Avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldova din anii ’90 condamnă Tratatul sovieto-german din 1939 și Protocolul
său secret ca fiind ilegale și contrare dreptului internațional, evidențiind
caracterul forțat și nelegitim al ocupației sovietice a Basarabiei și Bucovinei
de Nord în 1940. Se subliniază că aceste teritorii aparțin istoric și etnic
poporului român și că instaurarea regimului sovietic a dus la crime împotriva
umanității.
Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord
A V I Z
al Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru aprecierea politico-juridică a tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord
Comisia Sovietului Suprem al
R.S.S. Moldova, în scopul restabilirii adevărului istoric, ţinînd cont de
deciziile Comisie similare a Congresului al doilea de deputaţi ai poporului din
U.R.S.S. şi de rezultatele muncii desfăşurate în ultimii ani de istoricii şi
juriştii din republică şi de peste hotare, a examinat aspectele esenţiale ale
semnării, înfăptuirii şi urmărilor Tratatului sovieto-german de neagresiune din
23 august 1939 şi ale Protocolului adiţional secret.
Studiind acest tratat şi Protocolul
adiţional secret, precum şi consecinţele lor istorice şi juridice pentru
Basarabia şi Bucovina de Nord, Comisia a constatat:
Basarabia şi Bucovina de Nord au
fost dintotdeauna părţi componente a Statului Moldova, creat în secolul al
XIV-lea pe pămîntul strămoşilor romănilor - geto-daci.
La 1775 Imperiul habsburgic răpeşte Statului Moldova partea
lui de nord, Bucovina.
În urma războiului ruso-turc din
1806 - 1812 şi a unui îndelungat tîrg diplomatic, prin tratatul de pace de la
Bucureşti (1812), Rusia dezmembrează Statul Moldova, anexînd ţinutul dintre Prut
şi Nistru, asupra căruia extinde în mod artificial numele de Basarabia.
Ca rezultat al prăbuşirii
Imperiului rus şi a celui austro-ungar, în rma celui dintîi război mondial şi a
revoluţiei ruse din 1917, Basarabia şi Bucovina capătă posibilitatea de a-şi
realiza dreptul lor firesc şi legitim la autodeterminare. La 2 decembrie 1917 a
fost creată Republica Democratică Moldovenească. După proclamarea Ucrainei
republică independentă, parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti - SFATUL
ŢĂRII - a declarat, la 24 ianuarie 1918, independenţa Republicii Democratice
Moldoveneşti.
La 27 martie 1918, ţinînd cont de
numeroasele adresări ale populaţiei din ţinut şi de imposibilitatea păstrării,
în acea conjuctură politică şi militară, a independenţei Republicii Democratice
Moldoveneşti, Sfatul Ţării a decis prin vot unirea Basarabiei cu Romănia.
Congresul general al Bucovinei, la
15 noiembrie 1918, a votat "Unirea necondiţionată şi pentru vecie a
Bucovinei, în vechile ei hotare pînă la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul
Romăniei.
Guvernul Sovietic a cerut în
repetate rînduri să i se recunoască pretinsul drept de stăpînire a Basarabiei,
luptînd atît pe cale diplomatică (tratative, proteste, propuneri), cît şi
militară (organizarea de intervenţii, rebeliuni, sabotaj), făcînd propagandă
antinaţională şi chiar propunînd răscumpărare pe contul tezaurului de stat al
Romăniei, confiscat în decembrie 1917. Insistenţa istoriografiei sovietice
oficiale asupra afirmaţiei false precum că în Basarabia ar fi biruit, în 1918, Puterea
Sovietică, ea devenind chipurile, parte componentă a noului stat sovietic, îşi
are explicaţia în tendinţa de a justifica exportul de revoluţie şi reanexarea
Basarabiei. Luptătorii pentru realizarea aşa-ziselor intenţii revoluţionare ale
bolşevicilor pe acest teritoriu, ca şi alţi militanţi ai păstrării imperiului,
erijaţi în revoluţionari, au fost, cu puţine excepţii, de origine etnică străină, străini
intereselor vitale ale salvgardării şi prosperării, întregii naţiuni romăne.
În prima jumătate a anilor 30 s-a
ajuns la o ameliorare a raporturilor dintre U.R.S.S. şi Romănia, ce a culminat
cu stabilirea, la 9 iunie 1934, a relaţiilor diplomatice între aceste două
ţări, document prin care ambele ţări (părţi) îşi garantau "mutual plinul şi
întregul respect al suveranităţii fiecăruia dintre statele noastre şi abţinerea
de la orice imixtiune, directă sau indirectă, în afacerile interne şi în dezvoltarea
fiecăreia dintre ele, şi în special a oricărei agitaţiuni, propagandei şi
oricărui fel de intervenţiuni sau de sprijin al acestora".
Angajarea U.R.S.S. în preajma
celui de al doilea război mondial în tranzacţii strînse şi reciproc avantajoase
cu Germania hitleristă s-a soldat cu înţelegerea mutuală a împărţirii sferelor
de influenţă în Europa. Conform prevederilor Protocolului adiţional secret la
Tratatul sovieto-german de neagresiune, semnat la 23 august 1939, Uniunii
Sovietice şi Germaniei le revenea dreptul de a decide soarta Finlandei,
Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi a Romăniei. Punctul trei al
Protocolului adiţional secret menţiona cointeresarea U.R.S.S. faţă de
Basarabia. Bucovina, care niciodată nu a
fost parte componentă a imperiului rus şi nici a Ucrainei, nu este menţionată în
Protocolul adiţional secret. Pretenţiile asupra Bucovinei, înaintate de
U.R.S.S. în 1940, au fost o plăsmuire a aparatului diplomatic stalinist.
Prin semnarea protocolului
adiţional secret Uniunea R.S.S. a
încălcat faţă de Romănia:
- articolul 1 al Pactului Briand-Kellogg, ce prevedea condamnarea
recurgerii la război pentru
reglementarea diferendelor internaţionale şi renunţarea la el ca instrument de
politică naţională în relaţiile dintre statele contractante;
- articolul 2 al aceluiaşi tratat
ce recunoştea că reglementarea sau soluţionarea tuturor diferendelor sau
conflictelor, de orice natură sau ordine, care puteau apărea între puterile contractante,
urma să fie înfăptuită numai prin mijloace paşnice;
Protocolul de la Moscova din 9
februarie 1929, prin care semnatarii lui, U.R.S.S., Estonia, Letonia, Polonia
şi Romănia, urgentau intrarea în vigoare, pentru ele aparte, a Pactului
Briand-Kellogg.
Protocolul adiţional secret al
Tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1939, ce stabilea
sferele de influenţă în Europa de Est, contravenea principiilor fundamentale
unanim recunoscute şi normelor imperative ale dreptului internaţional, întrucît
decidea soarta unor state terţe fără participarea lor, este nul şi neavenit din
momentul semnării lui.
O consecinţă logică a semnării la
23 august 1939 a Protocolului adiţional secret al Tratatului sovieto-german de
neagresiune, a pregătirii militare sistematice, ce a urmat după încheierea acestui
pact, au fost notele ultimative din 26 şi 27 iunie 1940, trimise de guvernul sovietic
Romăniei, prin care guvernului romăn i se cerea ,,să înapoieze cu orice preţ
Uniunii Sovietice Basarabia” şi să-i transmită partea de nord a Bucovinei ,,drept
recompensă pentru uriaşa daună pricinuită
Uniunii Sovietice şi populaţiei Basarabiei în cei 22 de ani de guvernare
a Romăniei în Basarabia”.
Notele ultimative ale guvernului
sovietic trimise Romăniei la 26 şi 27 iunie 1940 contravin normelor imperative
ale dreptului internaţional şi sînt o mostră a politicii de dictat imperial.
Decizia privind ocuparea Bucovinei
de Nord e un exemplu elocvent al politicii expansioniste, promovate în
permananţă de guvernul stalinist.
La 28 iunie 1940 U.R.S.S. a
ocupat prin forţă armată Basarabia şi Bucovina de Nord, contrar voinţei
populaţiei acestor ţinuturi.
Proclamarea în mod nelegitim la 2
august 1940 a R.S.S. Moldoveneşti a fost un act de dezmembrare a Basarabiei şi
Bucovinei. Trecerea arbitrară sub jurisdicţia R.S.S. Ucrainene a Bucovinei de
Nord şi a judeţelor Hotin, Ismail şi Cetatea Albă contravenea adevărului
istoric şi realităţii etnice existente în acea vreme.
Odată cu instaurarea în Basarabia
şi Bucovina de Nord a regimului sovietic stalinist, în aceste ţinuturi au fost
comise crime împotriva umanităţii: omoruri în masă, deportări, foamete
organizată.
În conformitate cu argumentele
istorice, juridice şi politice expuse mai sus urmează ca în ziua de 28 iunie să fie suspendate toate
manifestările cu caracter festiv.
Prin prezentul Aviz Comisia întregeşte,
sub toate aspectele, semnificaţia profundă şi amplă a Declaraţiei suveranităţii R.S.S. Moldova.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu