există deja în planul spiritual și îi este
cunoscut pe deplin. Fiind singurul Creator (Demiurg), Dumnezeu este
atotputernic. Cu alte cuvinte, doar puterea Duhului Sfânt, care vine de la
Dumnezeu, este o putere universală. Pentru că este atotputernic, Dumnezeu nu
doar că știe viitorul, ci îl și hotărăște prin voia Sa și prin planul Său
spiritual. Cu alte cuvinte, viitorul depinde în întregime de Dumnezeu și se va
împlini așa cum El a rânduit. Dumnezeu a creat toate lucrurile și le ține sub
control.
Coranul
Surah 20 Ta Ha (Pogorârea)
20|49| ,,Faraon spuse: “Cine este Domnul vostru, Moise?”
20|50| ,,El spuse: “Domnul nostru este Cel ce a dat fiecărui lucru
făptura sa şi apoi l-a călăuzit.”
20|51| ,,Faraon spuse: “Care a fost soarta leaturilor dintâi?”
20|52| ,,Moise spuse: “Ştiinţa despre ele este la Domnul meu,
într-o Carte. Domnul meu nu se rătăceşte şi nu uită.”
Isaia
Cap. 45. 7. 8. ,,Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului, Cel
ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă cale: Eu sunt Domnul Care fac toate
acestea.
Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se deschidă şi să odrăslească mântuirea şi dreptatea să dea mlădiţe laolaltă: Eu, Domnul, am zidit toate acestea!”
Acest determinism divin
înseamnă că toate lucrurile se întâmplă „la momentul potrivit și în locul
potrivit”. Dacă ceva sau cineva există, este pentru că Dumnezeu a vrut acest
lucru. La fel, dacă ceva nu există, tot din voia Lui se întâmplă. Întregul
Univers ia naștere și dispare sub puterea Creatorului, potrivit Planului Său.
În Biblie și în Coran, acest Plan este numit Lege sau „Planul Meu”. Oamenii pot
cunoaște doar ceea ce Dumnezeu le permite să cunoască.
Coranul
Sura 2. Al Baqara (Vaca)
2|255| ,,..El cunoaşte cele dinaintea lor şi cele de după ei, iar ei nu cuprind din ştiinţa Sa decât ceea ce El voieşte..”
Voinţa Creatorului este absolută asupra
întregului Univers şi asupra „toate neamurile”
Isaia
Cap. 14. 24. ,,Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: ,,Cum am hotărât,
aşa va fi, precum M-am sfătuit, aşa se va întâmpla!”
Cap. 14. 26. ,,Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna
întinsă peste toate neamurile!”
Cap. 14. 27. ,,Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?”
Aceste versete sunt din cartea profetului Isaia din Vechiul Testament al
Bibliei și exprimă puterea și suveranitatea lui Dumnezeu în hotărârile și
planurile Sale.
Dumnezeu face cunoscută hotărârea și planul Său nu doar pentru un singur
popor sau o singură națiune, ci pentru întregul pământ și pentru toate
neamurile. Aceasta arată intenția Lui de a se manifesta în întreaga lume.
Dacă El hotărăște să facă ceva și își întinde mâna pentru a acționa, nimeni
nu poate să se opună sau să împiedice realizarea acelei hotărâri.
-
Dumnezeu are un plan pentru lume și acest plan se va împlini cu siguranță. Pentru Dumnezeu, timpul nu funcționează ca pentru oameni — El este dincolo de timp și spațiu. Fiind atotștiutor și atotputernic, Dumnezeu cunoaște totul, atât ce s-a întâmplat, cât și ce va fi. De asemenea, El controlează toate lucrurile, inclusiv ceea ce se întâmplă cu oamenii.
-
Oamenii pot înțelege doar ceea ce Dumnezeu le arată. Ei trebuie să recunoască faptul că nu pot cuprinde pe deplin înțelepciunea divină. De aceea, este important să respecte Legea lui Dumnezeu, așa cum a fost ea transmisă prin învățăturile lui Isus, și să țină cont de faptul că această Lege rămâne valabilă pentru totdeauna.
-
Citatele din texte arată clar puterea și autoritatea lui Dumnezeu asupra tuturor evenimentelor și popoarelor. Hotărârile Lui sunt definitive și nimeni nu le poate opri. Dumnezeu a creat un plan pentru întreaga lume, un plan unic și veșnic, care deja există în dimensiunea spirituală. Deoarece El este atotputernic, planul Său se va împlini cu certitudine.
-
Toată creația există datorită voinței și planului lui Dumnezeu. Din perspectiva divină, viitorul este deja cunoscut și sigur. Nimic și nimeni nu poate opri voința lui Dumnezeu. Tot ce se va întâmpla este sub controlul Său absolut, indiferent de voința oamenilor sau a națiunilor.
-
În concluzie, articolul oferă o imagine clară asupra ceea ce înseamnă Determinismul Divin, așa cum reiese din Biblie și Coran. Se accentuează faptul că Dumnezeu este suveran, știe totul și conduce toate lucrurile din lume potrivit planului Său.
FAZA II SAU NAŞTEREA
CUVÎNTULUI
După ce a luat naștere Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu capătă și calitatea de Tată, pentru că Îl naște pe Iisus Hristos. Iisus este Fiul unic al lui Dumnezeu — adică singurul născut direct de la Tatăl — și este întruchiparea vie a Cuvântului divin. În Biblie se spune clar că Iisus Hristos este singurul Fiu născut din Dumnezeu Tatăl. De asemenea, este subliniat faptul că „Cuvântul s-a făcut trup”, adică a luat formă umană, a devenit om, după voia și planul lui Dumnezeu. Nașterea lui Iisus pe pământ nu a fost un eveniment întâmplător — ea a fost prevăzută și anunțată dinainte prin profeți.
Sfânta Evanghelie după Matei
Cap.1.22.23 . ,,Acestea toate s-au făcut ca
să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: ,,Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor
chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”.
Sfânta Evanghelie după Matei
Cap.2.5. ,,Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se
împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: ,,Din Egipt am chemat pe
Fiul Meu”.
Cap.2. 23. ,,Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se
împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.”
Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru
Cap.1.20. ,,Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi...”
Așadar, Iisus Hristos a fost
născut înainte ca lumea să fie creată și chiar înainte de apariția lui Lucifer
(numit și Satana). Dacă privim cu ochii prezentului, putem spune că „Cuvântul”
înseamnă Informație. Astfel, Fiul lui Dumnezeu este Informația completă despre
tot ceea ce există, pe care o deține Tatăl. În acel moment, Dumnezeu Tatăl nu
crease încă nimic — nici lucruri materiale, nici lucruri spirituale. Nu era
încă un Creator, ci doar Tatăl care a născut pe Fiul Său, pe Cuvânt, pe
Informație. La acea vreme, nici lumea spirituală nu fusese încă creată, și cu
atât mai puțin lumea materială, pe care o cunoaștem noi. Iisus a fost născut
înainte de îngerul Luminii (Satana) și înainte de orice altă ființă spirituală.
Îngerii, deși au un rol important în planul lui Dumnezeu, nu au voință proprie
și împlinesc ceea ce le este dat. Și lumea pământească fusese gândită și
pregătită de mult, înainte de a fi creată efectiv.
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap.1.1. ,,La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi
cuvântul era Dumnezeu.”
Cap.1.14. ,,Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”.
În planul lui Dumnezeu, soarta Fiului Său era deja hotărâtă — un destin inevitabil. Iisus Hristos nu a acționat ca o persoană liberă în deciziile sale. Nașterea, viața, faptele, moartea și învierea Sa au fost toate prevăzute și stabilite dinainte, făcând parte din Planul lui Dumnezeu. O parte din aceste lucruri au fost vestite din timp prin profeți. Iisus știa și înțelegea că destinul Său era hotărât de Tatăl. În Biblie, El spune adesea că împlinește voia Tatălui, nu voia Sa proprie. Dacă nici Iisus nu acționa după propria Sa voință, ci după voința Tatălui, atunci cu atât mai mult oamenii nu pot face tot ce vor. Iisus însuși spune că Scriptura a prezis dinainte destinul Său.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap.22.37. ,,Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: ,,Şi cu cei fără de lege s-a socotit”, căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit.”
Fiecare existență a lui Iisus Hristos — fie în lumea spirituală, fie în lumea noastră materială — a urmat un scop bine stabilit de Tatăl, în cadrul planului Său. În acea etapă, scopul principal al Tatălui era să îi transmită Fiului Informația necesară. Ne putem întreba: oare toată Informația Divină a fost transmisă de la Tatăl la Fiu? Oare Fiul știe totul, așa cum știe Tatăl? Cel mai probabil nu. Este clar că Dumnezeu nu i-a transmis Fiului chiar toată Informația. Deși Fiul este o „copie” fidelă a Tatălui, ca orice copie, există totuși unele diferențe față de „original”. De pildă, Iisus însuși spune că nu știe când va fi sfârșitul lumii.
Sfânta Evanghelie după Marcu
Cap.13.3. ,,Şi şezând pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl
întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan şi cu Andrei:
Cap.13.4. ,,Spune-ne nouă când vor fi acestea? Şi
care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?”
Cap.13.32. ,,Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.”
Deși Iisus Hristos are multe
calități speciale și divine, El nu este la fel ca Tatăl, care este Atotștiutor
și Atotputernic. Iisus nu este Creatorul și nici nu produce forța divină numită
Duhul Sfânt. Fiind Fiul lui Dumnezeu și mai presus de orice creație, Iisus este
totuși subordonat Tatălui său. El are un destin bine stabilit și nu are liber
arbitru, adică nu poate să aleagă singur ce să facă. Iisus însuși spune că nu
are voința lui proprie, ci urmează planul pe care Tatăl l-a pregătit. Viața și
soarta lui pe pământ au fost planificate dinainte. Iisus nu are libertate în
ceea ce face aici pe pământ; El face doar voia Tatălui. Cei care îl urmează pe
Iisus vin la El pentru că sunt atrași mai întâi de Tatăl.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap.22.22. ,,Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai
omului aceluia prin care este vândut!”
Isus spune că „Fiul Omului merge așa cum a fost hotărât”, adică El urma să-și împlinească misiunea, inclusiv suferința și moartea, care făceau parte din planul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Totuși, Isus arată tristețe și condamnare față de cel care urma să-L trădeze — Iuda Iscarioteanul, care avea să-L vândă pentru bani.
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap. 6. 44. ,,Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Isus spune că nimeni nu poate veni la El și să-L accepte ca Mântuitor dacă nu este chemat de Dumnezeu Tatăl. Asta înseamnă că credința în Isus nu este doar o decizie a omului, ci și o lucrare a lui Dumnezeu, care atinge inimile și le atrage spre El. Când se spune că cineva este „tras de Tatăl”, se face referire la harul divin care pregătește omul să creadă.
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap.8.28. ,,Deci le-a zis IIisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului,
atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum
M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.”
Cap.8. 29. ,,Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat
singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.”
Isus spune că tot ce face și spune este în armonie deplină cu voia lui Dumnezeu Tatăl. El nu acționează de la Sine, ci totul vine de la Tatăl. De asemenea, Isus arată că face întotdeauna ceea ce Îi este plăcut Tatălui, dovedind ascultare totală și o unitate desăvârșită cu Dumnezeu în misiunea Sa de a mântui lumea.
Iisus Hristos nu a fost dintotdeauna „Fiul” în sensul în care Îl cunoaștem, ci are un început, o „naștere” spirituală, care a avut loc la momentul hotărât de Dumnezeu — nu doar nașterea pământească din anul 4 î.e.n. Acest moment al nașterii spirituale a fost parte din planul divin. Astfel, Iisus Hristos este o reflectare autentică a înțelepciunii și voii Tatălui.
Cu toate că această esență divină este prezentă în El, Fiul nu este identic cu Tatăl. El are propria Sa misiune, destinul Său, calitățile și totodată anumite limite. Așa a fost rânduit. În planul lui Dumnezeu, rolul lui Iisus Hristos este esențial și foarte mare, însă, în final, Dumnezeu Tatăl rămâne singurul Regizor și Autor al acestui plan.
Isus folosește și o pildă pentru a arăta această relație: El este vița, iar ucenicii Săi sunt mlădițele, arătând că El este în legătură directă cu Tatăl, iar ucenicii depind de El.
Concluzii (versiune clarificată și accesibilă):
-
Textul arată că Iisus Hristos devine „Fiul” într-o etapă ulterioară, după apariția Cuvântului, iar această naștere fusese profețită în Vechiul Testament. Nașterea Sa împlinește planul lui Dumnezeu. Tatăl, fiind atotștiutor și atotputernic, este Cel care dă naștere Fiului.
-
„Cuvântul” este văzut ca „Informație”, iar Iisus Hristos este chiar această Informație întrupată. Întruparea Lui arată că Cuvântul s-a făcut om și a trăit printre oameni.
-
Viața, moartea și toate acțiunile lui Iisus au fost gândite și planificate de Dumnezeu înainte de crearea lumii. Iisus recunoaște că împlinește voia Tatălui, ca parte a acestui plan.
-
Iisus este subordonat Tatălui și are un rol clar stabilit. El nu acționează pe cont propriu, ci face mereu voia Tatălui.
-
Iisus nu cunoaște toate detaliile viitorului, cum ar fi momentul sfârșitului lumii — doar Tatăl le știe. Aceasta arată umilința și ascultarea Sa.
-
Nimeni nu poate veni la Iisus fără ca Dumnezeu Tatăl să-l cheme. Credința în Hristos vine prin lucrarea lui Dumnezeu.
-
Iisus își duce la îndeplinire misiunea — chiar și suferința și moartea — potrivit voii Tatălui. Nașterea Sa face parte din planul divin pentru mântuirea omenirii. El a fost trimis de Dumnezeu ca să răscumpere păcatele oamenilor.
-
Informația Divină vine de la Tatăl spre Fiul, dar unele lucruri, precum momentul sfârșitului lumii, nu i-au fost dezvăluite Fiului.
-
În ansamblu, textul arată legătura specială dintre Tatăl și Fiul. Iisus este complet supus voinței și planului Tatălui.
În continuare, voi încerca să prezint, sub formă ipotetică, etapele creației Lumii și a Omului, bazându-mă pe versete din Biblie și Coran și pe analiza fenomenelor istorice. Aceste fenomene arată clar că totul se supune unor legi. Deoarece această prezentare este doar o ipoteză, voi încerca să o susțin cu citate din cărțile sfinte.
FAZA III SAU CREAŢIA SPIRITUALĂ
În această etapă, Dumnezeu
împreună cu Fiul Său (Cuvântul sau, în limbaj modern, Informația) capătă o
calitate nouă. Iisus Hristos, ca și coautor alături de Tatăl, planifică Planul
Divin al Creației. În această fază importantă s-au trasat scopurile, forțele și
toate posibilitățile necesare pentru crearea „lumii noastre” și a „lumii de
dincolo”. Iisus, fiind Informația, a fost prezent încă de la începutul formării
Naturii. El nu a fost doar un martor pasiv, ci un coautor activ al Creației. În
rolul său de coautor, Iisus a participat direct la pregătirea creației Naturii.
Biblia subliniază că lumea nu a fost făcută de Iisus în mod direct, ci prin El
s-a făcut lumea.
Putem să ne imaginăm Planul
Divin ca pe un program spiritual al Universului, asemănător unui program de
calculator. Iisus Hristos, care este și Cuvântul, adică Informația, este ,,Programatorul”
acestui program, iar Dumnezeu Tatăl este Creatorul și cel care dă scopul și
regulile programului, adică este ,,Comanditarul”. Iisus, fiind coautor, știe
multe lucruri, dar nu știe totul, așa cum știe Tatăl. De exemplu, El nu
cunoaște toate detaliile despre soarta lumii. Totuși, Iisus știe că marile
evenimente sociale, precum războaiele sau răscoalele, se întâmplă conform
Planului Divin — adică „trebuie să se întâmple”. Aceste evenimente sunt voia
lui Dumnezeu. Biblia spune că prin Cuvântul – adică prin Iisus – toate s-au
făcut, iar lumea s-a creat prin El.
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap.1.1.2.3. ,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu
şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El
s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.”
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap.1.10. ,,În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu
L-a cunoscut.”
Războiele, răzmeriţele la fel sunt programate „trebuie să fie”.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap.21.9. ,,Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu
vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi
curând.”
Sfânta Evanghelie după Marcu
Cap.13.7. ,,Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul.”
Tot în această etapă a creării
Planului spiritual s-a început și crearea tuturor ființelor spirituale, cum
sunt îngerii. Fiecare ființă spirituală a fost creată conform Planului Divin și
are propriul său rol și soartă în acest plan. Printre aceste ființe a fost
creat și îngerul care a căzut – Satana. Soarta și misiunile lui Satana sunt tot
determinate de Creatorul Universului. El nu poate lua decizii independente. Satana
este creat, el acționează, dar într-un final va fi învins, după voia lui
Dumnezeu. Acțiunile lui sunt previzibile, la fel ca toate fenomenele din Planul
Universal. Tot atunci a fost creat și mecanismul care pune în aplicare Planul
Divin în lumea materială. Acest mecanism nu a început să funcționeze până când
nu au fost create ființele spirituale și lumea de dincolo. Mecanismul este
subordonat direct lui Dumnezeu și este cunoscut ca Forța Divină sau Duhul
Sfânt.
După ce a fost creat Planul
Spiritual, Dumnezeu a primit o calitate nouă — aceea de Creator. Această
calitate a primit-o înainte de a crea materia și Universul, pentru că crearea
Planului Divin a fost cea mai importantă și responsabilă etapă. Iisus Hristos,
participând la această „procreație”, poate fi numit coautor. Chiar dacă
programul (Planul) a fost creat, executarea lui în „calculatorul universal” încă
nu începuse. După ce în ceruri s-a pregătit tot ce era necesar, condițiile
pentru a porni creația lumii noastre au fost pregătite, dar crearea
propriu-zisă a început mai târziu, într-o altă fază.
Concluzii:
-
Existența legilor naturii arată că trebuie să existe un Legislator, adică un Creator. Astfel, Dumnezeu este văzut ca Acela care a creat și a stabilit legile Universului.
-
Este introdusă ideea unei „Faze a Creației Spirituale”, în care Dumnezeu și Fiul Său, Iisus Hristos, stabilesc împreună Planul Divin. Iisus este descris ca fiind Cuvântul sau Informația, având un rol activ în pregătirea Creației.
-
Iisus Hristos, fiind Cuvântul (Informația), a fost prezent la începutul Creației și a participat direct la ea. Textul se sprijină pe Evanghelia după Ioan (cap. 1), unde scrie că „toate prin El s-au făcut”. Iisus a contribuit la Planul spiritual și la crearea Naturii, fiind esențial pentru ordinea perfectă a Universului.
-
Planul Divin este comparat cu un program care organizează Universul, iar Iisus Hristos este văzut ca Programatorul, sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl, care este Autorul și Conducătorul acestui Plan. Iisus are un rol direct în pregătirea Creației.
-
Planul spiritual cuprinde soarta tuturor ființelor, inclusiv a lui Satana. Soarta acestuia este parte din Planul Divin și nu poate fi schimbată. De asemenea, evenimentele majore, cum ar fi războaiele și revoltele, fac parte din acest plan și trebuie să se întâmple.
-
În Faza Creației Spirituale au fost create ființele spirituale, cum ar fi îngerii, potrivit Planului Divin. Dumnezeu primește titlul de „Creator” odată cu crearea acestui Plan, înainte de apariția Materiei. Iisus Hristos este coautor în această etapă.
-
Deși Planul Divin a fost deja conceput, punerea lui în practică încă nu începuse în acel moment. Este menționat un „Mecanism de Materializare”, adică Duhul Sfânt, care pune în mișcare Planul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este văzut ca forța care dă viață și face ca Universul să funcționeze conform voii divine.
-
Per ansamblu, textul oferă o viziune detaliată asupra Fazei Creației Spirituale, în care Dumnezeu și Iisus Hristos stabilesc împreună Planul Divin. Iisus, ca Informație (Cuvântul), are un rol activ în acest Plan. Ideile de determinism și predestinare sunt susținute prin versete biblice, iar ființele spirituale (cum ar fi îngerii) sunt create în conformitate cu acest Plan.
FAZA IV SAU CREAŢIA MATERIALĂ
Cap.4.10.11. ,,Atunci cei douăzeci şi patru de
bătrâni, căzând înaintea Celui ce şedea pe tron, se închinau Celui ce este viu
în vecii vecilor şi aruncau cununile lor înaintea tronului, zicând: ,,Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi
cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau
şi s-au făcut.”
Se spune că Dumnezeu nu doar a
creat lumea și toate lucrurile din ea, dar a creat și mecanismul prin care
această creație a fost pusă în mișcare. Voința lui Dumnezeu este forța care
acționează — adică Duhul Sfânt. Lumea a „fost” mai întâi în formă spirituală,
planificată, iar apoi „s-a făcut” — adică s-a materializat, a devenit reală și
palpabilă. La fel stă treaba și cu crearea oamenilor. Biblia spune clar că și
Adam, ca și ceilalți oameni, a fost „zidit” — adică făcut, creat în formă
materială.
Isaia
Cap.43. ,,Pe toţi acei care poartă numele Meu şi pentru slava Mea i-am creat, i-am zidit şi i-am pregătit!”
Dumnezeu, fiind Atotputernic,
are o Putere Supremă — Duhul Sfânt. Această Putere Divină se manifestă doar
atunci când este nevoie, conform Planului Divin. Dumnezeu a creat lumea prin
voința Sa — lumea a luat ființă, iar El rămâne veșnic viu.
Mecanismul creației poate fi explicat simplu
astfel:
1.
Am creat — adică am programat spiritual totul.
2.
Am zidit — adică am dat formă materială.
3.
Am pregătit — adică am format sufletul.
Materia și pământul, inclusiv oamenii, au fost
zidite de Dumnezeu.
Duhul Sfânt este, în esență,
manifestarea voinței lui Dumnezeu. Această voință acționează întotdeauna
conform unui plan bine stabilit și nu are liber arbitru, nu este o persoană cu
voință proprie.
Determinismul materiei asigură că Planul Divin
este respectat întocmai. Mecanismul materializării, condus de Duhul Sfânt,
„citește” informația din Planul Divin și o transformă în structurile spațiului
și energiei. Materia (sau Natura) apare în întregul univers, iar acest moment
este numit Prezent.
În această perioadă foarte scurtă de Prezent,
Natura este statică, ca o fotografie sau un cadru de film.
După ce Prezentul trece, mecanismul
materializării funcționează invers — Materia este „dematerializată”, adică
nimicită complet. Apare atunci Haosul — dezordinea totală.
În această fază, Natura dispare complet, ca și
cum nici nu ar fi existat vreodată.
Dacă vorbim simbolic, Cosmosul
este ca Lumina, iar Haosul este ca Noaptea. Din Biblie înțelegem că perioada Prezentului
(adică Cosmosul) este formată din 6 părți sau „zile dumnezeiești”, iar perioada
Haosului durează doar o zi. Astfel, raportul este 6 la 1, iar totalul este 7
părți. După aceasta, ciclul începe din nou și se repetă.
În Biblie se vorbește despre zile, dar pentru
Dumnezeu o zi nu este la fel ca o zi omenească.
Tot în Biblie este explicat cum sunt creați
oamenii: Dumnezeu spune „i-am creat” — adică le-a scris programul prin Iisus, „i-am
zidit” — adică i-a făcut din materie, „i-am pregătit” — adică i-a educat și
le-a dat viață.
Cuvântul (sau Voința lui Dumnezeu) vine înainte
de creația materială. Mai întâi apare planul (programul și voința), apoi se
materializează în realitate.
Așadar, creația materială este întotdeauna
precedată de creația spirituală. După ce Dumnezeu a creat aceste 6 zile
(secvențe), El spune că totul este foarte bine.
Creația materială (zidirea, formarea) se
realizează după creația spirituală, când Dumnezeu spune „Fie!” sau „Să fie!”. Dumnezeu
dă viață, dar și moarte.
Facerea (Geneza)
Cap.1.3. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
Cap.1.6. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să fie o tărie prin mijlocul apelor
şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.”
Cap.1.9. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să se adune apele cele de sub cer
la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa.”
Cap.1.11. ,,Apoi a zis Dumnezeu: ,,Să dea pământul din sine
verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi
roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost
aşa.”
Cap.1.20. ,,Apoi a zis Dumnezeu: ,,Să mişune apele de
vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul
tăriei cerului!” Şi a fost aşa.”
În relatarea biblică a Facerii, vedem că Dumnezeu creează lumea în șase etape („zile”). La finalul fiecărei etape, El constată că ceea ce a creat este „bun”, iar după încheierea întregii Creații, El spune că totul este „foarte bun”.
Actul creației materiale se realizează prin rostirea Cuvântului divin: „Să fie!”. Prin acest Cuvânt, Dumnezeu dă naștere lucrurilor și le aduce la existență. Tot prin voința Sa, Dumnezeu are puterea nu doar de a da viață, ci și de a opri viața — El este Stăpân atât peste viață, cât și peste moarte.
Sura 6. Al Anaam (Vite)
6|1| ,,Laudă lui Dumnezeu, Cel ce a creat cerurile şi pământul şi a
rânduit întunecimile şi lumina!”
Coranul
Sura 6. Al Anaam (Bovine)
6|73| ,,El este Cel ce, întru Adevăr, a creat cerurile şi pământul. În Ziua când spune: “Fie!”, atunci este. Spusa lui este Adevărul. A Lui este împărăţia în ziua când se va sufla în trâmbiţă. El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Înţeleptul, Cunoscătorul.”
Versetele evidențiază credința islamică în Dumnezeu ca fiind Creatorul universului și Ființa supremă. Ele subliniază puterea și autoritatea Sa: Dumnezeu creează totul doar prin voința Sa și are puterea de a învia oamenii în Ziua Judecății, când va suna trâmbița care vestește sfârșitul lumii. Dumnezeu este descris ca fiind Atotînțelept și Atotcunoscător, cunoscând atât lucrurile ascunse, cât și cele văzute.
Sura 40. Al Mu'min (credincios)
40|68| ,,El este Cel ce dă viaţa şi Cel ce dă moartea. Când hotărăşte un lucru, îi spune: “Fii!” Şi el este.”
Versetul afirmă că Dumnezeu este acela care dă viață și tot El este acela
care dă moarte. Atunci când El hotărăște ceva, pur și simplu spune
"Fii!" și ceea ce hotărăște se întâmplă. Acest verset reiterează
ideea de control divin asupra tuturor lucrurilor și evenimentelor.
Interesant că în Coran zidirea materială de către Dumnezeu este ca şi o
misiune „sortirea”.
Sura 41. Ha Mim Ca Sajdah(Cu credinţă Adâncă)
41|12| ,,El a desăvârşit şapte ceruri în două zile şi a dezvăluit fiecărui cer porunca Sa. Noi am împodobit apoi cerul cel mai apropiat cu lumini şi pază. Aceasta este sortirea Puternicului, Ştiutorului.”
Acest pasaj subliniază puterea și cunoașterea lui Dumnezeu în organizarea
și decorarea universului și reamintește credincioșilor de creația Sa
minunată.
Cap.1.31. ,,Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.”
Evoluarea creaţiei Universului de către Creator are loc în final sau în
ziua a şasea.
Acest pasaj subliniază calitatea creației lui Dumnezeu și faptul că El a
considerat totul "bun foarte" înainte de a încheia ziua a șasea a
creației.
Cap.2.2.3 ,,Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”
Acest pasaj din Biblie marchează încheierea creației. Ziua a șaptea este dedicată odihnei și sfințirii. În tradiția iudeo-creștină, această zi a devenit Sabatul — zi sfântă, rezervată odihnei și închinării lui Dumnezeu. Este un moment cu o semnificație deosebită în teologia creației, subliniind importanța odihnei după muncă.
Privind acest moment dintr-o perspectivă mistică, putem înțelege că după cele șase zile (sau etape) în care Dumnezeu a creat lumea, El a „odihnit” în ziua a șaptea. Deși această etapă a șaptea pare mai scurtă (doar 1/6 din întreaga perioadă de creație), Dumnezeu a binecuvântat-o și a sfințit-o — tocmai pentru importanța ei deosebită.
Deși cele șase zile în care a fost creat Universul sunt esențiale, ziua a șaptea primește o binecuvântare specială. De ce? Pentru că această „odihnă” a lui Dumnezeu reprezintă, simbolic, o etapă de dezintegrare a materiei — un moment când ordinea (Cosmosul) se retrage, iar Haosul revine. În această fază, informația și structura materială dispar.
Astfel, ciclul creației nu este doar unul de construcție (Cosmos), ci și de destrucție (Haos), formând împreună un tot unitar: 6 etape de materializare + 1 etapă de dezintegrare.
După acest prim ciclu, urmează din nou citirea și punerea în aplicare a Planului Divin. Iar materia este recreată — într-o formă nouă, evoluată. Procesul se repetă, ciclu după ciclu, fiecare recreare reflectând voia divină și aducând o ușoară schimbare (o evoluție). Această transformare nu este una lentă, ci se produce în „salturi” — brusc și pretutindeni.
În timpul fazei de Haos (dezintegrare), când materia nu mai există, lumea materială dispare complet. Această stare de neexistență nu poate fi percepută de oameni, deoarece noi nu existăm în acele momente. Simbolic, această fază de repaus reprezintă 1/6 din întregul ciclu.
Sura 54. Al-Qamar (Luna)
54|49| ,,Porunca Noastră este un singur cuvânt iute precum clipitul ochilor.”
Acest verset subliniază că, atunci când Dumnezeu hotărăște ceva sau rostește un cuvânt de poruncă, acel lucru se împlinește pe loc, fără niciun fel de întârziere. Voința Sa este absolută, iar acțiunea Sa este imediată.
Prin urmare, versetul exprimă ideea că Dumnezeu deține puterea supremă asupra întregii creații: deciziile Sale sunt infailibile și se realizează cu o promptitudine desăvârșită.
Sura 16. Un Nahl (miere de albine)
16|77| ,,A lui Dumnezeu este Taina cerurilor şi a pământului. Porunca Ceasului va fi ca o clipită ori chiar mai puţin. Dumnezeu are asupra tuturor putere.”
Acest pasaj subliniază suveranitatea absolută a lui Dumnezeu asupra creației și asupra momentului crucial al Judecății de Apoi (Ceasul), când toate faptele oamenilor vor fi evaluate. În învățătura islamică, Ziua Judecății este un moment esențial, iar acest verset reiterează că ea va avea loc conform voinței divine și că împlinirea ei se va petrece într-o clipă.
Când existăm, noi apărem ca entități finite, materializate, fără să avem conștiința sau amintirea a ceea ce am fost cu o clipă înainte. Memoria pe care o posedăm nu este o acumulare directă din existențele anterioare, ci fiecare ciclu de existență ne aduce într-un nou sistem viu, integrat și complet — cu toate informațiile fizice, chimice, genetice, biologice și psihice deja configurate.
Materia, astfel, apare și dispare în mod continuu, prin cicluri succesive, până când Mecanismul de Materializare al Planului Divin va „citi” și va actualiza întreaga Informație Divină. Când această informație se va epuiza, procesul de creare materială va înceta, iar materia nu va mai apărea. În acest fel, alternanța dintre Cosmos (ordine) și Haos (dezordine) devine un proces determinat, necesar și guvernat de un Program Divin general, care urmează o ordine dialectică.
O analogie aproximativă ar fi proiecția unui film pe un ecran: peliculă cu cadrele deja pregătite reprezintă Planul Divin, sursa de lumină (becul proiectorului) simbolizează Duhul Sfânt, iar imaginile vizibile pe ecran sunt Lumea Materială.
Deși cadrele filmului se succed rapid, pentru privitor imaginile par să curgă continuu și fluid. Ochii noștri nu percep pauzele dintre cadre, nici disparițiile temporare ale imaginii. În realitate, între fiecare cadru există un moment de absență — însă această absență nu este percepută. Tot astfel, ciclurile de manifestare și dispariție a materiei au loc fără ca noi, ca ființe conștiente, să sesizăm discontinuitatea acestui proces.
Omul, asemenea întregii materii, a fost mai întâi creat în mod spiritual prin cuvântul poruncitor al lui Dumnezeu — „Și a zis Dumnezeu” — și abia apoi a fost materializat — „Și a făcut Dumnezeu”.
De asemenea, misiunea și destinul omului au fost stabilite încă din faza creației spirituale. Omului i-a fost încredințată, prin voința divină, stăpânirea asupra pământului și a ființelor vii: „ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul”.
Facerea (Geneza)
Cap.1.26.27. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” ,,Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.”
Acest pasaj reflectă concepția iudeo-creștină fundamentală despre creația omului „în chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. El subliniază valoarea și demnitatea unică a ființei umane, arătând că omul are o relație specială cu Creatorul său. Prin această asemănare, oamenii sunt înzestrați cu potențialul de a reflecta virtuți divine esențiale, precum iubirea, înțelepciunea, dreptatea și libertatea morală, care definesc natura lui Dumnezeu.
Coranul
Sura 22. Al Hajj-ul (Hajj Pelerinaj)
22|5| ,,Voi, oameni! Dacă aveţi vreo îndoială asupra învierii să ştiţi că Noi v-am creat din ţărână, apoi dintr-o picătură de sămânţă, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu formă şi fără formă. Astfel, Noi vă lămurim.”
Textul vorbește despre cum Dumnezeu a creat omul în mai multe etape, începând cu țărâna și continuând cu dezvoltarea în pântecele mamei. Aceasta arată cât de măreață este puterea și creativitatea lui Dumnezeu. De asemenea, acest proces sugerează că, dacă Dumnezeu a putut da viață omului din nimic, atunci El are și puterea să-l învieze după moarte.
Este interesant că Biblia și Coranul descriu diferit felul în care a fost creat omul. Biblia spune că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ceea ce arată o legătură spirituală și o demnitate specială. Coranul, în schimb, oferă o descriere care seamănă cu o lucrare de laborator, aproape ca o clonare sau o formă de creație detaliată și concretă.
Coranul
Sura 15. Al Hijr (tractul Stâncii)
15|26| ,,Noi am creat omul din lut, dintr-un glod uşor de
frământat,
15|28| Când Domnul tău spuse îngerilor: “Eu voi crea un om din lut, dintr-un glod uşor de frământat..”
Aceste versete arată cum Dumnezeu a creat omul printr-un act special, modelându-l din materie, precum lut sau pământ. Aceasta este o idee comună în multe religii, unde omul este considerat o creație unică a lui Dumnezeu. În Coran, se spune că Dumnezeu a modelat omul din lut și i-a insuflat Duhul Său divin, făcându-l astfel un suflet viu. Această credință este foarte importantă în Islam și subliniază legătura specială dintre Dumnezeu și om.
Facerea (Geneza)
Cap.2.16.17. ,,A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”
Acest pasaj relatează continuarea poveștii căderii omului, în care Adam și Eva încalcă porunca lui Dumnezeu și mănâncă din pomul cunoștinței binelui și răului. Ca urmare, ei sunt izgoniți din Grădina Eden, iar păcatul intră în lume. Acest moment este esențial în teologia creștină și iudeo-creștină, pentru că explică originea păcatului și consecințele lui asupra umanității.
Dumnezeu, fiind Atotștiutor, știa încă de la început că Adam va încălca porunca și va fi izgonit din Eden. Astfel, deși Dumnezeu avea cunoștințe despre viitor și despre soarta lui Adam, acest lucru nu înlătură întrebarea dacă Adam putea să se abțină de la păcat.
Din perspectiva tradițională, Dumnezeu i-a oferit lui Adam și Eve liberul arbitru — adică posibilitatea reală de a alege să asculte sau să nesocotească porunca divină. Totuși, faptul că Dumnezeu știa ce aveau să facă ridică o problemă dificilă: a avut Adam cu adevărat opțiunea de a se abține de la păcat sau soarta lui era deja scrisă?
Această dilemă a fost dezbătută intens în istoria teologiei și filosofiei. Unii teologi susțin că presciența lui Dumnezeu nu exclude libertatea umană de alegere, că oamenii sunt responsabili moral pentru deciziile lor chiar dacă Dumnezeu știe în avans ce vor face. Alții interpretează diferit aceste relații, ajungând la concluzii diverse despre libertate, destin și responsabilitate.
Există mai multe puncte de vedere și interpretări asupra acestui subiect:
Pre-cunoașterea divină:
Unii cred că Dumnezeu știe totul, inclusiv viitorul, ceea ce înseamnă că, înainte de a crea oamenii, El știa că Adam și Eva vor păcătui. Această perspectivă ridică întrebarea dacă oamenii au avut cu adevărat liber arbitru sau dacă erau predestinați să păcătuiască.
Liber arbitru:
Alți teologi susțin că, deși Dumnezeu știa ce vor face oamenii, aceștia au avut cu adevărat libertatea de a alege între ascultare și neascultare. Această viziune pune accent pe responsabilitatea umană pentru propriile acțiuni și pe importanța liberului arbitru.
Aceste puncte de vedere variază în funcție de tradițiile religioase și interpretările teologice. Relația dintre cunoașterea divină și liberul arbitru uman a fost un subiect complex și dezbătut intens în teologie și filozofie de-a lungul timpului.
Personal, consider că atunci când L-a creat pe Adam, Dumnezeu i-a dat și o poruncă, și o prezicere. Fiind Atotștiutor, Dumnezeu știa că Adam va încălca porunca: „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”.
Putea oare Adam să schimbe ceva din această prezicere? Probabil că nu. Fapta lui era prescrisă, iar primul om nu putea să nu încalce această prezicere.
-
Textele subliniază că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și că, prin voința Sa, toate au fost create și există. Aceasta reprezintă o afirmație comună în majoritatea tradițiilor religioase, recunoscând puterea divină în actul creației materiale.
-
Duhul Sfânt este prezentat ca forța creativă prin care se îndeplinește Planul Divin. Mecanismul creației materiale implică voința divină exprimată prin programare spirituală, zidirea sau materializarea, și pregătirea sau formarea sufletului.
-
Se afirmă că nici Duhul Sfânt nu acționează cu liber arbitru, ceea ce indică un determinism profund în desfășurarea creației materiale, toate procesele urmând Planul Divin fără posibilitatea unor devieri.
-
Textul descrie un ciclu cosmic în care materia apare și dispare într-o succesiune specifică: apariția materiei (Cosmosul), o perioadă de stabilitate și apoi haosul sau dezordinea. Acest ciclu reflectă ordinea și dezordinea prevăzute în Planul Divin.
-
Zilele creației din Biblie sau secvențele prezentate nu trebuie interpretate literal, ci simbolic, reprezentând etape temporale în care Creatorul acționează conform Planului său.
-
Ziua a șaptea, în care Dumnezeu se odihnește, este considerată mai importantă decât celelalte șase zile, deoarece marchează o etapă esențială în ciclul creației, un moment de binecuvântare și sfințire.
-
Omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, conform Bibliei, iar în Coran se descriu etapele precise ale creării omului, inclusiv din lut, evidențiind astfel demnitatea și importanța umanității în creație.
-
Se ridică o problemă teologică complexă privind liberul arbitru al omului, în contextul cunoașterii divine prealabile, care conduce la întrebarea dacă aceste două concepte pot coexista în mod armonios.
FIII LUI SAU ALEŞII LUI DUMNEZEU
Calitatea Dumnezeului ca Tată – o perspectivă duplicitară
-
Dumnezeu Tatăl în relația cu Fiul Său Unic
Dumnezeu este în mod autentic Tatăl doar pentru Fiul Său Unic, Iisus Hristos. Această relație este una personală, unică și exclusivă – Iisus este singurul „Fiu” în sensul cel mai profund și specific al termenului. -
Dumnezeu Tatăl universal pentru toate creaturile
Pe de altă parte, Dumnezeu este Tatăl tuturor creaturilor Sale, fiind Tatăl Universului. În această perspectivă largă, El este sursa vieții și existenței pentru toate ființele, dar nu toate sunt „Fii ai Lui” în sensul special. -
Împărțirea oamenilor în „Fiii lui Dumnezeu” și ceilalți oameni
În cadrul creației, oamenii sunt împărțiți în două categorii distincte: Ceilalți oameni: care nu fac parte din această categorie a „Fiilor”, având un destin diferit, inclusiv posibilitatea pedepsei sau a judecății divine.
Fiii lui Dumnezeu: aceștia sunt oamenii aleși, prefigurați și sfințiți pentru un scop divin specific. Biblia și Coranul menționează clar existența acestor aleși, care sunt știuți și selecționați dinainte de Dumnezeu, Tatăl, cu deplină cunoștință și voință. Acești aleși sunt sfințiți de Duhul Sfânt și au o soartă specială, distinctă de ceilalți oameni.
-
Determinismul destinului și alegerea divină
Iisus Hristos subliniază în multiple pasaje că oamenii care vin la El și sunt aleși „le este dat” de către Dumnezeu, ceea ce indică faptul că destinul lor este stabilit și cunoscut de Creator încă dinainte. Aceasta reflectă un determinism divin privind soarta aleșilor, dar și a celor care vor fi judecați sau pedepsiți. Aceeași logică se aplică și popoarelor întregi, al căror destin este prevăzut în Planul Divin. -
Caracterul special al aleșilor
Cărțile sfinte insistă pe faptul că aleșii lui Dumnezeu au un destin și o misiune aparte, fiind protejați și călăuziți de Duhul Sfânt. Ei sunt sfințiți și pregătiți pentru împlinirea Planului Divin, iar soarta lor este o componentă fundamentală a providenței divine.
Concluzie:
Calitatea lui Dumnezeu ca Tată este dublă: El este Tatăl unic al lui Iisus Hristos, dar și Tatăl tuturor creaturilor Sale. În planul creației, oamenii sunt divizați în aleși („Fiii lui Dumnezeu”) și ceilalți, iar soarta acestora este determinată în conformitate cu voința și cunoștința divină. Această perspectivă afirmă atât unicitatea relației Tată-Fiu în sens teologic profund, cât și universalitatea Tatălui față de întreaga creație.
Deuteronomul - a cincea carte a lui Moise
Cap.32.8. ,,Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu.”
Îngerul păzitor al poporului și împărțirea teritoriilor conform planului divin
-
Existenta îngerilor păzitori ai popoarelor
În tradițiile iudaică și creștină, se afirmă că fiecare popor are un înger păzitor, o ființă spirituală însărcinată cu protecția și îndrumarea acelui popor. Acești îngeri acționează ca reprezentanți ai lui Dumnezeu în administrarea destinului națiunilor. -
Împărțirea moștenirii și a teritoriilor în funcție de îngeri
Textul sugerează că atunci când Dumnezeu a împărțit pământul între popoare, aceasta s-a făcut „conform numărului îngerilor Săi”. Aceasta indică un plan divin precis, unde împărțirea teritoriilor și hotarele națiunilor nu sunt întâmplătoare, ci reflectă o ordine spirituală superioară. -
Planul și suveranitatea divină asupra istoriei
Această idee reflectă suveranitatea lui Dumnezeu asupra istoriei lumii și asupra evenimentelor geopolitice. Dumnezeu controlează soarta popoarelor prin intermediul îngerilor săi, care administrează și veghează asupra teritoriilor și destinelor lor. -
Implicații teologice și spirituale
Această viziune întărește credința că nu există întâmplare în istoria umanității, ci totul se desfășoară conform unui plan divin bine stabilit. Națiunile au o soartă prevăzută și o misiune în cadrul acelui plan, iar îngerii păzitori sunt garanții respectării acestei ordini divine.
Cap.39.30. ,,Din început cele bune s-au zidit, iar pentru cei
păcătoşi, cele rele.”
Pasajul menționat subliniază ideea că de la început, lumea a fost
organizată în așa fel încât cele bune sunt pregătite pentru cei drepți și
virtuoși, în timp ce cele rele sunt rezervate pentru cei păcătoși sau răi.
Acest lucru reflectă o perspectivă teologică asupra justiției divine și
recompenselor sau pedepselor care pot să apară în funcție de conduita umană.
Coranul
Sura 21. Al Anbiyaa (Profeţii)
21|72| ,,Noi i i-am dăruit, prinos al credinţei, pe Isaac şi Iacob şi pe amândoi i-am rânduit între cei drepţi.”
Versetul vorbește despre darurile divine primite de Isaac și Iacob. Dumnezeu le-a oferit aceste daruri ca „prinos al credinței”, adică ca o recompensă pentru credința lor sinceră și statornică. Apoi, Dumnezeu spune că i-a rânduit „între cei drepţi”, ceea ce înseamnă că i-a pus într-un rang înalt, printre oamenii drepți și virtuoși.
Avacum
Cap.2.13. ,,Oare nu este aceasta o rânduială de la Domnul Savaot că popoarele se trudesc pentru foc şi neamurile se muncesc pentru nimica toată?”
În acest pasaj, Avacum se întreabă retoric dacă aceasta nu este o
înțelepciune divină a Domnului Savaot (în traducere, Domnul Oștirilor) care
arată că popoarele și neamurile depun eforturi și muncesc pentru lucruri
temporale și nesemnificative. Acest verset poate fi interpretat ca o chemare la
reflecție cu privire la prioritatea pe care oamenii o acordă adesea lucrurilor
materiale și trecătoare în comparație cu lucrurile spirituale și veșnice.
Cap.10.19.20. ,,Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.”
Isus le asigură pe ucenici că, atunci când vor fi în situații dificile sau
periculoase, Duhul Tatălui lor va lucra prin ei, călăuzindu-i în ceea ce
trebuie să spună. Astfel oamenii vorbesc numai ceea ce li se dă adică ce le
vorbeşte Duhul Tatălui.
Cap.10.29. 30. ,,Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi.”
El vrea să arate că Dumnezeu știe și are grijă de fiecare lucru, chiar și de cele mici și nesemnificative.
Isus le spune ucenicilor că Dumnezeu știe chiar și câți fire de păr are fiecare om. Asta arată cât de bine îi cunoaște și îi iubește Dumnezeu pe oameni. Isus îi încurajează să nu se teamă și să aibă încredere în grija și iubirea lui Dumnezeu pentru ei.
Cap. 24.21.22.31. ,,Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.”
Isus spune că va fi o perioadă foarte grea, atât de grea încât, dacă n-ar fi fost scurtate zilele, nimeni nu ar fi scăpat. Totuși, El spune că pentru „cei aleși” zilele vor fi mai scurte. Asta înseamnă că Dumnezeu va interveni ca să-i protejeze și să-i ajute pe cei credincioși în acele vremuri dificile.
Cine sunt „cei aleși” poate fi înțeles diferit, dar, în general, sunt credincioșii care își păstrează credința și rămân loiali lui Dumnezeu în mijlocul necazurilor. Ei sunt cei pe care Dumnezeu i-a ales să-L urmeze și care vor primi ajutor și protecție în timpul strâmtorărilor.
Cap.8.28.29.30. ,,Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele
celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui;
Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai
înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi
născut între mulţi fraţi.
Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi
chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a
îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit.”
Aceste versete au fost subiectul dezbaterii teologice și au multiple
interpretări în tradițiile creștine, cu privire la concepte precum
predestinarea, alegerea divină și mântuirea.
Ieremia
Cap.1.4.5. ,,Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: ,,Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare”.
În acest pasaj, Dumnezeu îi spune lui Ieremia că Îl cunoștea și Îl
desemnase să fie prooroc înainte de a se fi zămislit în pântece, arătând astfel
suveranitatea și preștiința lui Dumnezeu. Acesta este un exemplu de
predestinare divină, unde Dumnezeu știa și a ales în avans ca Ieremia să
îndeplinească această slujbă profetică.
Această învățătură poate fi interpretată ca o ilustrare a planului divin
pentru fiecare individ și a chemării lui Dumnezeu în viața fiecăruia.
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Cap.2.7. ,,Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră..”.
În acest pasaj, Pavel subliniază că învățătura creștină este înțelepciunea
"de taină" a lui Dumnezeu, care a fost ascunsă și rânduită de
Dumnezeu înainte de începuturile lumii (veci). Aceasta contribuie la slava
credincioșilor, deoarece le oferă cunoștința și înțelegerea legată de planul
divin de mântuire și de calea spre Dumnezeu.
Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel
Cap.1. 4.5.11. ,,Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin IIisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale. Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale...”.
Acest pasaj subliniază ideea că Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea
lumii pentru a fi sfinți și fără prihană înaintea Lui. El ne-a rânduit în
dragostea Sa și ne-a ales pentru a fi înfiați în El prin Isus Hristos, în
conformitate cu voia Sa. Această alegere divină și planul de mântuire au fost
puse în mișcare conform sfatului voinței lui Dumnezeu.
Aceste versete au fost subiectul dezbaterilor teologice în tradițiile
creștine și au diverse interpretări în ceea ce privește predestinarea și
alegerea divină. În general, ele vorbesc despre planul lui Dumnezeu pentru
mântuirea credincioșilor și despre iubirea și voia Sa pentru ei.
Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru
Cap.1.2. ,,Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu - Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui IIisus Hristos: har vouă şi pacea să se înmulţească!”
Aceasta indică faptul că alegerea credincioșilor de către Dumnezeu nu este
aleatorie, ci rezultatul cunoașterii și planului divin dinaintea lumii.
Acest pasaj reflectă învățătura creștină despre alegerea divină, sfințirea
prin Duhul Sfânt și răscumpărarea prin jertfa lui Isus Hristos, precum și
dorința de binecuvântare și pace pentru credincioși.
Coranul
Sura 26. Ash Shuaraa (Poeţii)
26|20|21| ,,Moise spuse: ,,Am făcut-o pe când eram între cei rătăciţi. Am fugit de la voi, căci îmi era frică de voi. Domnul meu mi-a dăruit înţelepciunea şi m-a rânduit între trimişi.”
Acest pasaj prezintă momentul în care Moise îi relatează oamenilor că el a
fost ales de către Dumnezeu pentru a fi un profet și un trimis divin. El
menționează că înainte de a-și îndeplini misiunea, el se afla într-o stare de
incertitudine și frică, dar Dumnezeu i-a dăruit înțelepciune și l-a ales să fie
printre trimiși.
Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda
Cap.1.4. ,,Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe IIisus Hristos.”
Acest pasaj subliniază importanța păstrării adevărului și credinței
creștine, precum și identificarea și respingerea învățăturilor greșite și a
celor care le promovează în cadrul comunității creștine. Totodată acești oameni
nelegiuiți soarta lor a fost prescrisă dinainte şi aceste persoane vor fi
judecate.
Cap.4.28. ,,Ca să facă toate câte mâna Ta şi sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie.”
În acest context, acești creștini recunosc că persecuția și amenințările cu
care se confruntă nu sunt întâmplătoare, ci au fost "mai dinainte
rânduite" de către mâna lui Dumnezeu și înțelepciunea Sa. Ei înțeleg că
Dumnezeu are un plan și un scop, chiar și în mijlocul dificultăților, și că
toate acestea sunt conforme cu sfatul și voința Sa.
Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel
Cap. 2.10.13. ,,Ca întru numele lui IIisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.”
Versetul 10 vorbește despre autoritatea lui Isus Hristos și exprimă ideea
că în numele Lui, orice genunchi ar trebui să se plece, fie în ceruri, fie pe
pământ, fie sub pământ. Acest pasaj subliniază domnia și autoritatea lui Isus
Hristos asupra întregii creații.
Astfel, această recunoaștere va veni din partea "celor cerești"
(îngerii), "celor pământești" (oamenii) și "celor de
dedesubt" (posibil, să fie o referire la cei decedați sau demonii).
Astfel putem înțelege că mai sunt fiinţe pe sub pământ.
Acest pasaj subliniază învățătura creștină despre exaltarea lui Isus
Hristos ca Domn și Mântuitor, precum și despre supunerea și recunoașterea
universală a stăpânirii Sale.
Cap.1.12.13. ,,Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce
cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi
nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
Cap.6. 65. ,,Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să
vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl.”
Sfânta Evanghelie după Matei
Cap.19.1. ,,Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci
aceia cărora le este dat.”
Cap.20.23. ,,Și El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu
Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al
Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.”
Cap.25.34. ,,Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi,
binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la
întemeierea lumii.”
Cap.4.11. ,,Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina
împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,”
Cap.10.40. ,,Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu
este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.”
Cap.13.20.27 ,,Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar
scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a scurtat acele
zile. Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele
patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.”
Textul arată că Dumnezeu este stăpân peste toată creația și că El a ales oamenii încă de la începutul lumii. Dumnezeu știe dinainte ce se va întâmpla și controlează destinul fiecăruia, conducând istoria.
-
Există oameni aleși de Dumnezeu pentru un scop special, numiți Fiii Lui. Aceștia sunt sfințiți prin Duhul Sfânt și au un statut aparte, fiind cunoscuți și aleși de Dumnezeu înainte de crearea lumii.
-
Soarta oamenilor este hotărâtă de Dumnezeu. Unii sunt aleși să fie parte din planul Său, iar alții nu. Dumnezeu pregătește un loc pentru aleșii Săi în Împărăția Sa.
-
Duhul Sfânt lucrează în viața oamenilor, îi călăuzește și vorbește prin ei, mai ales în momente grele. Astfel, Dumnezeu are o legătură directă cu credincioșii.
-
În unele pasaje se arată că fiecare persoană va primi răsplată sau pedeapsă după faptele sale: cei drepți primesc binele, iar cei răi – pedeapsa.
Pe scurt, textul vorbește despre legătura puternică dintre Dumnezeu și oameni, evidențiind că Dumnezeu îi alege și le conduce destinul.
LIBERUL ARBITRU SAU ILUZIA VOINŢEI OMENEŞTI
Despre voința omenească, se poate spune că oamenii nu au cu adevărat liberul arbitru și nu pot face nimic doar după propria voință. Acea voință în care mulți cred este o iluzie, o voință falsă, nu una reală.
Mulți oameni cred că ei pot să acționeze, să planifice și să-și îndeplinească dorințele, dar Dumnezeu, care știe totul, cunoaște nu doar gândurile lor, ci și viitorul fiecăruia. Astfel, soarta oamenilor este în mâna lui Dumnezeu.
Faptele oamenilor se întâmplă prin voința lui Dumnezeu, nu prin voința lor proprie, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu se va împlini întotdeauna. Soarta este hotărâtă și obligatorie, iar oamenii nu o pot înțelege pe deplin; chiar și pașii lor sunt stabiliți de Dumnezeu. Soarta este ca o moștenire de sus, venită din ceruri.
Oamenii nu pot cunoaște viitorul lumii sau al lor înșiși, fiind creaturi limitate. Viitorul există deja în plan spiritual, scris în Planul Divin, și se va realiza sigur. Unii oameni au darul prorocirii sau clarviziunii și pot „vedea” viitorul, fie al lor, fie al lumii.
Pentru că singurul creator este Dumnezeu, oamenilor li s-a dat doar iluzia că ei creează. Chiar și cele mai mari descoperiri sau opere de artă ale oamenilor sunt, de fapt, parte din Planul lui Dumnezeu.
Unii sunt mândri și cred că ei singuri fac ceva important, se încred în puterea lor, dar alții, mai puțini, care înțeleg pe adevăratul Creator, se supun Lui, se roagă și speră în El. Dumnezeu iubește diversitatea și a creat oameni cu atitudini diferite față de voință, creație, iluzii sau dogme. Dacă există păreri și credințe diferite, aceasta este voința Creatorului.
Tot ce a existat, există sau va exista este planificat și permis de Dumnezeu, în conformitate cu Planul Său.
Acest Plan include și contradicții în anumite momente. Există moarte, distrugere și haos (ca în ziua a șaptea), dar și viață și creație (ca în cele șase zile ale Cosmosului). Există credință, dar și superstiție; există adevăr, dar și dreptate.
Fiecare om are o dreptate relativă, bazată pe cunoștințe limitate, dorințe și imaginații.
Adevărul Absolut îl cunoaște doar Dumnezeu, iar acest adevăr este obiectiv și valabil pentru toți cei care pot să-l înțeleagă. Pentru majoritatea oamenilor, rămâne doar dreptatea, care poate fi mai aproape sau mai departe de Adevărul Absolut, dar niciodată identică cu el.
Având în vedere aceste lucruri, ce poate face omul?
Dumnezeu, creând lumea, a rânduit totul conform planului Său, pentru tot timpul.
Coranul
Surah 17|99| ,,Ei nu-şi dau seama că Dumnezeu care a creat cerurile şi pământul poate crea iarăşi alţii asemenea lor? El le-a hotărât un soroc, fără nici o îndoială asupra-i, însă cei nedrepţi refuză orice, în afară de a fi tăgăduitori.”
Din punct de vedere emoțional, omul ar trebui să se bucure de cunoștințele primite și să aibă încredere că Ordinea Universală este condusă de Planul lui Dumnezeu. Altfel spus, tot ce se întâmplă merge spre bine, iar scopul final este bun, chiar dacă în unele vremuri sau locuri noi nu suntem mulțumiți.
Unii oameni ar putea spune: „Dacă totul este deja programat, de ce să mai fac ceva?”
Oamenii, ca orice creaturi, trăiesc și acționează cu iluzia că au propria voință. Ei nu pot sta fără să facă nimic. Ca și atomii, animalele sau plantele, ei cred că unele lucruri depind de ei. Această iluzie îi liniștește, chiar dacă și ea face parte din planul divin.
Așadar, indiferent dacă oamenii acționează sau nu, spun ceva sau nu, cred în ceva sau nu, totul este planificat și trebuie să existe, vrem sau nu.
Prorocii spuneau că primesc de la Dumnezeu informații despre viitor. Biblia arată clar că soarta omului depinde de Planul Divin.
De exemplu, viața și soarta lui Ioan Botezătorul au fost prorocite înainte. Numele și destinul celor aleși sunt stabilite de Dumnezeu. Ioan nu a venit după voința lui, ci a fost trimis de Dumnezeu. Soarta celor necredincioși este grea, dar Hristos spune că și aceasta face parte din Planul Divin. La fel, Pavel a fost chemat prin voia Domnului.
Un lucru interesant este cum explică Iisus soarta oamenilor cu dizabilități. Era o superstiție că dizabilitățile sunt pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcate. Și astăzi unii spun că cineva a fost pedepsit pentru păcate.
Iisus a spus că dizabilitățile nu sunt consecințe ale păcatelor, ci sunt parte din planul Creatorului, iar prin ele se arată lucrările lui Dumnezeu. El le-a explicat ucenicilor că în momente importante Duhul Sfânt îi va învăța, pentru că Planul include tot ce gândim și spunem.
Soarta celor răi, plină de suferințe și probleme, a fost creată de Dumnezeu ca un program, o soartă fatală. Chiar și acțiunile și cuvintele celor aleși, fiii lui Dumnezeu, sunt planificate și parte din acest plan divin.
Coranul
Surah 7|131| ,,Ei spuneau, când un bine li se întâmpla: “Acesta este pentru noi!” Atunci când un rău îi lovea însă, îl socoteau pe Moise şi pe ai lui vinovaţi de soarta lor. Oare soarta lor nu este dată numai de Dumnezeu? Cei mai mulţi dintre ei nu ştiu însă nimic.”
Versetul arată că Dumnezeu controlează soarta oamenilor, iar majoritatea nu înțeleg sau nu conștientizează acest lucru. Mesajul este să ne amintim că puterea și controlul asupra vieții noastre sunt în mâinile lui Dumnezeu și că trebuie să avem încredere în planurile Lui, chiar și atunci când nu înțelegem de ce ni se întâmplă anumite lucruri.
Coranul
Surah 13|38| ,,Noi am trimis înaintea ta trimişi şi le-am rânduit soţii şi urmaşi. Nici un trimis nu poate aduce vreun semn decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Fiece timp are o Carte.”
Versetul spune că niciun trimis nu poate face un semn sau un miracol fără permisiunea lui Dumnezeu. Asta arată că Dumnezeu are puterea de a da sau a refuza această abilitate trimișilor Săi, pentru a susține mesajul lor.
La final, versetul spune că fiecare perioadă are propria Carte, adică fiecare epocă sau profeție are mesajul și legea sa divină, adaptate timpului în care trăiește.
Coranul
Surah 14|10| ,,Trimişii lor spuseră: “Oare este vreo îndoială
asupra lui Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului? El vă cheamă ca să
vă ierte vouă din păcate şi ca să vă mai păsuiască până la un anumit soroc.”
Ecclesiastul
Cap.11.5. ,,După cum nu ştii care este calea vântului, cum se
întocmesc oasele în pântecele maicii, tot aşa nu cunoşti lucrarea lui Dumnezeu,
care face toate.”
Acest verset ne arată cât de limitată este cunoașterea oamenilor și cât de misterioase sunt lucrările lui Dumnezeu.
-
Solomon spune că, la fel cum nu înțelegem cum funcționează vântul sau cum se formează oasele în pântecele mamei, tot așa nu putem înțelege pe deplin ce face Dumnezeu.
-
Versetul ne amintește că există lucruri pe care știința și oamenii nu le pot înțelege, iar această limitare trebuie primită cu smerenie.
-
Deoarece nu putem cuprinde toate lucrările lui Dumnezeu, trebuie să avem încredere în El și în planul Său, chiar dacă nu înțelegem totul.
-
Trebuie să reflectăm la faptul că tot ce se întâmplă în viața noastră, atât lucrurile mari, cât și cele mici, sunt sub controlul lui Dumnezeu.
În concluzie, aceste versete ne învață să fim modești în fața lui Dumnezeu și să ne bazăm pe credință, chiar și când nu înțelegem toate detaliile planului Său.
Surah 33|38| ,,Nici un păcat nu i se face profetului pentru ceea ce Dumnezeu i-a rânduit să facă după obiceiul hotărît de Dumnezeu celor de odinioară. Porunca lui Dumnezeu este soartă hotărâtă.”
Acest verset se referă la profetul Muhammad (pace fie cu el) și declară că
el nu poate fi făcut vinovat de ceea ce a fost rânduit sau hotărât de Dumnezeu
în ceea ce privește acțiunile sau comportamentul său în conformitate cu
obiceiurile stabilite de Dumnezeu pentru toți trimișii sau profetii din trecut.
Surah 27|47| ,,Ei au spus: “Noi avem o presimţire rea cu tine şi cu
cei care sunt ca tine.” El le spuse: “Soarta voastră este în mâinile lui
Dumnezeu, iar acum sunteţi puşi la încercare.”
Amos
Cap. 3.6. ,,Sună oare trâmbiţa în cetate fără ca poporul să nu se înspăimânte? Se întâmplă vreo nenorocire în cetate fără ca Domnul să nu o fi pricinuit?”
Acest verset subliniază ideea că evenimentele, în special cele tragice sau
nenorocirile, nu au loc fără voia lui Dumnezeu sau fără ca Dumnezeu să fi fost
la originea lor. Este o declarație care pune accentul pe suveranitatea și
controlul lui Dumnezeu asupra evenimentelor din lume.
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap. 19.10, 11. ,,Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii
că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? IIisus a răspuns:
N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus... ”
Aceste versete ne arată că autoritatea oamenilor este limitată și vine de la Dumnezeu. Cei care au putere ar trebui să-și amintească acest lucru și să fie responsabili și smeriți.
Credincioșii sunt îndemnați să aibă încredere în planul lui Dumnezeu, chiar și atunci când trec prin greutăți. Isus ne arată prin exemplul său cum să rămânem credincioși și să acceptăm voința lui Dumnezeu.
Versetul spune că adevărata putere nu este cea a lumii, ci puterea spirituală și divină. Puterea lumii este trecătoare și limitată, iar puterea lui Dumnezeu este veșnică și supremă.
Coranul
Surah 6|60| ,,El este Cel care vă ia la El noaptea şi ştie ce aţi săvârşit peste zi, apoi vă scoală ca sorocul cunoscut să vi se împlinească. Apoi la El este întoarcerea voastră, iar El vă va înştiinţa de ce-aţi făptuit.”
Versetul spune că Dumnezeu ne ia sufletele în timpul nopții și cunoaște tot
ceea ce facem în timpul zilei. Apoi, într-o zi stabilită de El, ne va învia și
ne va face să ne confruntăm cu consecințele acțiunilor noastre.
Psalmul 30
15. ,,În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.”
În această rugăciune, autorul se încredințează în voia lui Dumnezeu,
recunoscând că destinul și soarta lui sunt în mâinile Lui. El își roagă
Creatorul să-l elibereze de vrăjmașii care îl persecută și să-l protejeze.
Coranul
Surah 6|159| ,,Tu nu eşti cu nimic vinovat de cei care au fărâmiţat legea lor şi au întemeiat secte. Soarta lor este la Dumnezeu. El îi va înştiinţa de ceea ce au făcut.”
Mesajul versetului este să sublinieze că Dumnezeu este Singurul care
cunoaște și va judeca inimile și acțiunile oamenilor, și că profetul sau
trimisul nu este responsabil pentru acțiunile celor care se abat de la
învățăturile primite.
3. ,,Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor
peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi
mâinile lor.”
Psalmul 138
15. ,,Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut
întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale
pământului.”
16. ,,Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea
Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi
nescrisă.”
Coranul
Surah 6|2| ,,El este Cel ce v-a creat din lut şi a hotărât apoi fiecăruia un soroc, soroc cunoscut numai Lui. Voi încă vă mai îndoiţi însă!”
Acest verset subliniază credința în Allah ca Creator al omenirii și
subliniază că fiecare persoană are un destin stabilit de către El.
Pildele lui Solomon
Cap.20.24. ,,De Domnul sunt hotărâţi paşii omului, căci cum ar putea omul să priceapă calea lui ?”
Acest verset subliniază credința că pașii oamenilor sunt hotărâți de către
Domnul sau Dumnezeu, iar oamenii nu pot înțelege pe deplin calea pe care o
urmează în viață.
Pildele lui Solomon
Cap.21.1, 2. ,,Asemenea unui curs de apă este inima regelui în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.. Toată calea omului este dreaptă în ochii lui, dar numai Domnul cântăreşte inimile.”
Aceste versete exprimă ideea că inima și deciziile unui rege sunt
controlate de către Domnul sau Dumnezeu, asemenea cursului unui râu. În plus,
ele subliniază faptul că oamenii pot considera că calea lor este dreaptă în
proprii ochi, dar doar Domnul poate să cunoască adevărata intenție a inimilor
lor.
Pildele lui Solomon
Cap.22.2. ,,Bogatul şi săracul se întâlnesc unul cu altul; dar Cine i-a făcut este Domnul.”
Acest pasaj subliniază ideea că atât bogații, cât și săracii au fost creați
și au fost determinați de către Domnul sau Dumnezeu. El evidențiază egalitatea
oamenilor în fața lui Dumnezeu și faptul că toți oamenii, indiferent de
statutul lor material, sunt creați de El.
Pildele lui Solomon
Cap.29.26. ,,Mulţi caută faţa stăpânitorului, dar dreptatea omului
vine de la Domnul.”
Acest verset subliniază faptul că mulți oameni încearcă să câștige
favorurile și bunăvoința stăpânitorilor sau autorităților, dar, în final,
dreptatea și judecata corectă vin de la Domnul sau Dumnezeu. Acest pasaj ne
amintește de importanța căutării dreptății și de a depinde de Dumnezeu în
căutarea ei, în loc să depindem exclusiv de favorurile oamenilor puternici.
Ieremia
Cap.10.23. ,,Ştiu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia celui ce merge, putinţa să-şi îndrepte paşii săi.”
El afirmă că omul nu are control total asupra căii sale sau asupra
destinului său și că omul nu poate să-și îndrepte pașii fără ajutorul divin.
Acest verset subliniază importanța supunerii față de Dumnezeu și recunoașterea
puterii și controlului Sale asupra vieții și destinului uman.
Coranul
Surah 3|145| ,,Nimeni nu poate muri decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu şi când ceea ce îi este scris ajunge la soroc. Cui vrea răsplată în Viaţa de Acum, îi vom face parte. Cui vrea răsplată în Viaţa de Apoi, îi vom face parte. Curând îi vom răsplăti pe cei care dau mulţumire.”
Acest verset afirmă că nimeni nu poate muri fără voia sau îngăduința lui
Dumnezeu și că moartea are loc în momentul predestinat și scris în destinul
fiecărei persoane.
Psalmul 19
8. ,,Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.”
El sugerează că, în timp ce unii se mândresc cu bogățiile materiale, cum ar
fi căruțele sau caii, credincioșii se mândresc cu credința lor și cu relația
lor cu Dumnezeu.
Coranul
Surah 2|102| ,,De la ei au învăţat să dezbine bărbatul de nevasta sa. Nu pot face însă nici un rău nimănui, fără îngăduinţa lui Dumnezeu.”
Cu toate acestea, versetul subliniază că nimeni nu poate face rău sau să
cauzeze despărțire între oameni fără permisiunea sau voința lui Dumnezeu.
El arată că orice acțiune sau influență negativă nu poate avea loc fără
știința și îngăduința lui Dumnezeu, iar credincioșii ar trebui să se încreadă
în voința Lui.
Cap.3.1,2,3,4,5,6,7,8,10,11 ,,Pentru orice lucru este o clipă
prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te
naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai
sădit. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi
vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme să râzi;
vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi
vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de
îmbrăţişare.Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti;
vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi şi vreme să coşi;
vreme este să taci şi vreme să grăieşti. Vreme este să
iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.
Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se
zbuciume.
Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit.”
Acest pasaj subliniază că există timpuri diferite pentru fiecare aspect al
vieții, și aceste timpuri sunt stabilite de Dumnezeu. Autorul observă că există
momente pentru bucurie și momente pentru tristețe, momente pentru construcție
și distrugere, pentru pace și război.
De asemenea, autorul menționează că Dumnezeu a pus "veșnicia" în inimile oamenilor, ceea ce poate fi interpretat ca dorința umană de a căuta sensul și scopul în viață. Totuși, în ciuda acestei căutări, autorul recunoaște că omul nu poate înțelege pe deplin lucrarea lui Dumnezeu și planurile Sale.
Ecclesiastul
Cap.7.13, 14. ,,Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine
poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat? În zi de fericire
fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una
şi pe cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare.”
Versetul 14 ne învață să fim bucuroși în zilele de fericire și să reflectăm
la faptul că Dumnezeu este autorul atât al zilelor bune, cât și al celor rele,
astfel încât omul să nu poată prevedea ce se va întâmpla în viitor.
Coranul
Surah 11|104| ,,Noi nu o vom întârzia decât până la sorocul hotărât.”
Coranul
Surah 2|210| ,,Ei ce vor fi aşteptând? Ca Dumnezeu să le vină cu
îngerii, la umbra norilor? Soarta a fost hotărâtă: totul se întoarce la
Dumnezeu.”
Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap.9.1, 2, 3. ,,Şi trecând IIisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? IIisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”
Coranul
Surah 9|51| ,,Spune: ,,Nimic nu ne atinge afară de ceea ce Dumnezeu ne-a scris. El este Stăpânul nostru! Lui să se încredinţeze credincioşii!”
Versetul subliniază credința că tot ceea ce li se întâmplă oamenilor este
determinat de voința și scrisul lui Dumnezeu. Credincioșii sunt îndemnați să
recunoască că nimic nu poate să-i atingă decât ceea ce a fost predestinat sau
scris pentru ei de către Dumnezeu.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap.12.1. ,,Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.”
Sfânta Evanghelie după Marcu
Cap.13.11. ,,Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.
Acest pasaj subliniază importanța încrederii în Duhul Sfânt și a faptului
că credincioșii pot conta pe ghidarea și ajutorul lui Dumnezeu în momentele dificile
sau în confruntările cu autoritățile. Învățătura lui Isus sugerează că
credincioșii ar trebui să aibă credință și să se bazeze pe Duhul Sfânt pentru a
le oferi înțelepciune și cuvinte potrivite în timpul dificultăților.
Coranul
Surah 71|4| ,,El vă iartă vouă din păcatele voastre şi vă dă vouă un răgaz până la un anumit soroc. Când va veni însă sorocul lui Dumnezeu, nimic nu-l va întârzia. O, dacă aţi şti!”
Cu toate acestea, se sugerează că, atunci când vine vremea stabilită de
Dumnezeu, aceasta nu va fi întârziată și oamenii ar trebui să fie pregătiți
pentru acea vreme.
Textul
abordează tema liberului arbitru și iluziei voinței umane, subliniind ideea că
destinul și planurile oamenilor sunt dictate de Dumnezeu. Iată concluziile
relevante și argumentele alternative:
Concluzii:
-
Textul susține că oamenii nu dețin liber arbitru autentic, iar voința lor este o iluzie. Această perspectivă se bazează pe credința în omnisciența și suveranitatea lui Dumnezeu, care controlează totul în univers.
-
Viitorul este deja scris în Planul Divin, iar oamenii sunt limitați în acțiunile și deciziile lor. Chiar și realizările considerate strălucite sau originale sunt, în realitate, executate conform planului divin.
-
Creatorul este singurul adevărat Făuritor, care hotărăște destinul uman. Oamenii, în această viziune, sunt creaturi care posedă doar iluzia capacității de a crea.
-
Dumnezeu a rânduit o diversitate de atitudini și convingeri privind voința, creația, iluziile și dogmele. Această diversitate este parte integrantă a planului Său, iar fiecare individ are un rol specific în desfășurarea acestuia.
-
Textul recunoaște existența unor contradicții aparente în planul divin — cum ar fi moartea versus viața sau distrugerea versus creația —, dar acestea sunt integrate într-un plan mai amplu, înțelept și suveran.
CARTEA VIEŢII – FIŞIERELE DE INFORMAŢII
DIN PLANUL
GENERAL DIVIN
Cartea Vieții, sau Cărțile, reprezintă acele „fișiere” de informație din Planul Divin general, în care sunt consemnate oamenii, soarta lor, faptele lor și viața lor — atât pe pământ, cât și în ceruri.
În Cartea Vieții sunt deja scrise numele unor oameni, ceea ce arată că nu faptele lor determină această înscriere, ci, dimpotrivă, faptele lor sunt deja prescrise în Planul Divin. În această Carte sunt înscriși acei oameni care vor birui răul și vor fi îmbrăcați în „haine albe”, adică vor avea un comportament curat, neprihănit și moral.
Iisus nu îi va șterge pe aceștia din Cartea Vieții, pentru că nu El i-a scris acolo, ci Dumnezeu Tatăl. Misiunea lui Iisus va fi aceea de a mărturisi despre ei. Se accentuează de asemenea că numele unora dintre acești oameni au fost scrise de la întemeierea lumii, adică înainte de nașterea lor trupească.
Persoanele ale căror nume nu sunt înscrise în Cartea Vieții se vor închina Fiarei. Judecata asupra oamenilor va fi făcută potrivit faptelor lor, fapte care sunt deja consemnate în Cartea Vieții.
Astfel, rezultă că soarta oamenilor și faptele lor sunt deja rânduite. Cei care nu sunt înscriși în Cartea Vieții vor ajunge să se închine Fiarei, iar osânda lor este pregătită dinainte — ei vor pieri, fiind aruncați în foc.
Cap.10.20. ,,Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri.”
Surah 57|22| ,,Nici o nenorocire nu atinge pământul şi nici pe voi înşivă fără ca aceasta să nu fie scrisă într-o Carte, înainte chiar de a fi descătuşat-o. Aceasta Îi este lesne lui Dumnezeu!”
Ideea e că orice necaz sau problemă vine cu un scop, e parte din planul lui Dumnezeu, și El are totul sub control, chiar dacă nouă ni se pare greu. E un fel de reamintire să ai încredere că Allah știe ce face, chiar și când viața pare complicată.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap.3.5. ,,Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
Isus le promite celor care biruiesc și sunt credincioși că vor fi îmbrăcați
în veșmintele albe. Acest simbol al veșmintelor albe indică sfințenia și
puritatea și reprezintă mântuirea și curăția sufletului. Isus mai spune că nu
va șterge numele celor care au biruit din Cartea Vieții, ceea ce înseamnă că ei
vor avea parte de viața veșnică în prezența lui Dumnezeu. De asemenea, Isus va
mărturisi numele lor înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor Lui, confirmând
astfel mântuirea lor.
Acest pasaj oferă o promisiune de mântuire și încurajează credincioșii să
persevereze în credință și să biruiască ispitele vieții, pentru a primi
răsplata divină.
Cap. 32. 32, 33 ,,Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!" Zis-a Domnul către Moise: "Pe acela care a greşit înaintea Mea îl voi şterge din cartea Mea.”
Moise arată o iubire uriașă pentru poporul lui, fiind gata să se sacrifice pentru ei. Dar Dumnezeu ne amintește că dreptatea Lui e clară: păcatul are consecințe, și fiecare e responsabil pentru alegerile lui. Totuși, vedem și mila lui Dumnezeu, care ascultă rugăciunea lui Moise, dar păstrează ordinea dreaptă.
Surah 6|59| ,,El are cheile Tainei pe care nu o cunoaşte nimeni afară de El. El cunoaşte ceea ce este pe uscat şi în mare. Nici o frunză nu pică fără ca El să o ştie. Nu este nici măcar un grăunte în întunecimile pământului, nici nimic, fie verde, fie uscat, care să nu fie amintit într-o Carte desluşită.”
Versetul ăsta ne spune ceva super tare despre Allah (Dumnezeu): El știe absolut totul! Are „cheile Tainei”, adică deține controlul și cunoașterea tuturor lucrurilor ascunse, pe care noi, oamenii, nu le putem pricepe. Nimic nu-I scapă! Știe ce se întâmplă pe uscat, în mare, peste tot. Ba chiar, nici măcar o frunză nu cade din copac fără ca El să fie conștient de asta. Fiecare grăunte, fie că e ascuns în pământ, fie că e ceva verde sau uscat, totul e scris într-o „Carte deslușită” – un fel de registru divin unde Allah ține evidența fiecărui detaliu al creației.
Pe scurt, versetul ne arată cât de mare și atotștiutor e Allah. Nimic nu e prea mic sau neînsemnat pentru El. E ca și cum ar avea o cameră de supraveghere cosmică care vede tot, mereu!
Psalmul 68
32. ,,Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.”
În acest pasaj, Psalmistul se roagă ca cei răi și cei care se opun lui
Dumnezeu să fie șterși din "cartea celor vii," ceea ce sugerează că
aceștia ar trebui să fie pedepsiți sau excluși din rândul celor binecuvântați
de Dumnezeu. În contrast, "cei drepți" sau cei neprihăniți sunt cei
care sunt menținuți în acea carte a vieții.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap.13.8. ,,Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ,
ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii
Mielului celui înjunghiat.”
Daniel
Cap. 12.1. ,,Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte.”
Totuși, cei care vor fi mântuiți sunt cei ale căror nume vor fi găsite
scrise în "carte". Aceasta este o referință la "Cartea
Vieții" sau "Cartea Mielului" menționată și în alte părți ale
Bibliei, care conține numele celor aleși și mântuiți de Dumnezeu.
Surah 11|6| ,,Nu este vietate pe pământ care să nu fie înzestrată de Dumnezeu, şi căruia El să nu-i cunoască culcuşul şi cămara, căci totul este într-o Carte desluşită.”
Versetul ne spune că absolut toate vietățile de pe pământ – fie că vorbim de oameni, animale, păsări sau chiar insecte – sunt sub grija lui Dumnezeu. El le dă fiecăreia tot ce are nevoie ca să trăiască, cum ar fi hrană, apă sau un loc unde să se adăpostească. Mai mult, Dumnezeu știe exact unde se află fiecare vietate, unde își are „culcușul” (locul unde se odihnește) și „cămara” (unde își păstrează hrana sau resursele). Nimic nu scapă privirii Lui! Totul e notat, ca într-o Carte clară, unde Dumnezeu are evidența perfectă a creației Sale.
Pe scurt, ideea e că Dumnezeu are grijă de toți și de toate, știe tot ce mișcă pe pământ și nimic nu e lăsat la voia întâmplării. E ca un reminder că suntem sub protecția și supravegherea Lui, indiferent cât de mici sau mari suntem!
Surah 11|105| ,,În Ziua când acesta se va împlini, nimeni nu va vorbi decât cu îngăduinţa Sa. Unii vor fi nenorociţi, alţii fericiţi.”
Acest verset subliniază faptul că în Ziua Judecății, toate ființele umane
vor fi sub autoritatea și controlul lui Dumnezeu, și nimeni nu va putea vorbi
sau acționa fără a avea permisiunea Sa
Surah 17|13| ,,Fiecărui om i-am legat soarta de gât şi în Ziua Învierii îi vom scoate o carte pe care o va afla deschisă:“Citeşte-ţi cartea! Ea este de ajuns astăzi ca tu să dai socoteală de tine însuţi.”
Versetul indică faptul că fiecare individ va avea o carte sau un registru
al vieții lor, în care sunt înregistrate toate faptele și acțiunile lor. Cartea
sau registru se consideră a fi o înregistrare exactă și infailibilă a vieții și
acțiunilor fiecăruia, care va servi ca bază pentru judecata finală.
Versetul ăsta ne spune că fiecare om are „soarta legată de gât”. Ce înseamnă asta? Imaginează-ți că viața ta, cu toate alegerile și faptele tale, e ca o poveste scrisă într-o carte pe care o porți mereu cu tine. Nu scapi de ea, e mereu acolo, ca un fel de „jurnal” al vieții tale. Coranul zice că, atunci când vine Ziua Învierii (adică ziua judecății de apoi), Allah o să scoată la iveală această „carte” a fiecăruia, care va fi deschisă în fața ta.
Și ce mai zice? „Citește-ți cartea! Ea e de ajuns ca să dai socoteală.” Cu alte cuvinte, nu mai ai nevoie de altceva ca să fii judecat. Tot ce ai făcut – bine sau rău – e scris acolo, clar ca lumina zilei. Nu poți da vina pe alții, nu poți ascunde nimic. E ca și cum ai avea un film al vieții tale, cu toate momentele importante, și trebuie să stai și să-l privești, știind că fiecare alegere contează.
Pe scurt, versetul ne amintește că suntem responsabili pentru faptele noastre. Allah vede tot, iar în ziua judecății, fiecare va răspunde pentru ce a făcut, fără scuze. E un îndemn să trăim cu grijă, să facem bine și să ne gândim mereu la ce „scriem” în cartea vieții noastre!
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap.20.12.15. ,,Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este Cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor. Iar cine n-a fost aflat scris în Cartea Vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc.”
Imaginează-ți o scenă grandioasă, ca un fel de judecată finală. Toți oamenii care au trăit vreodată, indiferent dacă au fost regi, oameni simpli, bogați sau săraci, stau în fața unui tron uriaș, unde are loc o judecată divină. Acolo se deschid niște „cărți” – gândește-te la ele ca la niște registre uriașe în care e scris tot ce a făcut fiecare om în viața lui. Totul e notat: faptele bune, faptele rele, tot-tot.
Pe lângă aceste cărți, mai e una specială, numită „Cartea vieții”. Aici sunt trecuți cei care sunt considerați drepți, cei care au trăit în armonie cu voia lui Dumnezeu. Judecata se face pe baza a ce e scris în aceste registre: ce ai făcut, cum ai trăit, ce alegeri ai făcut.
Acum, versetul zice că cei care nu sunt găsiți în Cartea vieții – adică cei ale căror nume nu sunt trecute acolo – sunt „aruncați în iezerul de foc”. Sună înfricoșător, nu? În limbaj simplu, „iezerul de foc” e o imagine care descrie un loc de pedeapsă finală, un fel de separare definitivă de Dumnezeu, unde merg cei care nu au trăit conform valorilor divine. Pe scurt, versetul ne spune că vine o zi când fiecare om va fi judecat după faptele lui, iar cei care nu sunt în „lista bună” (Cartea vieții) vor avea de înfruntat consecințe grave.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap.21.27. ,,Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat
cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului.
Numai cei a căror nume sunt scrise în "Cartea vieții Mielului"
vor avea acces la această cetate. "Cartea vieții Mielului" reprezintă
lista celor mântuiți și aleși de Dumnezeu.
Textul
prezentat evidențiază tema recurenței unei "Cărți a Vieții" sau
"Cărți" în diferite tradiții religioase, cu accent pe creștinism și
islam, și oferă o viziune asupra conceptului divin al predestinării, judecății
și mântuirii.
1. Textul susține ideea că destinul uman, precum și evenimentele din lume, sunt scrise într-o "Carte Divină" de la începuturile lumii. Acest aspect sugerează credința în predestinare și controlul absolut al lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.
2. Ideea că faptele oamenilor sunt deja scrise într-o "Carte a Vieții" sau "Carte Divină" indică că fiecare individ va fi judecat în funcție de acțiunile lor. Aceasta este o temă comună în textele religioase, evidențiind responsabilitatea individului față de Dumnezeu.
3. Apare și conceptul că cei care sunt aleși și mântuiți de Dumnezeu au numele scrise în "Cartea Vieții." În contrast, cei care nu sunt incluși în această carte sunt supuși osândei și pierderii, simbolizate prin închinarea la "Bestie" sau aruncarea în "iezerul de foc."
4. Textul face referire la ideea că cei mântuiți vor fi îmbrăcați în "veșminte albe," simbol al sfințeniei și curăției sufletești în fața lui Dumnezeu.
5. Textul indică că Iisus (și implicit Mielul) are un rol în mărturisirea și protejarea celor aleși. Acest aspect apare în contextul promisiunii că numele celor care biruie vor fi menținute în "Cartea Vieții."
CONCLUZIILE GENERALE
1. Planul Divin și
Suveranitatea lui Dumnezeu:
Dumnezeu este văzut ca având
un plan divin inevitabil care se va împlini în mod absolut. Timpul și spațiul
sunt concepte în afara domeniului lui Dumnezeu, care este atotștiutor și
atotputernic.
Timpul și spațiul sunt concepte limitate în comparație cu natura divină, iar voința lui Dumnezeu este absolută și incontestabilă. Tot ceea ce se întâmplă în univers este conform acestui plan, inclusiv destinul uman și evenimentele istorice. Dumnezeu controlează toate evenimentele și destinul uman, inclusiv soarta națiunilor și a indivizilor.
2. Rolul lui Iisus
Hristos:
Iisus este considerat Fiul lui
Dumnezeu, născut conform unui plan divin preconizat în Vechiul Testament.
Iisus îndeplinește voința
Tatălui, fiind parte a planului divin de mântuire. Viața, moartea și acțiunile
lui Iisus sunt parte a unui plan divin predestinat. El este prezentat ca fiind
subordonat Tatălui, fără libertate de acțiune independentă, și își îndeplinește
misiunea conform voinței divine, chiar și atunci când aceasta implică
suferință.Iisus, ca "Cuvânt" sau "Informație", joacă un rol
activ în crearea universului și în realizarea planului divin.
3. Creația și
Legile Naturale:
Existența legilor naturale indică
necesitatea unui Creator care le-a stabilit.
Dumnezeu și Iisus Hristos sunt coautori ai Planului Divin, cu Iisus având un rol esențial în pregătirea și realizarea creației. Se subliniază că materia și ciclurile cosmice reflectă voința divină și că totul este supus acestui plan.
4. Determinismul
și Predestinarea:
Soarta fiecărei persoane este hotărâtă de Dumnezeu, iar oamenii sunt considerați ca având roluri specificate în planul divin. Ideea că viitorul este deja scris subliniază limitările libertății umane și controlul absolut divin. Conceptul de determinism divin este central, sugerând că viitorul este deja scris și că oamenii nu au liber arbitru. Totul este parte a unui plan divin care nu poate fi schimbat, inclusiv soarta fiecărei ființe și evenimentele istorice. Acest plan include și creația materială, cu implicarea Duhului Sfânt în realizarea acestuia.
5. Conceptul de
"Cartea Vieții":
Faptele oamenilor sunt scrise
într-o "Carte Divină". Cei aleși sunt mântuiți și îmbrăcați în
"veșminte albe", în timp ce alții sunt condamnați. Iisus are un rol
în protejarea și mărturisirea celor aleși.
Cei care sunt aleși și mântuiți sunt înscriși în această carte și vor fi răsplătiți, în timp ce cei care nu sunt incluși sunt condamnați. Iisus are un rol crucial în protejarea și mărturisirea celor aleși.
6. Complexitatea
Teologică:
Textul sugerează că atât Duhul
Sfânt, cât și Iisus sunt subordonați și că totul se desfășoară conform unui
plan divin prestabilit, fără posibilitatea devierilor.
Diverse aspecte ale creației și destinului sunt prezentate ca parte a unui plan divin mai amplu, incluzând contradicții aparentă între viață și moarte, ordine și haos.
Articolul în întregime analizează
în detaliu conceptul de determinism divin și predestinare, evidențiind
suveranitatea absolută a lui Dumnezeu și rolul esențial al lui Iisus Hristos în
planul divin. Textul explorează relația complexă dintre voința divină, creație,
și destinul uman, subliniind că toate evenimentele și faptele sunt conform unui
plan prestabilit și că oamenii, în esență, nu au liber arbitru în fața acestui
plan. De asemenea, se discută despre importanța „Cărții Vieții” și despre
justiția divină în contextul mântuirii și osândei.
Planul lui Dumnezeu explicat simplu
Dumnezeu are un plan perfect
Dumnezeu știe tot și poate tot. El are un plan pentru lume și pentru fiecare om, care se va împlini exact așa cum a vrut El. Timpul și spațiul nu-L limitează pe Dumnezeu. Tot ce se întâmplă – de la istoria lumii până la viața fiecăruia – este sub controlul Lui.Cine este Iisus Hristos
Iisus este Fiul lui Dumnezeu, trimis pe pământ ca parte a planului lui Dumnezeu. Tot ce a făcut Iisus – viața, moartea și învierea Lui – a fost pentru a împlini voia Tatălui și pentru a ne salva. El a ajutat la crearea lumii și face parte din planul divin.Creația și legile naturii
Lumea și legile naturii (cum ar fi soarele care răsare sau anotimpurile) arată că există un Creator care le-a făcut. Dumnezeu, împreună cu Iisus, a creat totul. Tot ce vedem în natură reflectă planul Lui perfect.Soarta și planul lui Dumnezeu
Dumnezeu a decis ce se va întâmpla cu fiecare om. Totul este deja scris în planul Lui, iar oamenii nu pot schimba acest plan. Fiecare are un rol în povestea mare a lui Dumnezeu, iar viitorul este în mâinile Lui.Cartea Vieții
Dumnezeu ține o „carte” unde sunt scrise faptele oamenilor. Cei aleși de El, care Îl urmează, vor fi mântuiți și vor primi răsplată. Iisus îi apără pe cei aleși și vorbește pentru ei înaintea lui Dumnezeu. Cei care nu sunt în această carte nu vor fi mântuiți.Totul face parte din planul divin
Tot ce există – viață, moarte, ordine sau chiar haos – este parte din planul lui Dumnezeu. Iisus și Duhul Sfânt Îl ascultă pe Dumnezeu și lucrează pentru a împlini acest plan. Oamenii nu au libertatea de a schimba voia lui Dumnezeu, dar totul are un scop în planul Său.
Acest articol arată că Dumnezeu este în control, Iisus are un rol esențial, iar viața fiecăruia este parte dintr-un plan mare și perfect. „Cartea Vieții” ne amintește că alegerile noastre contează, dar mântuirea depinde de voia lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu