Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel
Cap. 2:10.
Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi
al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.
Acest verset indică faptul că autoritatea lui Hristos
este universală și că toate ființele, indiferent de locul lor – în cer, pe
pământ sau sub pământ – sunt supuse Lui. Termenul „cei de dedesubt” sugerează
prezența unor ființe spirituale sau entități sub pământ, iar în teologia
creștină, acest concept a fost adesea asociat cu lumea subterană a morților
(Sheol sau Hades). Totuși, această expresie ar putea include și alte creaturi
spirituale, îngeri decăzuți sau alte entități.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap. 5:3.
Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu
putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea.
Cap. 5:13.
Şi toată făptura care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi
în mare şi toate câte sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce şade pe
tron şi Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în vecii
vecilor!
Acest pasaj arată limitele oricărei ființe create în
fața planului divin al lui Dumnezeu. Cuvântul „nimeni... sub pământ” indică
faptul că există entități în această dimensiune care, la fel ca și cele din cer
și de pe pământ, sunt incapabile să descifreze misterele divine.
Versetul 5:13 extinde această idee, arătând că toate
făpturile din cer, pe pământ, sub pământ și în mare aduc laude Creatorului.
Această descriere detaliată a tuturor creațiilor sugerează că existența
subterană nu este limitată la spațiul geografic, ci include ființe cu existență
spirituală care își recunosc Creatorul și își îndeplinesc rolul în cadrul
întregii creații.
Deuteronomul
Cap. 5:8.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer,
sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ.
Ieşirea
Cap. 20:4.
Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din
câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt
în apele de sub pământ!
Aceste versete interzic reprezentarea oricărei ființe
sau lucrări create sub forma unor idoli. Prin includerea entităților „sub
pământ”, textul sugerează o cunoaștere a existenței unor astfel de făpturi sau
elemente, dar accentuează faptul că Dumnezeu este Creatorul suprem și că orice
adorare a acestor ființe este greșită. Biblia, astfel, înțelege existența lor,
dar le atribuie un rol subordonat divinității și nu le permite să fie obiecte
de venerare.
Iov
Cap. 28:4.
Un popor străin a săpat cărări pe sub pământ, uitate de
piciorul celor de deasupra şi departe de oameni;
Iov descrie eforturile oamenilor de a descoperi comori
ascunse sub pământ, care simbolizează căutarea înțelepciunii. Această mențiune
sugerează că anticii aveau cunoștință despre existența unor spații subterane
ascunse și greu de atins, unde ființele obișnuite nu pot pătrunde. Așadar, nu
este doar un loc fizic, ci unul plin de mister, ce evocă ideea de taină și
necunoscut.
Ezechiel
Cap. 31:14-16
Ca să nu se mai înalţe deasupra lor nici un copac cu
trunchi înalt, şi să nu-şi mai ridice vârful nici un copac între ramurile
stufoase, şi să nu se mai ţină tari în înălţimea lor toţi cei ce beau apă, căci
toţi vor fi daţi morţii, în ţara cea de jos, între fiii oamenilor, împreună cu
cei ce se coboară în groapă.
Aşa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când s-a coborât în
Şeol, am adus plângere pentru el; am acoperit pentru el adâncul şi i-am oprit
râurile şi i-am oprit izvoarele mari, şi l-am înecat cu ape mari; i-am făcut pe
toţi copacii câmpului să se ofilească pentru el.
În aceste versete, Ezechiel vorbește despre coborârea
unui mare arbore (simbol al unui împărat sau al unei națiuni) în „Șeol”
(tărâmul morților), loc unde se află ființe care își au existența sub pământ.
Iov
Cap. 26:5-6
Umbrele tremură sub ape și locuitorii lor. Șeolul este
gol înaintea lui Dumnezeu, și Abadonul n-are acoperiș.
Aceste versete fac referire la ființele din adâncuri,
care sunt descrise ca „umbre” care se află sub ape. „Șeol” și „Abadon” sunt
termeni care se referă la locurile subpământene unde se credea că se găsesc
sufletele morților sau entități spirituale.
Psalmii 63:9
Dar aceia care caută să-mi ia viața se vor coborî în adâncimile
pământului.
Acest verset sugerează că cei care vor să facă rău vor
fi trimiși în adâncimile pământului, un loc considerat a fi asociat cu
judecata, moartea sau tărâmul morților.
Numeri 16:31-33
Pe când sfârșea de rostit toate aceste cuvinte,
pământul de sub ei s-a despicat. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, pe
ei și casele lor, pe toți oamenii lui Core și toate averile lor. S-au coborât
astfel ei și tot ce aveau de-a dreptul în locuința morților; pământul i-a
acoperit și au pierit din mijlocul adunării.
Acest pasaj descrie un eveniment în care un grup de
oameni, în frunte cu Core, a fost înghițit de pământ și dus în „locuința
morților” – o referință clară la un tărâm subteran.
Iona
Cap. 2:2-3, 6
Am strigat către Domnul în strâmtorarea mea, și El m-a
ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat, și El mi-a auzit glasul.
M-ai aruncat în adânc, în inima mărilor, și curentul m-a înconjurat; toate
valurile și talazurile Tale au trecut peste mine... M-am coborât până la
temeliile munților; zăvoarele pământului erau închise pe vecie după mine; dar
Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
Această rugăciune a lui Iona, când se afla în
pântecele peștelui, descrie o experiență de „coborâre” în adâncuri și face
referire la „locuința morților” și la temeliile pământului, sugerând existența
unor spații subterane.
Concluzie
Versetele menționate nu oferă descrieri explicite ale
ființelor subterane, dar arată clar că Biblia recunoaște existența unor
realități și entități în lumea de dedesubt. În tradiția iudaică, termenii
precum „Sheol” sau „Abadon” erau folosiți pentru a descrie tărâmul morților sau
locurile subterane, fiind asociate cu un loc de așteptare pentru sufletele
celor decedați. În Noul Testament, aceste concepte sunt uneori legate de ideea
judecății finale și de existența unor entități care își recunosc poziția
subordonată față de Dumnezeu. Toate aceste versete aduc în prim-plan ideea că lumea
subterană era văzută de către anticii biblici ca fiind un loc populat de ființe,
suflete ale morților, sau entități spirituale. Chiar dacă descrierile nu sunt
detaliate, ele conturează o viziune conform căreia sub pământ și sub ape există
o realitate misterioasă și plină de ființe despre care Biblia face referire în
mod simbolic sau literal.
Biblia sugerează că sub pământ și sub ape există
realități necunoscute omului și poate chiar ființe care fac parte din ordinea
creației divine. Aceste referiri pot indica atât creaturi fizice necunoscute
oamenilor antici, cât și realități spirituale sau locuri tainice. Însă, toate
aceste entități, fie ele cerești, pământești, subterane sau marine, sunt
subordonate voinței lui Dumnezeu și își recunosc statutul în fața Domniei Sale,
întărind ideea că Dumnezeu este suveran peste tot ceea ce există, văzut și
nevăzut.
Autor: Iurii Moisei ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu