Cînd s-a început această fază nimeni nu ştie, dar în această fază, s-a pornit mecanismul de îndeplinire a Planului Divin prin forţa creativă a Duhului Sfânt. Unii învățați propun ipoteza Exploziei primare a Universului care a avut loc circa 14 miliarde de ani în urmă. S-a început Crearea Materiei sau Naturii, Universului. Crearea “lumii noastre” este un proces foarte complicat, şi totuşi, este mult mai simplu decât crearea Planului Divin acestei lumi (creaţia Spirituală).
Care ar fi „mecanismul” creaţiei materiale ?
În Apocalipsă la întrebarea aceasta răspund cei 24 de bătrîni de lîngă tronul lui Dumnezeu.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap.4.10.11. ,,Atunci cei douăzeci şi
patru de bătrâni, căzând înaintea Celui ce şedea pe tron, se închinau Celui ce
este viu în vecii vecilor şi aruncau cununile lor înaintea tronului, zicând: ,,Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi
cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau
şi s-au făcut.”
În cuvintele rostite de acești bătrâni, ei recunosc
că Dumnezeu este vrednic de slavă, cinste și putere pentru că El este Creatorul
tuturor lucrurilor și prin voința Sa, toate au fost create și există. Această
închinare și adorare reflectă recunoașterea suveranității și puterii divine și
este o parte a teologiei apocaliptice care se concentrează pe manifestarea lui
Dumnezeu în slavă și putere la sfârșitul vremurilor.
Astfel se stipulează nu numai că Dumnezeu a zidit
(a creat) lumea(lucrurile) dar şi mecanismul acestei creaţii. Voinţa este forţa
(Duhul Sfânt), lumea ”era”, adică exista în formă spirituală, planificată, apoi
lumea “s-a făcut”, adică s-a materializat. Aceeaşi se poate de spus referitor
la crearea oamenilor. În versete Dumnezeu cert spune că şi Adam fiind
materializat ca ceilalţi oameni a fost „zidit”.
Cap.43. ,,Pe toţi acei care poartă numele Meu şi
pentru slava Mea i-am creat, i-am zidit şi i-am pregătit!”
Această afirmație arată dragostea și grija lui
Dumnezeu pentru cei care Îi aparțin. Dumnezeu recunoaște pe cei care poartă
Numele Său și declară că i-a creat, i-a zidit și i-a pregătit pentru un scop sau un plan special. În contextul profetic
al cărții lui Isaia, această declarație se referă la poporul Israel, care este considerat
un popor ales de Dumnezeu.
Dumnezeu fiind Atotputernic, pentru demonstrarea
acestei calităţi are Forţa sa Supremă – Duhul Sfânt. Această Putere Divină se
desfăşoară numai la necesitatea preconizată de Planul Divin.
Dumnezeu a zidit lumea prin voinţa sa lumea s-a făcut, el singur fiind viu în
vecii vecilor.
Se explică concis mecanismul creaţiunii:
1. Am creat(programarea spirituală)
2. Am zidit (materializarea)
3. Am pregătit (formarea sufletului)
Materia-pămîntul au fost zidite inclusiv oamenii.
Acest Duh Sfânt în esenţă este exteriorizarea
Voinţei lui Dumnezeu. Această voinţă acţionează strict determinat şi nu are
“liberul arbitru” nu este o persoană de sinestătătoare.
Determinismul consecutiv al Materiei stabileşte o
strictă executare a acestui Plan. Mecanismul materializării fiind „mişcat” de
Duhul Sfânt “citind” informaţia din Planul Divin, o materializează în
structurile Spaţiului şi a Energiei. Apariţia Materiei (Naturii) are loc în tot
cuprinsul ei. Materia apare, există în tot spaţiul într-un un timp numit
Prezent. Astfel apare COSMOSUL – Ordinea (neghentropia, sintropia).
În această secvenţă foarte scurtă de Prezent Natura
este statică nu se schimbă, e ca o imagine, slaid, cadru de film. După trecerea
„timpului” Prezent, mecanismul materializării a Duhului Sfânt efectuează
operaţia inversă – dematerializarea, nimicirea totală a Materiei create
anterior, a Prezentului. Astfel apare HAOSUL – Dezordinea (entropia).
Distrugerea Naturii este totală în tot cuprinsul ei. Natura dispare parcă nici
n-a fost.
Dacă simbolic vorbim, atunci Cosmosul este Lumină,
iar Haosul este Noapte.
Din Biblie aflăm că perioada sau „timpul” Prezent
(Cosmosul) este compusă din 6 secvenţe (zile Dumnezeeşti), iar perioada Haos
este numai o zi. Astfel raportul este 6/1, iar în sumă 7 secvenţe. Apoi se
începe alt ciclu şi totul se repete.
În versete este descris un mecanism de materializare
a oamenilor.
Dumnezeu spune „i-am creat” adică le-a scris
programul prin intermediul lui Iisus, „i-am zidit” adică le-a materializat,
„i-am pregătit” adică i-a educat.
Facerea (Geneza)
Cap.1.3. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să fie lumină!” Şi
a fost lumină.
Cap.1.6. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să fie o tărie prin
mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.”
Cap.1.9. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să se adune apele
cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa.”
Cap.1.11. ,,Apoi a zis Dumnezeu:
,,Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi
asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel,
pe pământ!” Şi a fost aşa.”
Cap.1.20. ,,Apoi a zis
Dumnezeu: ,,Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să
zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.”
Zicerea (Cuvîntul) precede creaţia materială
propriu zisă. Astfel apare program-voinţă apoi materializarea ei. Astfel cert
este că creaţia materială este anticipată de creaţia spirituală. După ce
Dumnezeu a creat 6 zile (secvenţe) la rînd, El face concluzie că totul este
foarte bine.
Creaţiunea(zidirea, materializarea) materială se
înfăptuieşte după cea spirituală cînd Dumnezeu spune „Fie!”, sau „Să fie!”
Dumnezeu dă viaţă dar şi dă moarte.
Coranul
Sura 6. Al Anaam (Vite)
6|1| ,,Laudă lui Dumnezeu, Cel ce a creat
cerurile şi pământul şi a rânduit întunecimile şi lumina!”
Coranul
Sura 6. Al Anaam (Bovine)
6|73| ,,El este Cel ce, întru Adevăr, a creat
cerurile şi pământul. În Ziua când spune: “Fie!”, atunci este. Spusa lui este
Adevărul. A Lui este împărăţia în ziua când se va sufla în trâmbiţă. El
cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Înţeleptul, Cunoscătorul.”
Versetele subliniază credința islamică în Dumnezeu ca Creatorul universului și ca Ființă supremă. Acest versete subliniază, de asemenea, puterea și autoritatea lui Dumnezeu ca Creator al cerului și pământului. El poate crea prin simpla Sa voință și va învia oamenii în Ziua Judecății, când se va sufla în trâmbiță pentru a anunța sfârșitul lumii. Dumnezeu este prezentat ca Înțelept și Cunoscător, care cunoaște toate lucrurile, inclusiv cele ascunse și cele mărturisite.
Coranul
Sura 40. Al Mu'min (credincios)
40|68| ,,El este Cel ce dă viaţa şi Cel ce
dă moartea. Când hotărăşte un lucru, îi spune: “Fii!” Şi el este.”
Versetul afirmă că Dumnezeu este acela care dă
viață și tot El este acela care dă moarte. Atunci când El hotărăște ceva, pur
și simplu spune "Fii!" și ceea ce hotărăște se întâmplă. Acest verset
reiterează ideea de control divin asupra tuturor lucrurilor și evenimentelor.
Interesant că în Coran zidirea materială de către Dumnezeu este ca şi o misiune „sortirea”.
Coranul
Sura 41. Ha Mim Ca Sajdah(Cu
credinţă Adâncă)
41|12| ,,El a desăvârşit şapte ceruri în
două zile şi a dezvăluit fiecărui cer porunca Sa. Noi am împodobit apoi cerul
cel mai apropiat cu lumini şi pază. Aceasta este sortirea Puternicului,
Ştiutorului.”
Acest pasaj subliniază puterea și cunoașterea lui
Dumnezeu în organizarea și decorarea universului și reamintește credincioșilor
de creația Sa minunată.
Facerea (Geneza)
Cap.1.31. ,,Şi a privit Dumnezeu
toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost
dimineaţă: ziua a şasea.”
Evoluarea creaţiei Universului de către Creator are
loc în final sau în ziua a şasea.
Acest pasaj subliniază calitatea creației lui Dumnezeu și faptul că El a considerat totul "bun foarte" înainte de a încheia ziua a șasea a creației.
Facerea (Geneza)
Cap.2.2.3 ,,Şi a sfârşit Dumnezeu
în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a
odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu
ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile
Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”
Acest pasaj marchează încheierea creației, iar ziua
a șaptea este dedicată odihnei și sfințirii. În tradiția iudeo-creștină, ziua a
șaptea este Sabatul, o zi consacrată odihnei și închinării lui Dumnezeu. Acest
pasaj este deosebit de semnificativ în înțelegerea teologiei creației și a
importanței odihnei în religia iudeo-creștină.
Mistic analizând înțelegem că, după ce Dumnezeu a
făcut lucrarea sa în timp de 6 zile sau 6-e secvenţe a 7-a zi El s-a odihnit.
Această perioadă a 7-a zi este doar 1/6 din toată perioada de creaţie
materială. Dar necătând că este scurtă Dumnezeu a binecuvînta-o, deci această a
7-a zi este foarte importantă.
Cu toate că 6 zile au fost
zidit-materializat Universul, deci zile foarte importante, Dumnezeu totuşi
sfinţeşte şi binecuvântează ziua a şaptea pentru că atunci s-a odihnit „de
lucrurile sale”.
Așa numită „Odihna” lui Dumnezeu este perioada când
toate lucrurile materiale se dezintegrează, dispar şi apare Haosul, dispare
informaţia, ordinea, „rânduiala”, Cosmosul.
După 6 etape (6 zile) de materializare, vine a 7 etapă de dezintegrare. A şaptea zi este foarte necesară.
Astfel Cosmos – Haos sunt unite
ca 6+1.
Primul ciclu s-a terminat. Ulterior se
purcede la citirea în continuare a Planului Divin şi materializării lui. Apoi,
din nou se nimiceşte tot şi din nou se creează (se materializează). Pas cu pas,
ciclu cu ciclu, Creatura lui Dumnezeu(Materia, Natura) se desfăşoară,
reflectând întocmai Planul său Divin.
Pas cu pas, Materia apare şi dispare instantaneu.
Însă cu fiecare nouă apariţie, Materia e puţin altfel decât cum a fost. Astfel,
are loc schimbarea Naturii sau Evoluţia, dar acest fenomen este strict
determinat de Planul Divin şi se desfăşoară nu lent ci cuantificat, “de o dată
şi peste tot”.
Deoarece, în „timpul” când Materia s-a dezintegrat
Haos (entropia absolută), nimic lumesc nu există, Cosmosul nu există,
nimeni din oameni nu poate şti cât noi nu existăm, nu suntem prezenţi,
materiali, acest timp de neexistenţă este ca 1/6.
Coranul
Sura 54. Al-Qamar (Luna)
54|49| ,,Porunca Noastră este un singur
cuvânt iute precum clipitul ochilor.”
Acest verset subliniază că atunci când Dumnezeu hotărăște
ceva sau emite o poruncă, aceasta se întâmplă imediat, fără întârziere. El are
puterea de a face ca lucrurile să se întâmple în conformitate cu voința Sa și
într-un mod foarte rapid.
În ansamblu, acest verset exprimă faptul că
Dumnezeu are puterea supremă de a hotărî și a acționa în lume și că hotărârile
Sale sunt neîntârziate și infailibile.
Coranul
Sura 16. Un Nahl (miere de
albine)
16|77| ,,A lui Dumnezeu este Taina
cerurilor şi a pământului. Porunca Ceasului va fi ca o clipită ori chiar mai
puţin. Dumnezeu are asupra tuturor putere.”
Acest pasaj subliniază suveranitatea și controlul
absolut ale lui Dumnezeu asupra creației și asupra momentului crucial al
Judecății (Ceasului), atunci când toate faptele oamenilor vor fi evaluate. În învățăturile
islamice, Ziua Judecății este un moment important, iar acest verset reiterează
faptul că aceasta va avea loc în conformitate cu voința lui Dumnezeu și într-un
timp foarte scurt.
Când apărem, apărem ca ceva finit,
materializat şi nu ţinem minte ceea ce-am fost o clipă
înapoi. Memoria pe care o avem nu este rezultatul fenomenelor
trecute, ci toată informaţia fizică, chimică, genetică, biologică, psihică,
etc., totul apare închegat într-un sistem “viu” din nou, în fiecare ciclu. Astfel
Materia va apărea şi va dispărea permanent, încontinuare până când mecanismul
de materializare a Planului Divin va „citi” toată Informaţia Divină.
Când informaţia din Plan se va termina, nici
Materia nu va mai apărea, practic se va termina Crearea materială. Astfel
Cosmosul – ordinea şi Haosul – dezordinea, sunt procese determinate,
consecutive, necesare şi se manifestă în strictul Program General, într-o
ordine dialectică.
Prin analogie aproximativă se poate de exemplificat apariţia Naturii cu proiectarea peliculei de film. Cadrele cu imagini (tot filmul) este Planul Divin, becul cu lumina este Duhul Sfânt, imaginile de pe ecran este Lumea Materială.
Cu toate că cadrele se mişcă, imaginile de pe ecran
apar instantaneu, de odată, dar deoarece ochiul omului nu poate percepe
schimbarea cadrelor, omului i se pare că imaginile sunt consecutive şi lent
continuate, parcă ar fi un proces în continuare permanent fără oprire.
Chiar şi pauza dintre cadre ochiul omului nu le vede, cu toate că
imaginea de pe ecran lipseşte. Pauzele cu lipsa imaginii există, dar omul nu le
percepe.
CREAREA OMULUI
Omul la fel ca toată materia a fost creat spiritual
prin poruncă – „Şi a zis Dumnezeu” şi apoi a fost materializat – „Şi a făcut
Dumnezeu”.
Misiunile sau soarta omului la fel a fost
prestabilită în faza de creaţie spirituală: „ca să stăpânească peştii mării,
păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ,
şi tot pământul”
Facerea (Geneza)
Cap.1.26.27. ,,Şi a zis Dumnezeu:
,,Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii
mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe
pământ şi tot pământul!” ,,Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după
chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.”
Acest pasaj subliniază concepția iudeo-creștină despre creația omului în imaginea lui Dumnezeu. Este o afirmație importantă care evidențiază valoarea și demnitatea umană în religia iudeo-creștină. Creația omului în "chipul și asemănarea lui Dumnezeu" sugerează că oamenii au o relație specială cu Dumnezeu și că au fost creați cu potențialul de a reflecta virtuțile divine precum iubirea, înțelepciunea și dreptatea.
Coranul
Sura 22. Al Hajj-ul (Hajj
Pelerinaj)
22|5| ,,Voi, oameni! Dacă aveţi vreo
îndoială asupra învierii să ştiţi că Noi v-am creat din ţărână, apoi dintr-o
picătură de sămânţă, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu
formă şi fără formă. Astfel, Noi vă lămurim.”
El descrie modul în care Dumnezeu a creat omul din
etape succesive, începând cu țărână și continuând cu stadiile ulterioare de
dezvoltare intrauterină. Aceasta arată măreția creativității lui Dumnezeu și,
în același timp, afirmă posibilitatea învierii, deoarece Dumnezeu este
Creatorul care a dat viață omului din nimic și are puterea să-i învieze din
morți.
Interesant că mecanismul materializării-zidirii
omului în Biblie şi în Coran sunt descrise deosebit. Biblia scrie că omul a
fost creat după chipul, asemănarea Dumnezeului. Coranul descrie puţin altfel
procedura creării omului. Practic Coranul descrie o lucrare de laborator, poate
o clonare, etc.
Coranul
Sura 15. Al Hijr (tractul
Stâncii)
15|26| ,,Noi am creat omul din lut,
dintr-un glod uşor de frământat,
15|28| Când Domnul tău spuse îngerilor: “Eu
voi crea un om din lut, dintr-un glod uşor de frământat..”
Aceste versete subliniază actul creativ al lui Dumnezeu în crearea omului și felul în care El L-a format din materie. Este o temă comună în multe tradiții religioase, în care omul este văzut ca o creație specială a lui Dumnezeu, creat din lut sau din pământ și suflat cu Duhul divin pentru a deveni un suflet viu. Acest pasaj din Coran reiterează această credință islamică în crearea omului din lut.
Facerea (Geneza)
Cap.2.16.17. ,,A dat apoi Domnul Dumnezeu
lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci,
căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”
Acest pasaj continuă să relateze povestea căderea
omului, în care Adam și Eva încalcă porunca lui Dumnezeu și mănâncă din pomul
cunoștinței binelui și răului, ceea ce duce la izgonirea lor din Grădina Eden
și la intrarea păcatului în lume. Este un moment semnificativ în teologia
creștină și iudeo-creștină, care abordează problema păcatului și a
consecințelor acestuia asupra umanității.
Dumnezeu care este Atotștiitor știa ce va face Adam
și nu va îndeplini porunca să nu mănânce din pomul interzis. Astfel Dumnezeu
având cunoștințe despre viitor, deoarece soarta lui a Adam era prescrisă
cunoștea că acesta va fi izgonit din Eden. Se pune întrebarea putea oare Adam
să se abțină de la păcat sau nu?
Din perspectiva tradițională, Dumnezeu le-a oferit
lui Adam și Eve liberul arbitru, ceea ce înseamnă că au avut capacitatea de a
alege să respecte sau să încalce porunca lui Dumnezeu. Cu toate acestea,
Dumnezeu, știind totul, a știut și că ei vor încălca această poruncă.
Aceasta ridică întrebarea dacă Adam și Eve au avut
cu adevărat opțiunea de a se abține de la păcat sau dacă soarta lor era deja
prescrisă. Aceasta este o chestiune complexă și a fost subiectul multor
dezbateri teologice și filosofice de-a lungul istoriei. Unii teologi și
filosofi au susținut că oamenii au avut o alegere reală și că presciența lui
Dumnezeu nu contrazice liberul arbitru uman, în timp ce alții au ajuns la
concluzii diferite.
Există mai multe puncte de vedere și interpretări
asupra acestui subiect:
Pre-cunoașterea divină:
Unii cred că Dumnezeu știe totul, inclusiv
viitorul, ceea ce înseamnă că știa înainte de a crea oamenii că Adam și Eva vor
păcătui. Acest punct de vedere ridică întrebarea dacă oamenii au avut cu
adevărat liber arbitru sau dacă erau predestinați să păcătuiască.
Liber arbitru:
Alți teologi susțin că, chiar dacă Dumnezeu știa ce
vor face, oamenii au avut cu adevărat libertatea de a alege între ascultare și
dezobediență. Această viziune subliniază importanța liberului arbitru uman și a
responsabilității pentru propriile acțiuni.
Aceste puncte de vedere variază în funcție de
credințele și interpretările teologice ale fiecărei religii. Dezbaterile
privind relația dintre cunoașterea divină și liberul arbitru uman sunt complexe
și au stârnit multe discuții în teologie și filozofie de-a lungul timpului.
Eu sunt încrezut că creându-l pe Adam, Dumnezeu i-a
dat o poruncă, dar şi o prezicere. Dumnezeu fiind Atotştiitor cunoştea că Adam
va încălca porunca: „în ziua în care vei
mânca din el, vei muri negreşit!”.
Putea ceva schimba Adam din această prezicere? Sigur că nu. Fapta lui Adam era prescrisă, iar primul om nu putea să nu încalce această prezicere.
CONCLUZII:
Autor: Iurii Moisei ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu