Am
creat o poveste captivantă care explorează evenimentele istorice din perioada
războaielor daco-romane și are o strânsă legătură cu mitologia și cultura
dacilor. Personajele, decorurile și muzica adaugă o atmosferă autentică piesei.
Piesa
abordează teme importante precum libertatea, patriotismul și moartea pentru
cauza națională, oferind astfel o perspectivă asupra evenimentelor și
sentimentelor din acea perioadă. Elementele de romanizare și transmiterea
moștenirii culturale și istorice sunt evidente în dialogul final între un
militar modern și un soldat dac.
Această
piesă de teatru are potențialul de a fi o reprezentație impresionantă și
educativă, aducând la viață o parte din istoria și cultura românească. Ar putea
fi o sursă de mândrie și inspirație pentru public și ar putea stimula interesul
pentru această perioadă istorică.
Pieseta
,,Moartea lui Decebal"
Personajele piesei:
- Decebal – regele Daciei
- Diegis – fratele
lui Decebal, căpitan de oşti daci
- Vezina – căpitan de
oşti daci
- Comosicus – solul
ales la Zamolxis
- Ostaş dac 1
- Ostaş dac 2
- Traian –
împăratul Romei
- Tiberius Claudius
Maximus – comandantul detaşamentului roman
- Ostaş roman 1
- Ostaş roman 2
- Cronicarul
- Ostaș modern
ACTUL I.
Decor:
În fundul scenei, în mijloc, se află ușa mare, ovală.
În dreapta și stânga ușii, sunt lampade mari cu flăcări care ard. În fundul
scenei, la dreapta, se află o stâncă înconjurată de vegetație. În mijlocul
scenei, în față, se află o masuță pe care se găsesc un călimar, o pană și o
carte (cronică) mare. În stânga scenei, sunt arbori și tufișuri. În stânga, în
fundul scenei, se văd zidurile cetății. Acțiunea are loc în împrejurimile
cetății Sarmizegetusa.
Sonorizarea:
– Muzică tristă la nai sau fluier; Tunet, .
Lumina: efecte-bliţ, proector.
Scena 1.
La masă stă cronicarul şi scrie cu pana în carte.
Cronicarul:
- Decebal era priceput în arta războiului și iscusit
în fapte, știind când să atace și când să se retragă la timp. Era un maestru în
a întinde curse, viteaz în luptă, știind cum să obțină victoria și să scape cu
bine din înfrângeri. Al doilea război daco-roman a început în vara anului 105.
La 4 iunie, împăratul părăsește Roma și, sosind la Drobeta, inaugurează podul
și trece Dunărea în Banat. Romanii reiau luptele în condiții mult mai
favorabile, deoarece o parte din teritoriul Daciei era deja sub stăpânirea lor.
Ofensiva a început din mai multe direcții concomitent: din Banat (pe la Tapae),
din Oltenia (pe Valea Oltului și Valea Jiului), din Moldova (pe la pasul
Oituz), toate îndreptate spre capitala Daciei. Cu toate că dacii se apărau cu
înverșunare și "rănile provocate de coasele lor erau uriașe," romanii
reușesc din nou să intre în regiunea munților Orăștie.
- După lupte grele, au căzut pe rând cetățile dace de
la Costești, Piatra Roșie și Blidaru, iar legiunile romane se apropie de
zidurile Sarmizegetusei. Regele Decebal a solicitat pace de mai multe ori, dar
Traian nu a fost dispus să audă de așa ceva, cerând predarea necondiționată a
regelui și a întregii armate. Decebal știa ce înseamnă asta și s-a pregătit
pentru lupta finală.
Scena 2.
Acțiune:
Pe planul doi sunt zidurile cetății și ostașii daci.
Se aud sunete de luptă corp la corp. Se aude muzică tristă. Decebal, Diegis și
Vezina ies din sanctuar prin ușa mare.
Decebal:
- Cetatea Tapae a căzut. Legiunile numeroase ale lui
Traian, trecând podul peste Du Danubius, se îndreaptă către inima Daciei,
Sarmizegetusa. Forțele noastre sunt mici, vecinii noștri roxolanii nu ne mai
ajută, suntem într-un pericol imens. Doar marele nostru zeu Zamolxis ne poate
salva de la moarte.
- Și nu suntem atât de speriați de moarte, căci viața
este o suferință, cât ne pare rău că vom ajunge în robia romană.
Muzica tristă se stinge.
Diegis:
- Decebal, sorții l-au ales pe cel mai tânăr și
vrednic sol la Zamolxis, pe Comosicus. Să pregătim solul, căci numai zeul
nostru ne poate ajuta în această oră neagră pentru Dacia.
Ostaşii daci se apropie spre Decebal.
Toţi dacii strigă:
- Za-mol-xis !! Za-mol-xis!! Za-mol-xis !!
Comosicus se apropie de Decebal, spune ,,Măria ta” apoi se coboară în genunchi în fața regelui.
Decebal:
- Ridică-te. Țara noastră Dacia este în mare
primejdie, cu toată vitejia dacilor, pericolul pe care-l aduce Roma este imens.
Du-te la Zamolxis și roagă-l să ne dea putere în brațe, curaj în suflete și să
ne ocrotească de dușmanii noștri romani. Fii demn de această solie și zeul te va
auzi. Noi așteptăm răspunsul de la Zamolxis.
Vezina:
- Ostași, adunarea! Comosicus, să-ți fie moartea
ușoară spre viața veșnică!
Ostașii daci se așează în rând, cu vârfurile lăncilor în sus. Comosicus se urcă pe o stâncă și, uitându-se la toți, ridică brațele în sus.
Toţi dacii strigă:
- Za-mol-xis !!Za-mol-xis!!Za-mol-xis !!
Comosicus:
- Zamolxis, primeşte-mă în cerurile
tale!
Comosicus se aruncă de pe stîncă cu pieptul pe lăncile dacilor. Moare şoptind.
Comosicus:
- Dacia liberă !!!...
Se aude tunetul, fulger, trăsnet, lumina bliţ.Se aude şuvoi de ploaie.
Decebal bucuros:
- Zamolxis ne-a auzit. Noi vom lupta, şi Dacia va fi
liberă !
- Zamolxes e cu noi! - Zamolxes este cu
noi!
Decebal rîde şi toţi dacii bucuroşi rîd.
Decebal:
- Luați-l pe Comosicus și ardeți-l. Cenușa lui să o
puneți în sanctuarul lui Zamolxis, alături de toți regii Daciei.
Ostașii îl duc pe Comosicus în sanctuar prin ușa mare.**
ACTUL II.
Decor:
În mijlocul scenei, în fund, se află ușa mare, ovală.
În dreapta și stânga ușii, sunt lampade mari pentru foc care sunt stinse. În
fundul scenei, la dreapta, se află o stâncă înconjurată de vegetație. În
mijlocul scenei, în față, se află o masuță pe care se găsesc un călimar, o pană
și o carte (cronică).
Fonul audio-muzical:
- Sunetul luptei cu zângănit de arme;
- Nechezatul cailor;
- Răcnite de luptă.
Scena 1.
Câmpul de luptă lângă cetatea Sarmizegetusa. Ostașii
romani stau pe primul plan. Se aud sunetele luptei, nechezatul cailor. Pe
planul doi, Diegis este legat. Ostașii romani îl păzesc. Sosește Traian, și
toți îl salută.
Traian către Diegis:
- Ce țară stranie este Dacia voastră? Până acum,
măreața Roma nu a reușit să cucerească aceste pământuri. Munții voștri sunt
plini de aur, iar câmpiile voastre sunt roditoare. Spune-mi, care este secretul
vostru? Cum de Decebal al vostru l-a învins pe generalul Cornelius Fuscus, în
timp ce noi, romanii, am plătit tribut și ne-am umilit în fața barbarilor?
Spune-mi unde este Decebal, sau vei plăti pentru asta cu viața!
- Sa
nu, de moarte ştiu că nu vii frică. Te voi face robul meu şi în robie îţi vor
putrezi ciolanele.
