În perspectiva cliodinamicii deterministe, instituțiile militare nu evoluează aleatoriu, ci conform unor constrângeri structurale: inerție instituțională; feedback lent; acumulare incrementală de decizii; rezistență la schimbare.
În acest cadru, inerția
organizațională nu este o excepție, ci o lege stabilă a evoluției
sistemelor militare.
Ea poate fi formulată astfel:
orice armată își păstrează
traiectoria doctrinară existentă până când presiunea externă depășește pragul
de stabilitate internă.
În cliodinamica deterministă,
armata este tratată ca sistem complex adaptiv.