Diegis:
- Împărate, voi romanii luptați pentru aur și glorie,
în timp ce noi dacii luptăm pentru țară și libertate. Voi romanii vă temeți de
moarte, în timp ce noi dacii privim sosirea ei cu zâmbetul pe buze, deoarece
zeul nostru Zamolxis ne-a dăruit viața veșnică, chiar și după moartea
trupească.
- Mă întrebi despre Decebal. Decebal este priceput în
arta războiului, știe când să atace și când să se retragă. De altfel, numele
său adevărat este Diurpaneus, deoarece Decebal înseamnă "Cel puternic, cel
viteaz."
- Dar, dacă-mi dai voie să-mi beau plosca de vin, îți
voi spune unde se află regele nostru.
Traian:
- Tiberius, dezleagă-l și lasă-l să bea.
Tiberius îl dezleagă pe Diegis. Acesta ia plosca de la centură și cu un zâmbet o bea. Apoi strigă:
Diegis:- Zamolxis!
În acel moment, moare la picioarele lui Traian.
Traian:
- Acest dac a luptat ca un erou, dar a murit ca un
adevărat bărbat.
- Poate că nu înțeleg ceva?
- Tiberius ! Iscoadele ne spun că Decebal s-a
retras în munţi. Caută-l şi adu-l viu la mine. Cortegiul meu ce va pleca
la Roma, va fi plin nu numai cu aurul Daciei şi robii încătuşaţi, dar şi
Decebal va fi legat de el. Roma doreşe să vadă capul celui mai periculos duşman
al ei şi ea îl va vedea.
Tiberius:
- Am înțeles, Împărate!
Ostașii romani duc trupul lui Diegis în culise. Tiberius pleacă cu ei. Traian, în gânduri, privește în zare, apoi pleacă.**
ACTUL III.
Decor:
În mijlocul scenei, în față, se află o stâncă
înconjurată de vegetație. În dreapta și stânga se găsesc copaci și tufișuri,
înconjurați de munți împăduriți. În mijlocul scenei, la dreapta, în față, se
află o masuță pe care se găsesc un călimar, o pană și o carte (cronică).
Fonul audio-muzical:**
- Nechezatul cailor;
- Tropăit de cai;
- Sunet de tunet, fulger, trăsnet;
- Muzică victorioasă, marș militar.
Scena 1.
Cronicarul stă la masă și scrie cu pana în carte.
Cronicarul:
- Istoviți de lupte și de sete, dacii au dat foc
cetății. O parte din nobilii daci, pentru a scăpa de soarta tragică și pentru nu
a aduce divertisment în amfiteatrele Romei, s-au sinucis. Decebal a încercat să
se retragă în munți, pentru a organiza o nouă rezistență.
Decebal apare pe scenă, rănit la un picior. Se sprijină de un copac și privește în toate direcțiile. Se aud tropăitul cailor și vocile lui Tiberius.
Decebal:
- Dacii mei, ați căzut ca eroi pe pământul iubit al
patriei noastre. Sunt liniștit că Zamolxis ne-a primit. Chiar dacă Traian a
cucerit Dacia, dacii nu vor dispărea, poporul și limba noastră nu vor dispărea
niciodată. Romanii pot lua aurul nostru, bogățiile, roadele pământului, și
chiar viața noastră, dar onoarea și cinstea nu ne vor lua niciodată. E mai bine
să murim liberi, decât să trăim ca robi.
- Dar poate totuși voi reuși să mă strecoară dincolo
de munți, unde dacii liberi din triburile vecine ne vor ajuta.
Se aud mai clar tropăitul cailor și vocea lui
Tiberius.
Tiberius:
- Ostași, luați-l pe Decebal viu, căci Traian are un
cadou special pentru Roma.
Decebal:
- Nu am dat dovadă de frică fugind, și n-am dat dovadă
de lașitate omorând romani. Sper că dacii liberi și urmașii noștri vor obține
libertatea țării. Acum nu mai am timp. Romanii vin, vin să mă ia în robie. Dar
dacul liber nu va fi rob niciodată...
Cu sica (sabie mică încovoiată), își taie gâtul și cade mort cu o voce răgușită: "Zamolxis!"
Tiberius şi ostaşii romani se apropie de Decebal. Se aude tunetul, fulger, trăsnet
Tiberius:
- Decebal s-a sinucis. Ostași, tăiați-i capul și mâna
dreaptă. Ne așteaptă Traian.
Tiberius și ostașii romani duc trupul lui Decebal în culise. Tiberius pleacă cu ei. Cortina coboară.
Apare Traian. Ostaşii şi Tiberius îl salută.
Traian:
"Am cucerit multe popoare barbare, iar mulți
dintre ei s-au supus măreției Romei. Dacii sunt un popor cu totul special. Ei
sunt luptători curajoși și oameni harnici. Aici, în aceste meleaguri,
intenționez să construiesc o țară fericită pe care o voi numi Dacia Felix.
Strămoșii romanilor, latinii, se trag din neamul tracilor de pe malurile
Dunării. Prin urmare, această țară este și va rămâne pământul nostru. Aici, un
popor mândru și viteaz, asemenea strămoșilor lor, va trăi și va purta cu cinste
numele acestui loc peste veacuri."
Cronicarul:.
Prin cucerirea Daciei, Imperiul Roman și-a extins semnificativ teritoriul
sub stăpânirea sa, controlând acum o suprafață de aproximativ 3 milioane de
kilometri pătrați și o populație de 54 de milioane de locuitori. Romanii au
ocupat regiuni extrem de bogate în resurse naturale, inclusiv pământuri
fertile, păduri, râuri și zăcăminte minerale.
Astfel, războaiele daco-romane
s-au încheiat cu cucerirea Daciei. Statul dac și-a încetat existența, făcând
loc provinciei romane Dacia, inițial numită Dacia Captas (cucerită), ulterior
denumită Dacia Felix (fericită).Geto-dacii au fost integrați în lumea romană,
iar procesul de romanizare a început, reprezentând o etapă semnificativă în
lungul proces de formare a poporului român și a limbii române.
Pe scenă apar ostașii romani și ostașii daci, amestecându-se între ei. În mijlocul lor stau Decebal și Traian. Se aude o muzică victorioasă, un marș militar.
Pe scenă iese un militar (soldat) modern și un soldat dac în primul rând, în mijlocul mulțimii, și citesc expresiv poezia "Suntem Urmași de Geți."
Militar modern (soldat):
Aici noi ne-am născut
În glia strămoşească,
Părinţii ne-au crescut
În limba românească.
Suntem urmaşi de geţi
Trăim nemuritori,
Cei mai viteji şi drepţi
Ai Daciei feciori.
Soldat dac:
Zamolxes e cu noi
În viaţă şi în gând,
Trimitem la el soli
El viaţa le luând.
Iar dacul chiar murind
Reînvie el în rai,
Zamolxes l-a primit
În veşniciei trai.
Militar modern (soldat):
Trecuta-i mii de ani
Am devenit creştini,
Nu mai suntem barbari
Nu mai suntem păgâni.
Şi totuşi uneori
Ai libertăţii glas,
Răzbate printre nori
În cel mai straşnic ceas.
Soldat dac:
Şi sânge de păgâni
Se-a prinde ca un foc,
Luăm sabia în mâini
Ca să avem noroc.
Militar modern (soldat):
E bine să iubim
Să nu ne mai luptăm,
În pace să trăim
Şi Crucea s-o purtăm.
Să fim şi noi iubiţi
Şi respectaţi de toţi,
Să nu fim jefuiţi
De cei străni şi hoţi.
Soldat dac:
Iar Ţara s-o păzim
Păstrând hotarul sfânt,
Şi neamul sî-l mărim
Pe-al nostru sfânt pământ.
Militar modern (soldat) şi soldatul dac împreună:
Au fost măreţii zei
Şi străbunei eroi,
Urmaşii demni de ei
S-or naşte dintre noi.
Cortina se coboară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu