Cliodinamica deterministă: Aspectul spiritual al Cliodynamicii deterministe reflectat în Biblie și Coran

INTRODUCERE

În această lucrare vom încerca să explicăm Determinismul Divin prin prisma aspectului spiritual care se regăseşte în cărţile sacre. Convingerea noastră în Determinismul Divin este întărită prin autoritatea Bibliei şi a Coranului. În aceste cărţi sacre poţi găsi însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. Cine nu crede în Dumnezeu şi nu primeşte Biblia şi Coranului ca un argument, n-are decât s-o ignoreze, dar cine se încrede în Biblie şi Coran, ca surse demne de încredere, va avea acces la argumente, credinţă şi în fine la adevărul dictat însuşi de Creatorul Universului.

Informația din Biblia va fi preluată de pe siteul: https://www.bibliaortodoxa.ro iar informația din Coran va fi preluată de pe siteul:

https://sites.google.com/site/coranarabromanonline/coran-cuprins

Acest aspect sacru cuprinde acele argumente pe care fiecare om cugetând logic, având bună voinţă spre a cunoaşte adevărul şi fiind echidistant, va ajunge la anumite concluzii.

Voi încerca să prezint ipotetic fazele creaţiei a Lumii şi a Omului bazîndu-mă pe verseturile şi din Biblie şi din Coran şi luînd în consideraţie concluziile analizelor fenomenelor istorice care indică clar că toate fenomenele se supun unor legităţi. Deoarece prezentarea este o Ipoteză voi încerca s-o argumentez cu citate din cărţile sfinte.

Faza I sau ÎNCEPUTUL

În această fază iniţială nu era nimic, nu era nici Natura (Lumea noastră) nici altă lume (Lumea spiritelor). Dumnezeul nu era Creator, încă nu era născut Iisus Hristos, deci Dumnezeu nu era nici Tatăl şi nu putea fi deoarece nu avea fii (copii).

Însă Dumnezeu, totuşi fiind Atotştiitor şi Atotputernic cunoşte totul şi are putere totalul. În această fază unele caracteristici Divine ale sale încă nu s-au descoperit în desfăşurarea absolută. Dumnezeu era singur şi unic, însă având ştiinţă despre tot, El ştia principiile Planului său Divin General. Însă acest Plan era în interiorul Său.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

Cap.1. 8. ,,Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, cel ce este, cel ce era, şi cel ce vine, cel Atotputernic”.

Aceste cuvinte sunt atribuite lui Dumnezeu și sugerează natura Sa divină și supremă. El este Începutul și Sfârșitul tuturor lucrurilor, iar titlurile "Alfa" și "Omega" reprezintă prima și ultima literă a alfabetului grecesc, sugerând că El este Începutul și Sfârșitul întregii creații. De asemenea, versetul subliniază faptul că Dumnezeu este veșnic și atotputernic, având autoritatea supremă asupra întregului univers.

Coranul

Surah 2. Al Baqara (Vaca)

2|29 „El este Cel ce v-a făcut vouă totul pe pământ, apoi s-a întors către cer şi l-a rânduit în şapte tării. El este Atoateştiutorul.”

Acesta este un verset care subliniază măreția și cunoașterea lui Dumnezeu. Acest verset și altele asemănătoare servesc ca amintire a puterii și înțelepciunii lui Dumnezeu în creația și conducerea universului.

Dumnezeu, este în cunoştinţă deplină de Planul său Divin, de scopul preconizat, de forma şi conţinutul existenţei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a fost, este pururea Atotştiitor. Această calitate stabileşte atitudinea lui Dumnezeu asupra fenomenelor materiale şi spirituale în fazele lor de ne existenţă şi de existenţă.

Aceasta arată supremația lui Dumnezeu în calitate de Creator și Stăpân al întregului univers, deoarece El cunoaște toate detaliile și păstrează controlul asupra tuturor aspectelor creației Sale. Acest verset subliniază, de asemenea, importanța credinței în Dumnezeu în Islam și recunoașterea puterii Sale absolute.

Isaia

Cap.5.19. ,,Căci ei zic: ,,Grăbească Domnul să-şi facă lucrul Său curând, ca să vedem şi să se plinească planul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaşte”.

Acest verset arată că oamenii, în ciuda avertismentelor primite, nu înțeleg gravitatea acțiunilor lor și presupun că Dumnezeu ar trebui să acționeze mai rapid sau că El ar trebui să-Și îndeplinească planurile în mod imediat.

Isaia

Cap.46.10. ,,De la început Eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are să se întâmple. Şi zic: Planul Meu va dăinui şi toată voia Mea o voi face!”

Cap.46.11. ,,De la răsărit chem o pasăre de pradă, dintr-un ţinut depărtat un om care să împlinească planul Meu. Am vorbit, voi împlini; am hotărât, voi înfăptui!”

Dumnezeu ştie şi Trecutul şi Prezentul şi Viitorul. Pentru Dânsul timpul lumii materiale nu se răsfrânge, deoarece El nu există în categoria de Timp şi Spaţiu ca şi lumea noastră. Altfel spus, dacă lumea naturală este contradictorie, Dumnezeu este unic, fără contradicţii. Dumnezeu a creat un Plan pentru Univers şi acesta se va îndeplini obligatoriu.

Aceste versete din Cartea lui Isaia, mai precis din capitolul 46, exprimă puterea, controlul și suveranitatea lui Dumnezeu asupra evenimentelor și destinului uman. Ele subliniază că Dumnezeu are cunoștință și control asupra viitorului și că El își îndeplinește planurile și hotărârile Sale cu siguranță.

Versetul 10 spune că Dumnezeu cunoaște sfârșitul încă de la început și că planurile Sale nu vor eșua niciodată. Acesta reafirmă faptul că voia lui Dumnezeu se va împlini.

Versetul 11 indică faptul că Dumnezeu aduce oameni din diferite locuri și îi cheamă pentru a îndeplini planul Său. Aceasta arată că El utilizează mijloace diverse pentru a-și realiza voia și hotărârile Sale.

În ansamblu, aceste versete transmit un mesaj de încredere în suveranitatea lui Dumnezeu și în realizarea voii Sale. Ele amintesc cititorilor că Dumnezeu are controlul asupra tuturor lucrurilor și că planurile Sale sunt sigure și nu pot fi oprite.

Isaia

Cap. 37. 26. ,,Oare nu auzi tu? Din vremi străvechi am pregătit aceasta; din veac le-am hotărât şi acum le aduc la îndeplinire! Tu voiai să prefaci în ruină cetăţile cele întărite.”

Acest pasaj subliniază că planurile lui Dumnezeu sunt atotputernice și că Ele sunt stabile de-a lungul veacurilor. Dumnezeu știe totul de la început și își aduce voința la îndeplinire în ciuda planurilor sau acțiunilor oamenilor.

Dumnezeu a creat demult un Plan pentru Univers şi acesta se va îndeplini obligatoriu.

Sfânta Evanghelie după Luca

Cap.16.17. ,,Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.”

Această învățătură a lui Isus subliniază caracterul permanent și neschimbător al Legii lui Dumnezeu. Isus aduce în discuție ideea că chiar și cele mai mici detalii ale Legii divine sunt importante și că aceasta nu se schimbă. "Un corn de literă" se referă la cea mai mică parte a unui caracter sau litere în textul Legii.

Astfel, Isus subliniază că niciun detaliu al Legii lui Dumnezeu nu va dispărea sau se va schimba și că este datoria credincioșilor să respecte și să urmeze Legea cu credință și ascultare.

Viitorul pentru Materie (Natură) este posibil, probabil şi ne cunoscut sau foarte puţin cunoscut pentru omenire. Pentru Creatorul - Dumnezeu, Viitorul este deja realizat în existenţa spirituală şi îi este cunoscut în esenţă. Fiind unicul Demiurg el este şi Atotputernic, cu alte cuvinte, numai unica putere al Duhului Sfânt atribuită lui Dumnezeu, este Puterea universală. Fiind Atotputernic, el stabileşte nu numai Viitorul prin Planul său Spiritual ci şi Hotărăşte. Altfel spus, Viitorul este subordonat absolut Creatorului şi inevitabil se va îndeplini. Dumnezeu a înfăptuit, zidit lucrurile şi le controlează.

Coranul

Surah 20 Ta Ha (Pogorârea)

20|49| ,,Faraon spuse: “Cine este Domnul vostru, Moise?”

20|50| ,,El spuse: “Domnul nostru este Cel ce a dat fiecărui lucru făptura sa şi apoi l-a călăuzit.”

20|51| ,,Faraon spuse: “Care a fost soarta leaturilor dintâi?”

20|52| ,,Moise spuse: “Ştiinţa despre ele este la Domnul meu, într-o Carte. Domnul meu nu se rătăceşte şi nu uită.”

Isaia

Cap. 45. 7. 8. ,,Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului, Cel ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă cale: Eu sunt Domnul Care fac toate acestea.

Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se deschidă şi să odrăslească mântuirea şi dreptatea să dea mlădiţe laolaltă: Eu, Domnul, am zidit toate acestea!”

Ele subliniază că Dumnezeu controlează lumina și întunericul, pacea și restriștea, și că El este Cel care hotărăște aceste aspecte în lume.

De asemenea, el subliniază că Dumnezeu hotărăște pacea și restriștea, ceea ce arată suveranitatea Lui asupra evenimentelor.

În ansamblu, aceste versete din Isaia subliniază suveranitatea lui Dumnezeu și controlul Său asupra lumii și a evenimentelor. Ele sugerează și importanța dreptății și binecuvântării pe care Dumnezeu le poate aduce omenirii prin harul Său.

Acest determinism Divin pune toate lucrurile “la locul potrivit şi în timpul potrivit”. Şi dacă ceva sau cineva există, acest ceva sau cineva este din Voia absolută al Creatorului, iar dacă ceva sau cineva nu există, la fel din Voia Lui. Tot Universul în întregime astfel apare şi dispare fatal sub forţa Creatorului, conform Planului său care în Biblie şi în Coranul se numeşte Lege, sau Planul Meu. Oamenii cunosc limitat numai ceea ce voieşte Dumnezeu.

Coranul

Sura 2. Al Baqara (Vaca)

2|255| ,,...El cunoaşte cele dinaintea lor şi cele de după ei, iar ei nu cuprind din ştiinţa Sa decât ceea ce El voieşte...”

El subliniază că Dumnezeu are cunoaștere completă și că El cunoaște toate lucrurile, atât cele din trecut, cât și cele din viitor. Oamenii, în schimb, au acces doar la ceea ce Dumnezeu alege să le dezvăluie și să le ofere din cunoștința Sa. Ei nu pot înțelege în totalitate ceea ce știe Dumnezeu.

Voinţa Creatorului este absolută asupra întregului Univers şi asupra „toate neamurile”

Isaia

Cap. 14. 24. ,,Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: ,,Cum am hotărât, aşa va fi, precum M-am sfătuit, aşa se va întâmpla!”

Cap. 14. 26. ,,Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste toate neamurile!”

Cap. 14. 27. ,,Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?”

Aceste versete sunt din cartea profetului Isaia din Vechiul Testament al Bibliei și exprimă puterea și suveranitatea lui Dumnezeu în hotărârile și planurile Sale.

Dumnezeu face cunoscută hotărârea și planul Său nu doar pentru un singur popor sau o singură națiune, ci pentru întregul pământ și pentru toate neamurile. Aceasta arată intenția Lui de a se manifesta în întreaga lume.

Dacă El hotărăște să facă ceva și își întinde mâna pentru a acționa, nimeni nu poate să se opună sau să împiedice realizarea acelei hotărâri.

Faza II sau NAŞTEREA CUVÎNTULUI

În această fază după naşterea Cuvîntului Dumnezeu capătă o calitate nouă cea de TATĂL, născându-l pe Iisus Hristos. Fiul său, este unicul născut din Tată şi ca subiect şi ca persoană este întruchiparea Cuvântului.

În versetele Bibliei se spune că Iisus Hristos este singurul născut din Dumnezeu – TATĂ. La fel se subliniază că Cuvântul s-a făcut trup, adică s-a materializat, s-a reîncarnat, (Care a fost orânduit) conform Planului Divin.

Naşterea pe pămînt a lui Iisus Hristos a fost programată şi prorocită prin proroci.

Sfânta Evanghelie după Matei

Cap.1.22.23 . ,,Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: ,,Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”.

Sfânta Evanghelie după Matei

Cap.2.5. ,,Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: ,,Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

Cap.2. 23. ,,Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.”

Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru

Cap.1.20. ,,Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi...”

Apostolul Petru subliniază în acest verset faptul că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, era cunoscut în planul divin încă de la începuturile lumii și că a venit să Se arate în vremea de pe urmă pentru binele credincioșilor, aducându-le mântuire prin jertfa Sa. Această pasaj reflectă doctrina creștină despre Hristos ca Mântuitorul și Mesia, care a fost predestinat să vină pe Pământ pentru a răscumpăra păcatele oamenilor.

„Cuvântul” în limbaj modern este Informaţie. Deci, Fiul lui Dumnezeu este Informaţia despre tot şi despre toate, pe care o posedă Tatăl. Şi în această fază Dumnezeu - Tatăl încă nu a creat nimic material sau spiritual, deci nu era CREATOR, el numai l-a născut pe Fiu, pe Cuvînt, pe Informaţie. Nu apăruse încă nici lumea de dincolo, cea spirituală, cu atât mai mult, nu exista nici lumea noastră, adică Materia. Iisus era născut mai înainte ca îngerul Luminii (Satana) sau alte creaturi spirituale.

Îngerii au un rol însemnat dar determinat şi nu au propria voinţă. Pămîntul l-a fel a fost pregătit demult.

Sfânta Evanghelie după Ioan

Cap.1.1. ,,La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi cuvântul era Dumnezeu.”

Cap.1.14. ,,Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”.

Versetul 1 afirmă că "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu." Acest pasaj se referă la Isus Hristos ca "Cuvânt" (sau "Logos" în greacă) și susține divinitatea Sa. Iisus fiind Informaţie sau Cuvânt, nu este şi Energie, deci nu posedă forţa creatoare a lui Dumnezeu, numită şi Duhul Sfânt. Cuvântul adică Informaţia este însuşi Iisus Hristos.

Versetul 14 menționează că "Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi." Acesta se referă la incarnația lui Isus, momentul în care Cuvântul divin s-a întrupat ca om în persoana lui Isus Hristos.

Aceste versete subliniază natura divină și umană a lui Isus Hristos și reprezintă o parte importantă a învățăturii creștine despre persoana lui Hristos și lucrarea Sa în lume.

În Planul Tatălui soarta Fiului său a fost preconizată ca ceva fatal, inevitabil.

Iisus Hristos nu este o persoană liberă în acţiunile sale. Naşterea lui, viaţa lui, activitatea lui, moartea sa, învierea, toate au fost preconizate anterior în Planul lui Dumnezeu, iar unele din informaţii despre Iisus au fost vestite prin proroci.

Singur Iisus conştientizează că soarta sa este predeterminată de Dumnezeu Tatăl. În Biblie adesea Iisus spune că face voia Tatălui nu a lui personală. Dacă nici Iisus nu poate face voia sa ce să mai vorbim de oameni ?

Iisus spune că Scriptura proroceşte soarta sa predestinată.

Sfânta Evanghelie după Luca

Cap.22.37. ,,Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: ,,Şi cu cei fără de lege s-a socotit”, căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit.”

Acest pasaj este un fragment din cuvintele lui Isus Hristos înainte de a fi arestat și răstignit. Isus se referă la faptul că evenimentele care se desfășoară acum sunt împlinirea Scripturii sau a Profeției. Mai precis, el spune că trebuie să se împlinească ceea ce este scris despre El în Scriptură, și anume că El va fi socotit cu cei fără de lege. Prin aceste cuvinte, Isus aduce în discuție destinul Său, care implica să fie considerat ca și cum ar fi fost un răufăcător sau un om fără de lege, deși El era inocent și fără păcat. Aceasta era o parte a planului divin de mântuire prin jertfa Sa pe cruce.

Fiecare existenţă a lui Iisus Hristos în ,,lumea spirituală” sau în ,,lumea noastră materială” a fost strict determinată de scopul/programul Tatălui. Iar scopul Tatălui în această fază a fost transmiterea Informaţiei necesare Fiului.

Se poate de întrebat, oare toată Informaţia Divină a fost transmisă de la Tatăl la Fiu? Este oare Fiul Atotştiitor ca şi Tatăl? Cred că nu. Unele ,,fişiere” Dumnezeu nu i-a transmis Fiului. Sunt destule dovezi, că Fiul fiind o „copie” fidelă al Tatălui, totuşi, ca şi fiecare „copie” se deosebeşte de „original”.

De exemplu Iisus nu ştie cînd va fi sfîrşitul lumii aceste.

Sfânta Evanghelie după Marcu

Cap.13.3. ,,Şi şezând pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan şi cu Andrei:

Cap.13.4. ,,Spune-ne nouă când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?”

Cap.13.32. ,,Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

Isus aduce în discuție momentul sau data exactă a sfârșitului vremurilor, dar subliniază că această dată este cunoscută doar de Tatăl.

Acest verset subliniază umilința și subordonarea Fiului față de Tată. Isus, în calitate de Fiul lui Dumnezeu, afirmă că nu știe momentul precis al sfârșitului, ci numai Tatăl cunoaște această dată. Această învățătură reflectă și învățăturile din alte pasaje biblice despre relația dintre Tată, Fiul și Sfântul Spirit în cadrul Sfintei Treimi.

Fiind înzestrat cu multe calităţi neobişnuite şi divine, Iisus Hristos, totuşi nu este ca şi Tatăl Atotştiutor şi Atotputernic, nu este Creator, nu generează Forţa Divină - Duhul Sfânt, etc. Fiind Fiu şi mai presus de Creaţiune, Iisus Hristos în relaţiile cu Tatăl, este subordonat lui, îşi are destinul său şi nu poate poseda liberul arbitru.

Iisus recunoaşte că nu are propria voinţă şi îndeplineşte Planul Divin a Tatălui său. Soarta lui Iisus pe pământ la fel a fost programată „orânduită”. Iisus nu are libertate pe pământ, face voia Tatălui. Aleşii vin la Iisus dacă sunt atraşi de Tatăl.

Sfânta Evanghelie după Luca

Cap.22.22. ,,Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut!”

Isus spune că "Fiul Omului merge precum a fost orânduit," ceea ce înseamnă că El urma să-și îndeplinească misiunea și să treacă prin suferința și moartea Sa, care erau parte a planului divin de mântuire. Cu toate acestea, Isus exprimă tristețe și condamnare asupra celui care urma să-L trădeze, referindu-se la Iuda Iscarioteanul, care urma să-L vândă în schimbul de arginți.

Sfânta Evanghelie după Ioan

Cap. 6. 44. ,,Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Isus afirmă că nimeni nu poate veni la El, să-L recunoască și să-L accepte ca Mântuitor personal, dacă nu este tras de Tatăl care L-a trimis. Aceasta arată că credința în Isus Hristos nu este doar o alegere umană, ci și o lucrare a lui Dumnezeu, care mișcă inimile oamenilor și-i atrage spre El. Acest proces de a fi "tras de Tatăl" se referă la prevenirea și lucrarea harului divin care pregătește inimile oamenilor pentru credință.

Sfânta Evanghelie după Ioan

Cap.8.28. ,,Deci le-a zis IIisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.”

Cap.8. 29. ,,Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.”

Isus afirmă că acțiunile și cuvintele Sale sunt în total acord cu voința Tatălui. El subliniază că El nu acționează sau vorbește de la Sine însuși, ci toate vin de la Tatăl.

Isus afirmă că El face întotdeauna ceea ce este plăcut Tatălui, arătându-și supunerea totală față de voința divină și unitatea Lui cu Tatăl în misiunea Sa de mântuire a omenirii.

Dumnezeu nu s-a manifestat ca Tatăl pentru Iisus, de la începuturi, deoarece Iisus Hristos are început care este ziua lui de naştere, ziua cea de naștere spirituală nu cea pămîntescă din anul 4 î.e.n.. Acest moment de naştere în ceruri al unicului Fiu, de asemenea a fost planificat şi înfăptuit la “timpul potrivit”. Altfel spus, Iisus Hristos are un început direct în Dumnezeu. Iisus Hristos prin esenţă este o reflectare veridică a Informaţiei Spirituale ale Tatălui.

Dar această Informaţie nouă “încorporată” în Fiul său, totuşi este o copie. Fiul are destinul său, are soarta sa, are misiunea sa, este foarte înzestrat pentru îndeplinirea acestei misiuni. Şi totuşi, are şi limitele sale. Dar altfel nici nu se putea fi. Rolul pe care Iisus Hristos este sortit să-l joace în Planul Divin, este un rol foarte enorm şi principal şi totuşi acesta este un rol. Regizorul şi Scenaristul însă este unucul - Dumnezeu Tatăl.

Iisus prin pildă alegorică spune rolul său subordonat faţă de Tatăl Dumnezeu. Mlădiţile sunt ucenicii lui Iisus.

Faza III sau CREAŢIA SPIRITUALĂ

Totul ce există în lume, există în baza legilor Naturii sau a Materiei. Pe unele aceste legi naturale, universale omenirea le-a descoperit şi în continuare le va putea descoperi pe celelalte. Deci Natura există conform anumitor legi şi existenţa legilor creează dependenţa strictă a Naturii de ele.

Concluzia este, că totul este legal, determinat de anumite legi. Astfel există un determenism strict dintre cauză şi efect, unde cauza sunt Legile Universului iar efectul este Materia. Dar dacă există legi, logic există şi creatorul acestora - Legislatorul. Anume acest Legislator care a pus bazele acestor legi este autorul legilor şi respectiv Creatorul adevărat al Naturii. Dar, deoarece Universul, Natura nu a existat de-a pururea, constatăm că Dumnezeu nu a fost Creator din totdeauna. Această calitate de Creator va apărea ulterior, în alt timp teocosmogonic. Astfel ajungem la noţiunea de Creator care se referă numai la Dumnezeu. Deaceea deosebim o fază separată în creaţiune, Faza Creaţiei Spirituale.

În această fază, Dumnezeu împreună cu Fiul său (Cuvântul sau contemporan Informaţia) capătă o nouă calitate. Iisus Hristos fiind coautorul, împreună cu Tatăl, preconizează PLANUL DIVIN al Creaţiunii. În această fază importantă s-au schiţat scopul, forţele, posibilităţile şi totul ce era necesar pentru crearea ,,lumii noastre” şi ,,lumii de dincolo”. Iisus fiind Informaţie a stat la începutul zidirii Naturii fiind nu numai martorul pasiv dar şi cooautorul Creaţiei. În activitatea sa de coautor Iisus a participat nemijlocit la pregătirea creaţiei Naturii. În versete se subliniază că nu Iisus a făcut lumea ci prin El lumea s-a făcut.

Prin exemplu analogic se poate de exprimat în felul următor: Planul Divin este Programul spiritual al Universului (ca un program din calculator), Iisus Hristos el şi Cuvîntul, el şi Informaţia este Programator, iar scopul şi algoritmul Programului îl dictează Dumnezeul Tată – Creator fiind şi Comandatarul acestul Program.

Iisus Hristos fiind coautorul, ştie foarte multe însă nu cunoaşte absolut totul ca şi Tatăl, de exemplu soarta întregii lumi. De exemplu Iisus ştie că cataclismele sociale (războaiele, răscoalele) se desfăşoară conform Planului Divin „trebuie să se întâmple”. Astfel aceste cataclisme sociale sunt din voia Dumnezeului.

Se spune că prin Cuvântul – Iisus toate s-au făcut, lumea prin el s-a creat.

Sfânta Evanghelie după Ioan

Cap.1.1.2.3. ,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.”

Sfânta Evanghelie după Ioan

Cap.1.10. ,,În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.”

Războiele, răzmeriţele la fel sunt programate „trebuie să fie”.

Sfânta Evanghelie după Luca

Cap.21.9. ,,Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând.”

Sfânta Evanghelie după Marcu

Cap.13.7. ,,Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul.”

Tot în această fază de creare a Planului spiritual s-a început crearea de la început a tuturor fiinţelor spirituale, de exemplu îngerii. Fiinţele spirituale au fost create conform Planului Divin la fel avînd soarta sa şi scopul său în acest plan. Printre diverse fiinţe s-au creat şi îngerul care a căzut – Satana. Soarta lui Satana, misiunile sale sunt la fel determinate de Creatorul Universului şi Satana nu poate fi independent în deciziile sale. El este creat, el activează şi el va fi nimicit din voia lui Dumnezeu şi acţiunile sale sunt prevezibile ca şi toate fenomenele din Planul Universal.

Tot atunci s-a creat aşa numitul Mecanism de materializare a Planului Divin. Acest mecanism nu a început să funcţioneze, până ce, nu s-au creat fiinţele spirituale şi nu apăruse “lumea de dincolo”. Acest mecanism este direct subordonat Dumnezeului şi el este acea Forţă Divină sau se mai numeşte Duhul Sfînt.

Anume după crearea Planului Spiritual, Dumnezeu a căpătat o nouă calitate, cea de Creator. Această calitate Dumnezeu a căpătat înainte de creaţia Materiei, Universului propriu zis, deoarece crearea Planului Divin este cea mai responsabilă sarcină.

Participând la procreaţie Iisus Hristos de asemenea poate fi numit coautor. Cu toate că Programul s-a creat, dar executarea lui în „calculatorul universal” încă nu s-a început. După ce “în ceruri” s-a creat totul necesar, s-au pregătit condiţiile pentru pornirea creării “lumii noastre”, dar aceasta s-a desfăşurat mai tîrziu, în altă fază.

Faza III sau CREAŢIA SPIRITUALĂ

În această fază, Dumnezeu împreună cu Fiul său (Cuvântul sau contemporan Informaţia) capătă o nouă calitate. Iisus Hristos fiind coautorul, împreună cu Tatăl, preconizează PLANUL DIVIN al Creaţiunii. În această fază importantă s-au schiţat scopul, forţele, posibilităţile şi totul ce era necesar pentru crearea ,,lumii noastre” şi ,,lumii de dincolo”. Iisus fiind Informaţie a stat la începutul zidirii Naturii fiind nu numai martorul pasiv dar şi cooautorul Creaţiei. În activitatea sa de coautor Iisus a participat nemijlocit la pregătirea creaţiei Naturii. În versete se subliniază că nu Iisus a făcut lumea ci prin El lumea s-a făcut.

Sfânta Evanghelie după Ioan

Acest pasaj subliniază divinitatea Cuvântului (Logosului) și legătura Sa cu Dumnezeu. Cuvântul este prezentat ca fiind la început și ca fiind Creatorul universului. Cu alte cuvinte, Cuvântul este Isus Hristos, iar aceste versete ne arată că El este de la început cu Dumnezeu și că prin El toate lucrurile au fost create.

Sfânta Evanghelie după Ioan

Cap.1.10. ,,În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.”

Acest verset continuă să sublinieze că Cuvântul (Isus Hristos) este Creatorul lumii, dar, în ciuda acestui fapt, lumea nu L-a recunoscut. Aceasta se referă la modul în care mulți oameni nu au înțeles sau respins mesajul lui Isus și identitatea Sa ca Mântuitor și Fiul lui Dumnezeu. Apare întrebarea oare evreii nu cunoșteau bine Testamentul Vechi?

Aceste versete sunt fundamentale pentru învățătura creștină despre identitatea lui Isus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu și Creatorul spiritual al Universului. Ele evidențiază divinitatea Sa și importanța misiunii Sale în lume.

Sfânta Evanghelie după Luca

Cap.21.9. ,,Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând.”

Isus îi îndeamnă pe discipoli să nu se înspăimânte de aceste războaie și tulburări, deoarece ele trebuie să aibă loc înainte ca sfârșitul să vină. Acest pasaj subliniază importanța încrederii și a statorniciei în credință în ciuda dificultăților și evenimentelor tumultuoase din lume.Isus prevede că sfârșitul nu va veni imediat, ci va exista un interval de timp în care vor avea loc aceste evenimente. Războiele, răzmeriţele la fel sunt programate „trebuie să fie”.

Sfânta Evanghelie după Marcu

Cap.13.7. ,,Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul.”

Și acest pasaj exprimă ideea că evenimentele de conflict și războaie pot avea loc în istorie, dar finalul așteptat, în învățăturile creștine, este cu mult mai târziu. Isus îi îndeamnă pe discipoli să fie pregătiți și să trăiască în credință în mijlocul acestor vremuri tulburi.

Faza IV sau CREAŢIA MATERIALĂ

Cînd s-a început această fază nimeni nu ştie, dar în această fază, s-a pornit mecanismul de îndeplinire a Planului Divin prin forţa creativă a Duhului Sfânt. Unii învățați propun ipoteza Exploziei primare a Universului care a avut loc circa 14 miliarde de ani în urmă. S-a început Crearea Materiei sau Naturii, Universului. Crearea “lumii noastre” este un proces foarte complicat, şi totuşi, este mult mai simplu decât crearea Planului Divin acestei lumi (creaţia Spirituală).

Care ar fi „mecanismul” creaţiei materiale ?

În Apocalipsă la întrebarea aceasta răspund cei 24 de bătrîni de lîngă tronul lui Dumnezeu.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

Cap.4.10.11. ,,Atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni, căzând înaintea Celui ce şedea pe tron, se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor şi aruncau cununile lor înaintea tronului, zicând: ,,Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut.”

În cuvintele rostite de acești bătrâni, ei recunosc că Dumnezeu este vrednic de slavă, cinste și putere pentru că El este Creatorul tuturor lucrurilor și prin voința Sa, toate au fost create și există. Această închinare și adorare reflectă recunoașterea suveranității și puterii divine și este o parte a teologiei apocaliptice care se concentrează pe manifestarea lui Dumnezeu în slavă și putere la sfârșitul vremurilor.

Astfel se stipulează nu numai că Dumnezeu a zidit (a creat) lumea(lucrurile) dar şi mecanismul acestei creaţii. Voinţa este forţa (Duhul Sfânt), lumea ”era”, adică exista în formă spirituală, planificată, apoi lumea “s-a făcut”, adică s-a materializat. Aceeaşi se poate de spus referitor la crearea oamenilor. În versete Dumnezeu cert spune că şi Adam fiind materializat ca ceilalţi oameni a fost „zidit”.

Isaia

Cap.43. ,,Pe toţi acei care poartă numele Meu şi pentru slava Mea i-am creat, i-am zidit şi i-am pregătit!”

Această afirmație arată dragostea și grija lui Dumnezeu pentru cei care Îi aparțin. Dumnezeu recunoaște pe cei care poartă Numele Său și declară că i-a creat, i-a zidit și i-a pregătit pentru un scop sau un plan special. În contextul profetic al cărții lui Isaia, această declarație se referă la poporul Israel, care este considerat un popor ales de Dumnezeu.

Dumnezeu fiind Atotputernic, pentru demonstrarea acestei calităţi are Forţa sa Supremă – Duhul Sfânt. Această Putere Divină se desfăşoară numai la necesitatea preconizată de Planul Divin.

Dumnezeu a zidit lumea prin voinţa sa lumea s-a făcut, el singur fiind viu în vecii vecilor.

Se explică concis mecanismul creaţiunii:

1. Am creat(programarea spirituală)

2. Am zidit (materializarea)

3. Am pregătit (formarea sufletului)

Materia-pămîntul au fost zidite inclusiv oamenii.

Acest Duh Sfânt în esenţă este exteriorizarea Voinţei lui Dumnezeu. Această voinţă acţionează strict determinat şi nu are “liberul arbitru” nu este o persoană de sinestătătoare.

Determinismul consecutiv al Materiei stabileşte o strictă executare a acestui Plan. Mecanismul materializării fiind „mişcat” de Duhul Sfânt “citind” informaţia din Planul Divin, o materializează în structurile Spaţiului şi a Energiei. Apariţia Materiei (Naturii) are loc în tot cuprinsul ei. Materia apare, există în tot spaţiul într-un un timp numit Prezent. Astfel apare COSMOSUL – Ordinea (neghentropia, sintropia).

În această secvenţă foarte scurtă de Prezent Natura este statică nu se schimbă, e ca o imagine, slaid, cadru de film. După trecerea „timpului” Prezent, mecanismul materializării a Duhului Sfânt efectuează operaţia inversă – dematerializarea, nimicirea totală a Materiei create anterior, a Prezentului. Astfel apare HAOSUL – Dezordinea (entropia). Distrugerea Naturii este totală în tot cuprinsul ei. Natura dispare parcă nici n-a fost.

Dacă simbolic vorbim, atunci Cosmosul este Lumină, iar Haosul este Noapte.

Din Biblie aflăm că perioada sau „timpul” Prezent (Cosmosul) este compusă din 6 secvenţe (zile Dumnezeeşti), iar perioada Haos este numai o zi. Astfel raportul este 6/1, iar în sumă 7 secvenţe. Apoi se începe alt ciclu şi totul se repete.

Desigur în Biblie se spune despre zile şi nu secvenţe, dar pentru Dumnezeu ziua lui nu este egală cu ziua noastră omenească.

În versete este descris un mecanism de materializare a oamenilor.

Dumnezeu spune „i-am creat” adică le-a scris programul prin intermediul lui Iisus, „i-am zidit” adică le-a materializat, „i-am pregătit” adică i-a educat.

Facerea (Geneza)

Cap.1.3. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să fie lumină!” Şi a fost lumină.

Cap.1.6. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.”

Cap.1.9. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa.”

Cap.1.11. ,,Apoi a zis Dumnezeu: ,,Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa.”

Cap.1.20. ,,Apoi a zis Dumnezeu: ,,Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.”

Zicerea (Cuvîntul) precede creaţia materială propriu zisă. Astfel apare program-voinţă apoi materializarea ei. Astfel cert este că creaţia materială este anticipată de creaţia spirituală. După ce Dumnezeu a creat 6 zile (secvenţe) la rînd, El face concluzie că totul este foarte bine.

Creaţiunea(zidirea, materializarea) materială se înfăptuieşte după cea spirituală cînd Dumnezeu spune „Fie!”, sau „Să fie!” Dumnezeu dă viaţă dar şi dă moarte.

Coranul

Sura 6. Al Anaam (Vite)

6|1| ,,Laudă lui Dumnezeu, Cel ce a creat cerurile şi pământul şi a rânduit întunecimile şi lumina!”

Coranul

Sura 6. Al Anaam (Bovine)

6|73| ,,El este Cel ce, întru Adevăr, a creat cerurile şi pământul. În Ziua când spune: “Fie!”, atunci este. Spusa lui este Adevărul. A Lui este împărăţia în ziua când se va sufla în trâmbiţă. El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Înţeleptul, Cunoscătorul.”

Versetele subliniază credința islamică în Dumnezeu ca Creatorul universului și ca Ființă supremă. Acest versete subliniază, de asemenea, puterea și autoritatea lui Dumnezeu ca Creator al cerului și pământului. El poate crea prin simpla Sa voință și va învia oamenii în Ziua Judecății, când se va sufla în trâmbiță pentru a anunța sfârșitul lumii. Dumnezeu este prezentat ca Înțelept și Cunoscător, care cunoaște toate lucrurile, inclusiv cele ascunse și cele mărturisite.

Coranul

Sura 40. Al Mu'min (credincios)

40|68| ,,El este Cel ce dă viaţa şi Cel ce dă moartea. Când hotărăşte un lucru, îi spune: “Fii!” Şi el este.”

Versetul afirmă că Dumnezeu este acela care dă viață și tot El este acela care dă moarte. Atunci când El hotărăște ceva, pur și simplu spune "Fii!" și ceea ce hotărăște se întâmplă. Acest verset reiterează ideea de control divin asupra tuturor lucrurilor și evenimentelor.

Interesant că în Coran zidirea materială de către Dumnezeu este ca şi o misiune „sortirea”

Coranul

Sura 41. Ha Mim Ca Sajdah(Cu credinţă Adâncă)

41|12| ,,El a desăvârşit şapte ceruri în două zile şi a dezvăluit fiecărui cer porunca Sa. Noi am împodobit apoi cerul cel mai apropiat cu lumini şi pază. Aceasta este sortirea Puternicului, Ştiutorului.”

Acest pasaj subliniază puterea și cunoașterea lui Dumnezeu în organizarea și decorarea universului și reamintește credincioșilor de creația Sa minunată.

Facerea (Geneza)

Cap.1.31. ,,Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.”

Evoluarea creaţiei Universului de către Creator are loc în final sau în ziua a şasea.

Acest pasaj subliniază calitatea creației lui Dumnezeu și faptul că El a considerat totul "bun foarte" înainte de a încheia ziua a șasea a creației.

Facerea (Geneza)

Cap.2.2.3 ,,Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”

Acest pasaj marchează încheierea creației, iar ziua a șaptea este dedicată odihnei și sfințirii. În tradiția iudeo-creștină, ziua a șaptea este Sabatul, o zi consacrată odihnei și închinării lui Dumnezeu. Acest pasaj este deosebit de semnificativ în înțelegerea teologiei creației și a importanței odihnei în religia iudeo-creștină.

Mistic analizând înțelegem că, după ce Dumnezeu a făcut lucrarea sa în timp de 6 zile sau 6-e secvenţe a 7-a zi El s-a odihnit. Această perioadă a 7-a zi este doar 1/6 din toată perioada de creaţie materială. Dar necătând că este scurtă Dumnezeu a binecuvînta-o, deci această a 7-a zi este foarte importantă.

Cu toate că 6 zile au fost zidit-materializat Universul, deci zile foarte importante, Dumnezeu totuşi sfinţeşte şi binecuvântează ziua a şaptea pentru că atunci s-a odihnit „de lucrurile sale”.

Deci, ziua a şaptea este mai importantă decât fiecare dintre acele 6 zile. Oare de ce?

Așa numită „Odihna” lui Dumnezeu este perioada când toate lucrurile materiale se dezintegrează, dispar şi apare Haosul, dispare informaţia, ordinea, „rânduiala”, Cosmosul.

După 6 etape (6 zile) de materializare, vine a 7 etapă de dezintegrare. A şaptea zi este foarte necesară.

Astfel Cosmos – Haos sunt unite ca 6+1.

Primul ciclu s-a terminat. Ulterior se purcede la citirea în continuare a Planului Divin şi materializării lui. Apoi, din nou se nimiceşte tot şi din nou se creează (se materializează). Pas cu pas, ciclu cu ciclu, Creatura lui Dumnezeu(Materia, Natura) se desfăşoară, reflectând întocmai Planul său Divin.

Pas cu pas, Materia apare şi dispare instantaneu. Însă cu fiecare nouă apariţie, Materia e puţin altfel decât cum a fost. Astfel, are loc schimbarea Naturii sau Evoluţia, dar acest fenomen este strict determinat de Planul Divin şi se desfăşoară nu lent ci cuantificat, “de o dată şi peste tot”.

Deoarece, în „timpul” când Materia s-a dezintegrat Haos (entropia absolută), nimic lumesc nu există, Cosmosul nu există, nimeni din oameni nu poate şti cât noi nu existăm, nu suntem prezenţi, materiali, acest timp de neexistenţă este ca 1/6.

Coranul

Sura 54. Al-Qamar (Luna)

54|49| ,,Porunca Noastră este un singur cuvânt iute precum clipitul ochilor.”

Acest verset subliniază că atunci când Dumnezeu hotărăște ceva sau emite o poruncă, aceasta se întâmplă imediat, fără întârziere. El are puterea de a face ca lucrurile să se întâmple în conformitate cu voința Sa și într-un mod foarte rapid.

În ansamblu, acest verset exprimă faptul că Dumnezeu are puterea supremă de a hotărî și a acționa în lume și că hotărârile Sale sunt neîntârziate și infailibile.

Coranul

Sura 16. Un Nahl (miere de albine)

16|77| ,,A lui Dumnezeu este Taina cerurilor şi a pământului. Porunca Ceasului va fi ca o clipită ori chiar mai puţin. Dumnezeu are asupra tuturor putere.”

Acest pasaj subliniază suveranitatea și controlul absolut ale lui Dumnezeu asupra creației și asupra momentului crucial al Judecății (Ceasului), atunci când toate faptele oamenilor vor fi evaluate. În învățăturile islamice, Ziua Judecății este un moment important, iar acest verset reiterează faptul că aceasta va avea loc în conformitate cu voința lui Dumnezeu și într-un timp foarte scurt.

Când apărem, apărem ca ceva finit, materializat şi nu ţinem minte ceea ce-am fost o clipă înapoi. Memoria pe care o avem nu este rezultatul fenomenelor trecute, ci toată informaţia fizică, chimică, genetică, biologică, psihică, etc., totul apare închegat într-un sistem “viu” din nou, în fiecare ciclu. Astfel Materia va apărea şi va dispărea permanent, încontinuare până când mecanismul de materializare a Planului Divin va „citi” toată Informaţia Divină.

Când informaţia din Plan se va termina, nici Materia nu va mai apărea, practic se va termina Crearea materială. Astfel Cosmosul – ordinea şi Haosul – dezordinea, sunt procese determinate, consecutive, necesare şi se manifestă în strictul Program General, într-o ordine dialectică.

Prin analogie aproximativă se poate de exemplificat apariţia Naturii cu proiectarea peliculei de film. Cadrele cu imagini (tot filmul) este Planul Divin, becul cu lumina este Duhul Sfânt, imaginile de pe ecran este Lumea Materială.

Cu toate că cadrele se mişcă, imaginile de pe ecran apar instantaneu, de odată, dar deoarece ochiul omului nu poate percepe schimbarea cadrelor, omului i se pare că imaginile sunt consecutive şi lent continuate, parcă ar fi un proces în continuare permanent fără oprire. Chiar şi pauza dintre cadre ochiul omului nu le vede, cu toate că imaginea de pe ecran lipseşte. Pauzele cu lipsa imaginii există, dar omul nu le percepe.

CREAREA OMULUI

Omul la fel ca toată materia a fost creat spiritual prin poruncă – „Şi a zis Dumnezeu” şi apoi a fost materializat – „Şi a făcut Dumnezeu”.

Misiunile sau soarta omului la fel a fost prestabilită în faza de creaţie spirituală: „ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ, şi tot pământul”

Facerea (Geneza)

Cap.1.26.27. ,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” ,,Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.”

Acest pasaj subliniază concepția iudeo-creștină despre creația omului în imaginea lui Dumnezeu. Este o afirmație importantă care evidențiază valoarea și demnitatea umană în religia iudeo-creștină. Creația omului în "chipul și asemănarea lui Dumnezeu" sugerează că oamenii au o relație specială cu Dumnezeu și că au fost creați cu potențialul de a reflecta virtuțile divine precum iubirea, înțelepciunea și dreptatea.

Coranul

Sura 22. Al Hajj-ul (Hajj Pelerinaj)

22|5| ,,Voi, oameni! Dacă aveţi vreo îndoială asupra învierii să ştiţi că Noi v-am creat din ţărână, apoi dintr-o picătură de sămânţă, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu formă şi fără formă. Astfel, Noi vă lămurim.”

El descrie modul în care Dumnezeu a creat omul din etape succesive, începând cu țărână și continuând cu stadiile ulterioare de dezvoltare intrauterină. Aceasta arată măreția creativității lui Dumnezeu și, în același timp, afirmă posibilitatea învierii, deoarece Dumnezeu este Creatorul care a dat viață omului din nimic și are puterea să-i învieze din morți.

Interesant că mecanismul materializării-zidirii omului în Biblie şi în Coran sunt descrise deosebit. Biblia scrie că omul a fost creat după chipul, asemănarea Dumnezeului. Coranul descrie puţin altfel procedura creării omului. Practic Coranul descrie o lucrare de laborator, poate o clonare, etc.

Coranul

Sura 15. Al Hijr (tractul Stâncii)

15|26| ,,Noi am creat omul din lut, dintr-un glod uşor de frământat,

15|28| Când Domnul tău spuse îngerilor: “Eu voi crea un om din lut, dintr-un glod uşor de frământat..”

Aceste versete subliniază actul creativ al lui Dumnezeu în crearea omului și felul în care El L-a format din materie. Este o temă comună în multe tradiții religioase, în care omul este văzut ca o creație specială a lui Dumnezeu, creat din lut sau din pământ și suflat cu Duhul divin pentru a deveni un suflet viu. Acest pasaj din Coran reiterează această credință islamică în crearea omului din lut.

Facerea (Geneza)

Cap.2.16.17. ,,A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”

Acest pasaj continuă să relateze povestea căderea omului, în care Adam și Eva încalcă porunca lui Dumnezeu și mănâncă din pomul cunoștinței binelui și răului, ceea ce duce la izgonirea lor din Grădina Eden și la intrarea păcatului în lume. Este un moment semnificativ în teologia creștină și iudeo-creștină, care abordează problema păcatului și a consecințelor acestuia asupra umanității.

Dumnezeu care este Atotștiitor știa ce va face Adam și nu va îndeplini porunca să nu mănânce din pomul interzis. Astfel Dumnezeu având cunoștințe despre viitor, deoarece soarta lui a Adam era prescrisă cunoștea că acesta va fi izgonit din Eden. Se pune întrebarea putea oare Adam să se abțină de la păcat sau nu?

Din perspectiva tradițională, Dumnezeu le-a oferit lui Adam și Eve liberul arbitru, ceea ce înseamnă că au avut capacitatea de a alege să respecte sau să încalce porunca lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu, știind totul, a știut și că ei vor încălca această poruncă.

Aceasta ridică întrebarea dacă Adam și Eve au avut cu adevărat opțiunea de a se abține de la păcat sau dacă soarta lor era deja prescrisă. Aceasta este o chestiune complexă și a fost subiectul multor dezbateri teologice și filosofice de-a lungul istoriei. Unii teologi și filosofi au susținut că oamenii au avut o alegere reală și că presciența lui Dumnezeu nu contrazice liberul arbitru uman, în timp ce alții au ajuns la concluzii diferite.

Există mai multe puncte de vedere și interpretări asupra acestui subiect:

Pre-cunoașterea divină: Unii cred că Dumnezeu știe totul, inclusiv viitorul, ceea ce înseamnă că știa înainte de a crea oamenii că Adam și Eva vor păcătui. Acest punct de vedere ridică întrebarea dacă oamenii au avut cu adevărat liber arbitru sau dacă erau predestinați să păcătuiască.

Liber arbitru: Alți teologi susțin că, chiar dacă Dumnezeu știa ce vor face, oamenii au avut cu adevărat libertatea de a alege între ascultare și dezobediență. Această viziune subliniază importanța liberului arbitru uman și a responsabilității pentru propriile acțiuni.

Aceste puncte de vedere variază în funcție de credințele și interpretările teologice ale fiecărei religii. Dezbaterile privind relația dintre cunoașterea divină și liberul arbitru uman sunt complexe și au stârnit multe discuții în teologie și filozofie de-a lungul timpului.

Eu sunt încrezut că creându-l pe Adam, Dumnezeu i-a dat o poruncă, dar şi o prezicere. Dumnezeu fiind Atotştiitor cunoştea că Adam va încălca porunca: „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”.

Putea ceva schimba Adam din această prezicere ? Sigur că nu. Fapta lui Adam era prescrisă, iar primul om nu putea să nu încalce această prezicere.

Fiii LUI sau ALEŞII LUI DUMNEZEU

Calitatea Dumnezeului ca Tatăl este duplicitară. Dintr-o parte Dumnezeu în adevăr este Tatăl pentru Fiul său Iisus Hristos. Alţi copii el nu-i are. Din altă parte, Dumnezeu este Tatăl pentru toate creaturile sale, un Tată a Universului. Însă în acest caz persoanele vii (oamenii) totuşi au fost împărţiţi în Fiii lui Dumnezeu şi alți oameni care nu sunt acești Fii. Fiii Lui sunt oamenii care au fost preconizaţi şi selectaţi pentru anumit scop. Altfel spus, unii oameni mai sunt şi Fiii Lui Dumnezeu. Despre aceşti Fii aleşi Biblia și Coranul spune foarte precis şi soarta lor şi scopul alegerii lor. Toţi oamenii aleşi sunt aleşi, de Dumnezeu - Tatăl cu ştiinţa Lui, dar foarte demult aleşi. Şi aceşti oameni aleşi sunt sfinţiţi de Duhul Sfânt.

Iisus de multe ori subliniază că oamenii care vin la el le „este dat” de către Dumnezeu, deci soarta lor este stabilită de Creator. Ei sunt acei aleşi, sfinţiţi. La fel este stabilită precis şi soarta acelor oameni care vor fi pedepsiţi, soarta popoarelor întregi.

Totişi cărţile sfinte în multe versete subliniază faptul că aleşii lui Dumnezeu au o soartă deosebită.

Deuteronomul - a cincea carte a lui Moise

Cap.32.8. ,,Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu.”

Se ştie că fiecare popor are îngerul său păzitor dar şi responsabil de acest popor. Acest pasaj sugerează că, atunci când Dumnezeu a împărțit moștenirea sau teritoriile popoarelor, El a făcut-o conform numărului îngerilor Săi. Aceasta poate sugera că Dumnezeu a avut un plan și o hotărâre precisă în distribuirea teritoriilor și a hotarelor națiunilor. În învățătura iudaică și creștină, această idee poate fi interpretată ca un aspect al suveranității divine și al controlului lui Dumnezeu asupra istoriei și a evenimentelor lumii.

Cartea înţelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)

Cap.39.30. ,,Din început cele bune s-au zidit, iar pentru cei păcătoşi, cele rele.”

Pasajul menționat subliniază ideea că de la început, lumea a fost organizată în așa fel încât cele bune sunt pregătite pentru cei drepți și virtuoși, în timp ce cele rele sunt rezervate pentru cei păcătoși sau răi. Acest lucru reflectă o perspectivă teologică asupra justiției divine și recompenselor sau pedepselor care pot să apară în funcție de conduita umană.

Coranul

Sura 21. Al Anbiyaa (Profeţii)

21|72| ,,Noi i i-am dăruit, prinos al credinţei, pe Isaac şi Iacob şi pe amândoi i-am rânduit între cei drepţi.”

Versetul subliniază binecuvântarea divină acordată lui Isaac și Iacob și îi descrie drept drepți, ceea ce înseamnă că au trăit în credință și ascultare față de Dumnezeu. Astfel Dumnezeu i-a rânduit deci le-a programat soarta între acei drepți.

Avacum

Cap.2.13. ,,Oare nu este aceasta o rânduială de la Domnul Savaot că popoarele se trudesc pentru foc şi neamurile se muncesc pentru nimica toată?”

În acest pasaj, Avacum se întreabă retoric dacă aceasta nu este o înțelepciune divină a Domnului Savaot (în traducere, Domnul Oștirilor) care arată că popoarele și neamurile depun eforturi și muncesc pentru lucruri temporale și nesemnificative. Acest verset poate fi interpretat ca o chemare la reflecție cu privire la prioritatea pe care oamenii o acordă adesea lucrurilor materiale și trecătoare în comparație cu lucrurile spirituale și veșnice.

Sfânta Evanghelie după Matei

Cap.10.19.20. ,,Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.”

Isus le asigură pe ucenici că, atunci când vor fi în situații dificile sau periculoase, Duhul Tatălui lor va lucra prin ei, călăuzindu-i în ceea ce trebuie să spună. Astfel oamenii vorbesc numai ceea ce li se dă adică ce le vorbeşte Duhul Tatălui

Sfânta Evanghelie după Matei

Cap.10.29. 30. ,,Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi.”

Cu alte cuvinte, El vrea să le arate că Dumnezeu are cunoștință și grijă de fiecare detaliu din creația Sa, chiar și de lucrurile mici și aparent neînsemnate.

Apoi, Isus le spune ucenicilor că chiar și părul de pe capul fiecărui individ este numărat de Dumnezeu. Aceasta ilustrează nivelul detaliului la care Dumnezeu cunoaște și are grijă de fiecare persoană. Isus îi încurajează pe ucenici să nu se teamă și să aibă încredere în providența divină și în dragostea lui Dumnezeu pentru ei.

Sfânta Evanghelie după Matei

Cap. 24.21.22.31. ,,Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.”

El spune că acea strâmtorare va fi atât de mare încât, dacă nu ar fi fost scurtate zilele, niciun trup nu ar fi scăpat. Cu toate acestea, Isus menționează că pentru "cei aleși" zilele vor fi scurtate. Acest lucru se referă la faptul că Dumnezeu va interveni pentru a-și proteja și a-i ajuta pe cei credincioși în mijlocul acelei strâmtorări.

Identitatea "celor aleși" poate varia în interpretarea teologică. În general, aceștia sunt văzuți ca fiind credincioșii, cei care își păstrează credința și rămân loiali lui Dumnezeu în mijlocul încercărilor și necazurilor. În această viziune, "cei aleși" sunt cei care au fost aleși de Dumnezeu pentru a-L urma și a-i sluji și care vor primi ajutorul și protecția Lui în timpul strâmtorărilor.

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel

Cap.8.28.29.30. ,,Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui;

Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi.

Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit.”

El a hotărât dinainte un plan pentru acești credincioși, care urmează să fie transformați în asemănarea Fiului Său, Isus Hristos. Aceasta se referă la procesul de sfințire și mântuire prin care credincioșii sunt chemați, justificați (îndreptățiți), și măriți în slava lui Dumnezeu.

Aceste versete au fost subiectul dezbaterii teologice și au multiple interpretări în tradițiile creștine, cu privire la concepte precum predestinarea, alegerea divină și mântuirea.

Ieremia

Cap.1.4.5. ,,Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: ,,Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare”.

În acest pasaj, Dumnezeu îi spune lui Ieremia că Îl cunoștea și Îl desemnase să fie prooroc înainte de a se fi zămislit în pântece, arătând astfel suveranitatea și preștiința lui Dumnezeu. Acesta este un exemplu de predestinare divină, unde Dumnezeu știa și a ales în avans ca Ieremia să îndeplinească această slujbă profetică.

Această învățătură poate fi interpretată ca o ilustrare a planului divin pentru fiecare individ și a chemării lui Dumnezeu în viața fiecăruia.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Cap.2.7. ,,Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră..”.

În acest pasaj, Pavel subliniază că învățătura creștină este înțelepciunea "de taină" a lui Dumnezeu, care a fost ascunsă și rânduită de Dumnezeu înainte de începuturile lumii (veci). Aceasta contribuie la slava credincioșilor, deoarece le oferă cunoștința și înțelegerea legată de planul divin de mântuire și de calea spre Dumnezeu.

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel

Cap.1. 4.5.11. ,,Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin IIisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale. Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale...”.

Acest pasaj subliniază ideea că Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii pentru a fi sfinți și fără prihană înaintea Lui. El ne-a rânduit în dragostea Sa și ne-a ales pentru a fi înfiați în El prin Isus Hristos, în conformitate cu voia Sa. Această alegere divină și planul de mântuire au fost puse în mișcare conform sfatului voinței lui Dumnezeu.

Aceste versete au fost subiectul dezbaterilor teologice în tradițiile creștine și au diverse interpretări în ceea ce privește predestinarea și alegerea divină. În general, ele vorbesc despre planul lui Dumnezeu pentru mântuirea credincioșilor și despre iubirea și voia Sa pentru ei.

Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru

Cap.1.2. ,,Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu - Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui IIisus Hristos: har vouă şi pacea să se înmulţească!”

Aceasta indică faptul că alegerea credincioșilor de către Dumnezeu nu este aleatorie, ci rezultatul cunoașterii și planului divin dinaintea lumii.

Acest pasaj reflectă învățătura creștină despre alegerea divină, sfințirea prin Duhul Sfânt și răscumpărarea prin jertfa lui Isus Hristos, precum și dorința de binecuvântare și pace pentru credincioși.

Coranul

Sura 26. Ash Shuaraa (Poeţii)

26|20|21| ,,Moise spuse: ,,Am făcut-o pe când eram între cei rătăciţi. Am fugit de la voi, căci îmi era frică de voi. Domnul meu mi-a dăruit înţelepciunea şi m-a rânduit între trimişi.”

Acest pasaj prezintă momentul în care Moise îi relatează oamenilor că el a fost ales de către Dumnezeu pentru a fi un profet și un trimis divin. El menționează că înainte de a-și îndeplini misiunea, el se afla într-o stare de incertitudine și frică, dar Dumnezeu i-a dăruit înțelepciune și l-a ales să fie printre trimiși.

Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda

Cap.1.4. ,,Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe IIisus Hristos.”

Acest pasaj subliniază importanța păstrării adevărului și credinței creștine, precum și identificarea și respingerea învățăturilor greșite și a celor care le promovează în cadrul comunității creștine. Totodată acești oameni nelegiuiți soarta lor a fost prescrisă dinainte şi aceste persoane vor fi judecate.

Faptele Sfinţilor Apostoli

Cap.4.28. ,,Ca să facă toate câte mâna Ta şi sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie.”

În acest context, acești creștini recunosc că persecuția și amenințările cu care se confruntă nu sunt întâmplătoare, ci au fost "mai dinainte rânduite" de către mâna lui Dumnezeu și înțelepciunea Sa. Ei înțeleg că Dumnezeu are un plan și un scop, chiar și în mijlocul dificultăților, și că toate acestea sunt conforme cu sfatul și voința Sa.

Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel

Cap. 2.10.13. ,,Ca întru numele lui IIisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.”

Versetul 10 vorbește despre autoritatea lui Isus Hristos și exprimă ideea că în numele Lui, orice genunchi ar trebui să se plece, fie în ceruri, fie pe pământ, fie sub pământ. Acest pasaj subliniază domnia și autoritatea lui Isus Hristos asupra întregii creații.

Astfel, această recunoaștere va veni din partea "celor cerești" (îngerii), "celor pământești" (oamenii) și "celor de dedesubt" (posibil, să fie o referire la cei decedați sau demonii). Astfel putem înțelege că mai sunt fiinţe pe sub pământ.

Acest pasaj subliniază învățătura creștină despre exaltarea lui Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, precum și despre supunerea și recunoașterea universală a stăpânirii Sale.

Sfânta Evanghelie după Ioan

Cap.1.12.13. ,,Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”

Cap.6. 65. ,,Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl.”

Iisus Hristos însuşi explică ucenicilor soarta acestora, care a fost pregătită, care au fost aleşi, cărora le este dat de către Tatăl Meu.

Sfânta Evanghelie după Matei

Cap.19.1. ,,Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.”

Cap.20.23. ,,Și El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.”

Cap.25.34. ,,Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.”

Sfânta Evanghelie după Marcu

Cap.4.11. ,,Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,”

Cap.10.40. ,,Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.”

Cap.13.20.27 ,,Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile. Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.”

LIBERUL ARBITRU sau ILUZIA VOINŢEI OMENEŞTI

În privinţa voinţei omeneşti, se poate spune că oamenii ne având liberul arbitru nu pot crea sau face ceva în baza voinţei sale. Acea voinţă în care oamenii cred, este o pseudovoinţă, o iluzie, o voinţă virtuală şi nicidecum o voinţă adevărată.

Mulţi oameni cred că anume ei pot ceva, ei fac ceva, ei planifică şi acţionează, iar planurile lor se materializează. Însă Dumnezeu care este Atotştiutor ştie nu numai gândurile oamenilor, dar şi viitorul lor. Astfel soarta omului este în mînile Domnului.

Faptele unor oameni se manifestă prin voinţa lui Dumnezeu şi nu prin propria voinţă, deoarece cuvintul lui Dumnezeu inevitabil se va împlini, astfel soarta este fatală, obligatorie. Soarta sa omul n-o pricepe, chiar şi paşii lui sunt stabiliţi (hotărâţi) de Dumnezeu. Soarta este ca o moştenire trimisă din ceruri.

Astfel oamenii care nu pot să cunoască Viitorul Lumii dar nici viitorul său sunt ca creaturi absolut limitaţi în fapte şi decizii. Deoarece Viitorul există deja în forma sa spirituală, fiind scris în Planul Divin ca informaţie care se va materializa inevitabil, oamenii „pot” dacă le este sortit, să cunoască, să vizioneze acest Viitor şi aceea foarte limitat. Anume unii oameni fiind creaţi spre prorocire, clarviziune, pot “vedea” Viitorul său sau al omenirii întregi. Deoarece oamenii nu pot crea nimic în realitate, doarece Creator este numai Dumnezeu, Creaturul le-a dat oamenilor iluzia de creatori.

Cele mai strălucite şi geniale descoperiri şi opere de artă pe care au “creat” oamenii, sunt executate conform Planului Divin.

Unii sunt mândri şi atot încrezători în forţele proprii, ei cred că creează ceva, material sau spiritual cu alte cuvinnte „se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor”

Alţii cei mai puţini, care înţeleg pe Adevăratul Creator se conformează, speră, se roagă, nădăjduiesc. Dumnezeu iubind diversitatea a creat diferite persoane, inclusiv cu diferită atitudine faţă de voinţă şi creaţie, faţă de iluzii şi dogme, etc. Dacă există diferite păreri, iluzii, dogme bazate pe diferite argumente, aceasta o doreşte şi vrea numai Creatorul.

Totul ce a existat, există, sau v-a exista, totul este planificat şi respectiv admis spre existenţă de către Dumnezeu conform Planului său.

Şi acest Plan admite obligatoriu contradicţie în unele faze.

Este moarte, este distrugere, Haos (a 7 zi), dar este şi viaţă şi creare Cosmos (6 zile). Este CREDINŢĂ dar este şi SUPERSTIŢIE, este ADEVĂR dar este şi DREPTATE.

Căci dreptatea relativă o are fiecare om, având ca bază argumentele sale limitate, relative, bazate pe cunoştinţe limitate şi înfrumuseţate cu dorinţe, imaginaţii, etc..

ADEVĂRUL Absolut îl ştie numai Dumnezeu şi acest Adevăr este Absolut, Obiectiv pentru toţi cărora le este dat să-l cunoască. Oamenilor în majoritatea lor le rămâne numai dreptatea, care poate fi aproape sau departe de Adevărul Absolut, dar niciodată exactă, identică cu Adevărul. Primind argumentele prezentate mai sus, ce îi rămâne omului ?

Dumnezeu creînd Lumea a rînduit pentru tot timpul său conform planului său.

CORANUL

Surah 17|99| ,,Ei nu-şi dau seama că Dumnezeu care a creat cerurile şi pământul poate crea iarăşi alţii asemenea lor? El le-a hotărât un soroc, fără nici o îndoială asupra-i, însă cei nedrepţi refuză orice, în afară de a fi tăgăduitori.”

Din punct de vedere emoţional, omul ar trebui să se bucure, şi de cunoştinţele primite şi de încrederea că Ordinea Universală o dirijează Planul Dumnezeiesc. Altfel spus, totul ce se face se face înspre bine şi Scopul final este bun. Chiar dacă în unele timpuri, momente şi în unele locuri, noi oamenii, nu suntem mulţumiţi.

Alţii oameni ar spune: „Dacă totul este programat, eu ce să stau cu mâinile în sân ?”

Vedeţi că, oamenii ca creaturi se “alimentează” şi “activează” cu iluzia propriei voinţe, astfel oamenii nu pot să stea “cu mâinile în sân”. Ei ca şi atomii, ca şi animalele şi plantele există, se schimbă, trăiesc, fiind aproape încrezuţi că ceva depinde de ei. Alimentându-se cu iluzii de creatori se autoliniştesc, că măcar ceva ceva dar depinde de ei. Dar în fine şi iluziile care apar în conştiinţa oamenilor la fel sunt programate.

Deci oamenii să facă ceva sau nu, să spună ceva sau nu, să gândească ceva sau nu, să creadă în ceva sau nu, ce n-ar fi, totul este planificat, deci totul trebuie să existe şi totul există, vrem noi sau nu vrem.

Prorocii adesea spuneau că primesc informaţia viitorului chiar de la Dumnezeu. Biblia subliniază în multe versete dependenţa soartei omului de Planul Divin.

De exemplu viaţa şi soarta lui Ioan Botezătorul prorocită anterior.Dar nu numai ci şi numele celor aleşi este stabilit de către Dumnezeu.

Ioan n-a venit din capul, sau din voinţa sa proprie, ci era trimis de Dumnezeu. Soarta oamenilor necredincioşi este foarte dură, dar Hristos subliniază că viaţa lor este o soartă, o consecinţă al Planului Divin. La fel şi Pavel a fost chemat prin voia Domnului

Interesant cum explică Iisus soarta oamenilor cu disabilităţi. Era o superstiţie că disabilităţile sunt o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru păcatele omului sau părinţilor, strămoşilor acestui om. Şi acum unii oameni spun că cineva a fost schilodit sau s-a îmbolnăvit pentru că a păcătuit şi Dumnezeu l-a pedepsit.

Iisus a subliniat că disabilităţile oamenilor nu sunt consecinţe ale păcatelor, ci sunt planificate de Creator, şi prin această existenţă se arată lucrările Domnului. Hristos foarte clar le explica ucenicilor că „în ceasul acela” Duhul Sfânt îi va învăţa, deoarece Planul prevede totul inclusiv gândurile şi vorbele oamenilor.

Soarta celor răi de Dumnezeu creată şi plină de probleme. În aceste versete se stipulează că suferinţele, piedicile, soarta rea, tot a fost creat, zidit din început ca un program, ca o soartă fatală. Cei aleşi, cărora le este dat, deci Fii lui Dumnezeu cînd fac ceva sau chiar cînd vorbesc totul este „programat”.

CORANUL

Surah 7|131| ,,Ei spuneau, când un bine li se întâmpla: “Acesta este pentru noi!” Atunci când un rău îi lovea însă, îl socoteau pe Moise şi pe ai lui vinovaţi de soarta lor. Oare soarta lor nu este dată numai de Dumnezeu? Cei mai mulţi dintre ei nu ştiu însă nimic.”

Versetul subliniază că soarta oamenilor este controlată de Dumnezeu și că majoritatea oamenilor nu înțeleg sau nu au conștiență de acest adevăr. Mesajul acestui verset este să ne amintească că puterea și controlul asupra evenimentelor sunt în mâinile lui Dumnezeu, și că ar trebui să ne încredem în planurile Lui, chiar atunci când nu înțelegem de ce ni se întâmplă anumite lucruri.

CORANUL

Surah 13|38| ,,Noi am trimis înaintea ta trimişi şi le-am rânduit soţii şi urmaşi. Nici un trimis nu poate aduce vreun semn decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Fiece timp are o Carte.”

De asemenea, versetul menționează că niciun trimis nu poate aduce un semn sau un miracol decât cu permisiunea lui Dumnezeu. Acest lucru subliniază autoritatea și puterea lui Dumnezeu în a acorda sau a refuza trimișilor Săi puterea de a realiza miracole sau semne pentru a confirma mesajul lor.

Versetul se încheie afirmând că fiecare perioadă are propria sa Carte, ceea ce poate fi o referire la faptul că fiecare profeție sau epocă are propriul său mesaj și lege divină adaptată nevoilor și condițiilor timpului respectiv.

CORANUL

Surah 14|10| ,,Trimişii lor spuseră: “Oare este vreo îndoială asupra lui Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului? El vă cheamă ca să vă ierte vouă din păcate şi ca să vă mai păsuiască până la un anumit soroc.”

Ecclesiastul

Cap.11.5. ,,După cum nu ştii care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot aşa nu cunoşti lucrarea lui Dumnezeu, care face toate.”

Acest verset subliniază ideea că oamenii nu pot înțelege în totalitate planurile sau lucrarea lui Dumnezeu, așa cum nu pot controla sau prevedea direcția vântului sau cum sunt formate oasele în pântecele mamei. În esență, versetul exprimă limitările umane în a înțelege profunzimea și misterul lucrărilor lui Dumnezeu.

Acest verset subliniază umilința umană în fața măreției lui Dumnezeu și necesitatea de a ne baza pe credință și încredere în planurile Sale, chiar atunci când nu le putem înțelege pe deplin.

CORANUL

Surah 33|38| ,,Nici un păcat nu i se face profetului pentru ceea ce Dumnezeu i-a rânduit să facă după obiceiul hotărît de Dumnezeu celor de odinioară. Porunca lui Dumnezeu este soartă hotărâtă.”

Acest verset se referă la profetul Muhammad (pace fie cu el) și declară că el nu poate fi făcut vinovat de ceea ce a fost rânduit sau hotărât de Dumnezeu în ceea ce privește acțiunile sau comportamentul său în conformitate cu obiceiurile stabilite de Dumnezeu pentru toți trimișii sau profetii din trecut.

CORANUL

Surah 27|47| ,,Ei au spus: “Noi avem o presimţire rea cu tine şi cu cei care sunt ca tine.” El le spuse: “Soarta voastră este în mâinile lui Dumnezeu, iar acum sunteţi puşi la încercare.”

Amos

Cap. 3.6. ,,Sună oare trâmbiţa în cetate fără ca poporul să nu se înspăimânte? Se întâmplă vreo nenorocire în cetate fără ca Domnul să nu o fi pricinuit?”

Acest verset subliniază ideea că evenimentele, în special cele tragice sau nenorocirile, nu au loc fără voia lui Dumnezeu sau fără ca Dumnezeu să fi fost la originea lor. Este o declarație care pune accentul pe suveranitatea și controlul lui Dumnezeu asupra evenimentelor din lume.

Sfânta Evanghelie după Ioan

Cap. 19.10, 11. ,,Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? IIisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus... ”

Isus răspunde afirmând că puterea lui Pilat nu ar exista dacă nu i-ar fi fost dată de sus, adică de către Dumnezeu. Acest lucru subliniază ideea că evenimentele care se petrec, inclusiv condamnarea și răstignirea lui Isus, sunt parte din planul divin și că nimeni nu are puterea sau controlul absolut asupra lor, cu excepția lui Dumnezeu.

Acest pasaj reflectă învățăturile creștine referitoare la suveranitatea lui Dumnezeu și că El este singurul care are control asupra destinului uman.

CORANUL

Surah 6|60| ,,El este Cel care vă ia la El noaptea şi ştie ce aţi săvârşit peste zi, apoi vă scoală ca sorocul cunoscut să vi se împlinească. Apoi la El este întoarcerea voastră, iar El vă va înştiinţa de ce-aţi făptuit.”

El spune că Dumnezeu ne ia sufletele în timpul nopții și cunoaște tot ceea ce facem în timpul zilei. Apoi, într-o zi stabilită de El, ne va învia și ne va face să ne confruntăm cu consecințele acțiunilor noastre.

Psalmul 30

15. ,,În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.”

În această rugăciune, autorul se încredințează în voia lui Dumnezeu, recunoscând că destinul și soarta lui sunt în mâinile Lui. El își roagă Creatorul să-l elibereze de vrăjmașii care îl persecută și să-l protejeze.

CORANUL

Surah 6|159| ,,Tu nu eşti cu nimic vinovat de cei care au fărâmiţat legea lor şi au întemeiat secte. Soarta lor este la Dumnezeu. El îi va înştiinţa de ceea ce au făcut.”

Mesajul versetului este să sublinieze că Dumnezeu este Singurul care cunoaște și va judeca inimile și acțiunile oamenilor, și că profetul sau trimisul nu este responsabil pentru acțiunile celor care se abat de la învățăturile primite.

Psalmul 124

3. ,,Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor.”

Psalmul 138

15. ,,Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.”

16. ,,Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.”

Acest verset exprimă credința în faptul că Dumnezeu cunoaște și înregistrează toate aspectele vieții noastre, fie ele bune sau rele, și că El are un plan pentru fiecare dintre noi.

CORANUL

Surah 6|2| ,,El este Cel ce v-a creat din lut şi a hotărât apoi fiecăruia un soroc, soroc cunoscut numai Lui. Voi încă vă mai îndoiţi însă!”

Acest verset subliniază credința în Allah ca Creator al omenirii și subliniază că fiecare persoană are un destin stabilit de către El.

Pildele lui Solomon

Cap.20.24. ,,De Domnul sunt hotărâţi paşii omului, căci cum ar putea omul să priceapă calea lui ?”

Acest verset subliniază credința că pașii oamenilor sunt hotărâți de către Domnul sau Dumnezeu, iar oamenii nu pot înțelege pe deplin calea pe care o urmează în viață.

Pildele lui Solomon

Cap.21.1, 2. ,,Asemenea unui curs de apă este inima regelui în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.. Toată calea omului este dreaptă în ochii lui, dar numai Domnul cântăreşte inimile.”

Aceste versete exprimă ideea că inima și deciziile unui rege sunt controlate de către Domnul sau Dumnezeu, asemenea cursului unui râu. În plus, ele subliniază faptul că oamenii pot considera că calea lor este dreaptă în proprii ochi, dar doar Domnul poate să cunoască adevărata intenție a inimilor lor.

Pildele lui Solomon

Cap.22.2. ,,Bogatul şi săracul se întâlnesc unul cu altul; dar Cine i-a făcut este Domnul.”

Acest pasaj subliniază ideea că atât bogații, cât și săracii au fost creați și au fost determinați de către Domnul sau Dumnezeu. El evidențiază egalitatea oamenilor în fața lui Dumnezeu și faptul că toți oamenii, indiferent de statutul lor material, sunt creați de El.

Pildele lui Solomon

Cap.29.26. ,,Mulţi caută faţa stăpânitorului, dar dreptatea omului vine de la Domnul.”

Acest verset subliniază faptul că mulți oameni încearcă să câștige favorurile și bunăvoința stăpânitorilor sau autorităților, dar, în final, dreptatea și judecata corectă vin de la Domnul sau Dumnezeu. Acest pasaj ne amintește de importanța căutării dreptății și de a depinde de Dumnezeu în căutarea ei, în loc să depindem exclusiv de favorurile oamenilor puternici.

Ieremia

Cap.10.23. ,,Ştiu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia celui ce merge, putinţa să-şi îndrepte paşii săi.”

El afirmă că omul nu are control total asupra căii sale sau asupra destinului său și că omul nu poate să-și îndrepte pașii fără ajutorul divin. Acest verset subliniază importanța supunerii față de Dumnezeu și recunoașterea puterii și controlului Sale asupra vieții și destinului uman.

CORANUL

Surah 3|145| ,,Nimeni nu poate muri decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu şi când ceea ce îi este scris ajunge la soroc. Cui vrea răsplată în Viaţa de Acum, îi vom face parte. Cui vrea răsplată în Viaţa de Apoi, îi vom face parte. Curând îi vom răsplăti pe cei care dau mulţumire.”

Acest verset afirmă că nimeni nu poate muri fără voia sau îngăduința lui Dumnezeu și că moartea are loc în momentul predestinat și scris în destinul fiecărei persoane.

Psalmul 19

8. ,,Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.”

El sugerează că, în timp ce unii se mândresc cu bogățiile materiale, cum ar fi căruțele sau caii, credincioșii se mândresc cu credința lor și cu relația lor cu Dumnezeu.

CORANUL

Surah 2|102| ,,De la ei au învăţat să dezbine bărbatul de nevasta sa. Nu pot face însă nici un rău nimănui, fără îngăduinţa lui Dumnezeu.”

Cu toate acestea, versetul subliniază că nimeni nu poate face rău sau să cauzeze despărțire între oameni fără permisiunea sau voința lui Dumnezeu.

El arată că orice acțiune sau influență negativă nu poate avea loc fără știința și îngăduința lui Dumnezeu, iar credincioșii ar trebui să se încreadă în voința Lui.

Ecclesiastul

Cap.3.1,2,3,4,5,6,7,8,10,11 ,,Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare.Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti.

Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace. Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume.

Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit.”

Acest pasaj subliniază că există timpuri diferite pentru fiecare aspect al vieții, și aceste timpuri sunt stabilite de Dumnezeu. Autorul observă că există momente pentru bucurie și momente pentru tristețe, momente pentru construcție și distrugere, pentru pace și război.

De asemenea, autorul menționează că Dumnezeu a pus "veșnicia" în inimile oamenilor, ceea ce poate fi interpretat ca dorința umană de a căuta sensul și scopul în viață. Totuși, în ciuda acestei căutări, autorul recunoaște că omul nu poate înțelege pe deplin lucrarea lui Dumnezeu și planurile Sale.

Ecclesiastul

Cap.7.13, 14. ,,Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat? În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare.”

Acest pasaj subliniază înțelepciunea și suveranitatea lui Dumnezeu în ceea ce privește evenimentele din viața omului. Versetul 13 ne îndeamnă să ne gândim la faptele lui Dumnezeu și să înțelegem că omul nu poate schimba sau îndrepta ceea ce Dumnezeu a hotărât sau a permis să se întâmple.

Versetul 14 ne învață să fim bucuroși în zilele de fericire și să reflectăm la faptul că Dumnezeu este autorul atât al zilelor bune, cât și al celor rele, astfel încât omul să nu poată prevedea ce se va întâmpla în viitor.

CORANUL

Surah 11|104| ,,Noi nu o vom întârzia decât până la sorocul hotărât.”

Allah spune că El nu va întârzia să răspundă decât până la momentul hotărât de El însuși. Aceasta evidențiază credința islamică că Dumnezeu are un plan și un timp potrivit pentru fiecare lucru și că credincioșii trebuie să aibă răbdare și să aibă încredere în planurile Sale.

CORANUL

Surah 2|210| ,,Ei ce vor fi aşteptând? Ca Dumnezeu să le vină cu îngerii, la umbra norilor? Soarta a fost hotărâtă: totul se întoarce la Dumnezeu.”

Versetul subliniază importanța încrederii în planurile și hotărârile lui Dumnezeu. El sugerează că oamenii ar putea să aștepte să vadă semne sau miracole ca dovezi ale credinței lor, dar că destinul și planurile divine au fost deja hotărâte și că totul se întoarce la Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie după Ioan

Cap.9.1, 2, 3. ,,Şi trecând IIisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?

IIisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”

El a explicat că acest om a fost născut orb pentru ca lucrările lui Dumnezeu să poată fi arătate prin el, sugerând că vindecarea lui va sluji ca o dovadă a puterii și milostivirii lui Dumnezeu.

CORANUL

Surah 9|51| ,,Spune: ,,Nimic nu ne atinge afară de ceea ce Dumnezeu ne-a scris. El este Stăpânul nostru! Lui să se încredinţeze credincioşii!”

Versetul subliniază credința că tot ceea ce li se întâmplă oamenilor este determinat de voința și scrisul lui Dumnezeu. Credincioșii sunt îndemnați să recunoască că nimic nu poate să-i atingă decât ceea ce a fost predestinat sau scris pentru ei de către Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie după Luca

Cap.12.1. ,,Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.”

Sfânta Evanghelie după Marcu

Cap.13.11. ,,Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.

Acest pasaj subliniază importanța încrederii în Duhul Sfânt și a faptului că credincioșii pot conta pe ghidarea și ajutorul lui Dumnezeu în momentele dificile sau în confruntările cu autoritățile. Învățătura lui Isus sugerează că credincioșii ar trebui să aibă credință și să se bazeze pe Duhul Sfânt pentru a le oferi înțelepciune și cuvinte potrivite în timpul dificultăților.

CORANUL

Surah 71|4| ,,El vă iartă vouă din păcatele voastre şi vă dă vouă un răgaz până la un anumit soroc. Când va veni însă sorocul lui Dumnezeu, nimic nu-l va întârzia. O, dacă aţi şti!”

Cu toate acestea, se sugerează că, atunci când vine vremea stabilită de Dumnezeu, aceasta nu va fi întârziată și oamenii ar trebui să fie pregătiți pentru acea vreme.

CARTEA VIEŢII – fişierele de informaţii

din planul general DIVIN

Cartea Vieţii sau Cărţile sunt acele fişiere de informaţie din Planul general Divin în care sunt scrişi oamenii, soarta lor, faptele lor şi viaţa pe pămînt şi în ceruri.

În Cartea Vieţii deja sunt scrise numele unor oameni, şi deci nu depinde de faptele oamenilor, ci invers faptele lor deja sunt prescrise. În Cartea Vieţii sunt scrişi oamenii care vor birui răul, vor fi îmbrăcaţi în “haine albe”, adică comportamentul lor va fi curat, neprihănit, moral.

Iisus nu îi va şterge din Cartea Vieţii, deoarece nici nu i-a scris El ci Tatăl Dumnezeu, Iisus doar va mărturisi. La fel se accentuează că unii oameni (numele lor) sunt scrişi în Cartea Vieţii de la întemeierea lumii, deci până la naşterea lor materială. Persoanele care nu sunt scrişi în Cartea Vieţii se vor închina Fiarei. Judecata oamenilor va fi după faptele lor, care sunt deja scrise în Cartea Vieţii.

Astfel soarta oamenilor, faptele lor sunt deja programate. Oamenii care nu sunt scrişi în Cartea Vieţii se vor închina Fiarei dar osînda lor este pregătită şi ei vor pieri fiind aruncaţi în foc.

Sfânta Evanghelie după Luca

Cap.10.20. ,,Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri.”

El îi avertizează să nu se bucure doar de puterea de a izgoni duhurile necurate, ci să se bucure în primul rând că numele lor sunt scrise în ceruri.

CORANUL

Surah 57|22| ,,Nici o nenorocire nu atinge pământul şi nici pe voi înşivă fără ca aceasta să nu fie scrisă într-o Carte, înainte chiar de a fi descătuşat-o. Aceasta Îi este lesne lui Dumnezeu!”

Acesta afirmă că nicio nenorocire nu poate să atingă pământul sau oamenii fără ca aceasta să fi fost înregistrată sau scrisă într-o Carte, înainte chiar de a se întâmpla. Aceasta reflectă credința că Dumnezeu are cunoașterea completă și controlul asupra tuturor lucrurilor. Acest verset subliniază că totul este sub controlul și cunoașterea lui Dumnezeu și că evenimentele sunt predestinate în planurile Sale.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

Cap.3.5. ,,Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”

Isus le promite celor care biruiesc și sunt credincioși că vor fi îmbrăcați în veșmintele albe. Acest simbol al veșmintelor albe indică sfințenia și puritatea și reprezintă mântuirea și curăția sufletului. Isus mai spune că nu va șterge numele celor care au biruit din Cartea Vieții, ceea ce înseamnă că ei vor avea parte de viața veșnică în prezența lui Dumnezeu. De asemenea, Isus va mărturisi numele lor înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor Lui, confirmând astfel mântuirea lor.

Acest pasaj oferă o promisiune de mântuire și încurajează credincioșii să persevereze în credință și să biruiască ispitele vieții, pentru a primi răsplata divină.

Ieşirea - a doua carte a lui Moise

Cap. 32. 32, 33 ,,Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!" Zis-a Domnul către Moise: "Pe acela care a greşit înaintea Mea îl voi şterge din cartea Mea.”

Moise a spus că, dacă Dumnezeu nu-i iartă, atunci să fie șters și el din cartea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Moise a fost atât de îngrijorat pentru poporul său încât era gata să-și ofere propria sa viață pentru ei.

În răspunsul lui Dumnezeu, El a afirmat că va șterge pe cei care au păcătuit împotriva Lui din cartea Sa, făcându-și astfel cunoscută hotărârea Sa de a-i pedepsi pe cei vinovați.

CORANUL

Surah 6|59| ,,El are cheile Tainei pe care nu o cunoaşte nimeni afară de El. El cunoaşte ceea ce este pe uscat şi în mare. Nici o frunză nu pică fără ca El să o ştie. Nu este nici măcar un grăunte în întunecimile pământului, nici nimic, fie verde, fie uscat, care să nu fie amintit într-o Carte desluşită.”

Acest verset subliniază cunoașterea profundă și detaliată pe care Dumnezeu o deține cu privire la toate aspectele existenței, atât cele vizibile, cât și cele ascunse.

Acest verset evidențiază cunoașterea profundă a lui Dumnezeu cu privire la viitor, inclusiv cunoașterea Orei Judecății (Ziua de apoi), dar și cunoașterea aspectelor zilnice, precum ploaia, dezvoltarea fătului în pântece și momentul și locul morții fiecărui individ. El subliniază faptul că doar Dumnezeu deține această cunoaștere detaliată, iar toate aceste aspecte sunt consemnate într-o Carte deslușită sau într-un registru divin.

Psalmul 68

32. ,,Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.”

În acest pasaj, Psalmistul se roagă ca cei răi și cei care se opun lui Dumnezeu să fie șterși din "cartea celor vii," ceea ce sugerează că aceștia ar trebui să fie pedepsiți sau excluși din rândul celor binecuvântați de Dumnezeu. În contrast, "cei drepți" sau cei neprihăniți sunt cei care sunt menținuți în acea carte a vieții.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

Cap.13.8. ,,Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.”

Cu toate acestea, cei ale căror nume sunt scrise în "cartea vieții Mielului înjunghiat" sunt considerați ca fiind aleși sau binecuvântați de Dumnezeu și nu vor participa la închinarea Bestiei.

Daniel

Cap. 12.1. ,,Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte.”

Totuși, cei care vor fi mântuiți sunt cei ale căror nume vor fi găsite scrise în "carte". Aceasta este o referință la "Cartea Vieții" sau "Cartea Mielului" menționată și în alte părți ale Bibliei, care conține numele celor aleși și mântuiți de Dumnezeu.

CORANUL

Surah 11|6| ,,Nu este vietate pe pământ care să nu fie înzestrată de Dumnezeu, şi căruia El să nu-i cunoască culcuşul şi cămara, căci totul este într-o Carte desluşită.”

Acest verset subliniază credința islamică în providența lui Dumnezeu și în controlul Său asupra tuturor aspectelor vieții și creației. El arată că fiecare creatură are un rol și un loc specific în planul lui Dumnezeu, iar aceasta este înregistrată într-o Carte divină, care este văzută ca o exprimare a cunoașterii și planurilor lui Dumnezeu pentru creația Sa.

CORANUL

Surah 11|105| ,,În Ziua când acesta se va împlini, nimeni nu va vorbi decât cu îngăduinţa Sa. Unii vor fi nenorociţi, alţii fericiţi.”

Acest verset subliniază faptul că în Ziua Judecății, toate ființele umane vor fi sub autoritatea și controlul lui Dumnezeu, și nimeni nu va putea vorbi sau acționa fără a avea permisiunea Sa

CORANUL

Surah 17|13| ,,Fiecărui om i-am legat soarta de gât şi în Ziua Învierii îi vom scoate o carte pe care o va afla deschisă:“Citeşte-ţi cartea! Ea este de ajuns astăzi ca tu să dai socoteală de tine însuţi.”

Versetul indică faptul că fiecare individ va avea o carte sau un registru al vieții lor, în care sunt înregistrate toate faptele și acțiunile lor. Cartea sau registru se consideră a fi o înregistrare exactă și infailibilă a vieții și acțiunilor fiecăruia, care va servi ca bază pentru judecata finală.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

Cap.20.12.15. ,,Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este Cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor.

Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc.”

Acest verset indică că fiecare persoană poartă propriile acțiuni și responsabilități, și în Ziua Învierii, li se va arăta o carte care va dezvălui toate detaliile faptelor lor. Cartea sau registru se consideră a fi o înregistrare exactă și infailibilă a vieții și acțiunilor fiecăruia, care va servi ca bază pentru judecata finală.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

Cap.21.27. ,,Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.

Numai cei a căror nume sunt scrise în "Cartea vieții Mielului" vor avea acces la această cetate. "Cartea vieții Mielului" reprezintă lista celor mântuiți și aleși de Dumnezeu.

Concluzii generale

1. Crearea “lumii noastre” este absolut determinată şi în esenţă şi în formă. Omul, îngerii, toată lumea creată, vie sau ne vie, ca structuri create nu sunt liberi în acţiuni, gânduri, sentimente şi totalmente depinde de Fatum sau Planul Divin. Determinismul sau “Soarta” este unicul mod de existenţă a vieţii vii şi nevii, existenţei întregului Univers. Determinismul și Planul Divin sunt elementele centrale ale existenței și evoluției lumii noastre, determinând toate acțiunile, gândurile și sentimentele omului și a întregii creații.

2. Orice părere ar avea omul, orice cunoştinţe ar poseda, toate sunt programate de Creator, indicând lipsa libertății individuale (LIBERUL ARBITRU) în alegerea lor. Şi dacă cineva crede sau se gândeşte altfel şi această diversitate la fel este programată şi necesară.

3. În general Dumnezeu “preferă” diversitatea unicităţii Creaţiunii sale. Cu ale cuvinte „Unitate prin diversitate”. Prin diversitate totul se manifestă, se desfăşoară şi structuri spirituale şi idei şi Materia. Viaţa spirituală a omenirii în general şi a persoanei în particular, este diversă şi contradictorie, însă această calitate de contradicţie a ei la fel este determinată şi programată de Creator. Chiar dacă viața spirituală a omenirii este diversă și contradictorie, această contradicție este tot determinată și programată de Creator.

4. Planul Divin al Dumnezeului este ascuns de oameni, chiar şi Iisus, Fiul, care a participat la elaborarea Planului, nu cunoaşte absolut totul. Unele subtilităţi Dumnezeu le ţine în Marele Mister secret. Însuşi soarta Fiului lui Dumnezeu a fost planificată şi se desfăşoară în strictă corespundere cu Planul Tatălui. Planul Divin este ascuns și nu poate fi înțeles în întregime de către oameni, inclusiv de către Iisus, și doar anumite secvențe din Plan se dezvăluie printr-unii indivizi prin semne, gânduri, vedenii și alte mijloace.

5. Cunoştinţele despre Dumnezeu şi Planul său Divin, oamenii îl au numai în volumul planificat şi admis de către Dumnezeu. Descoperirea oamenilor a unor secvenţe din Planul Divin se manifestă prin apariţia la unii oameni (proroci, clarvăzători, prezicători, etc.) prin semne, gânduri, visuri, vedenii şi altele, informaţii privind viitorul sau trecutul. Anume îndeplinirea a visurilor prezise de către proroci încă odată ne convinge despre Determinismul absolut şi executarea întocmai a Planului lui Dumnezeu.

6. Sunt convins că problema disputată apare ca o ipoteză, dar faptele şi raţionamentele prezentate din punctul de vedere al ipotezei ne permite să apreciem că astfel de ipoteze sunt necesare pentru cercetarea fenomenelor istorice logice şi filosofice. Sunt convins că Legile lui Dumnezeu au stabilit soarta popoarelor şi a fiecărui om, în general soarta Universului. Păreri sunt diferite, însă nu putem neglija şi părerea acestei ipoteze. Cred că cititorul s-a convins în existenţa reală a Determinismul şi Destinului, deoarece toate argumentele prezentate precum şi concluziile arătate întăresc ipoteza cosmogonică a Determinismului Divin. Există o ipoteză a determinismului și destinului care este susținută în text, indicând că aceasta este necesară pentru a cerceta fenomenele istorice, logice și filosofice. Se afirmă că toate argumentele și concluziile susțin această ipoteză.

7. Această legitate ar permite ipotetic, precalcularea apariţiei sau dispariţiei unor fenomene istorice majore, calitative, importante. Atît persoanele individuale cît şi popoarele apar, se dezvoltă şi dispar conform Planului Divin, iar constantele stabilite de către ştiinţă ca de exemplu raportul de aur confirmă armonia, determinismul fenomenelor istorice, fac o legătură virtuală dintre Trecut, Prezent şi Viitor. Nici Trecutul nici Viitorul nu există real, deoarece Universul există numai în Prezent. Trecutul a fost şi nu mai există, Viitorul va fi şi încă nu există. Secţiunea Divină sau Secţiunea de Aur stabilită de oameni în diferite fenomene naturale, mai ales în exemplele istorice, ne permite să conchidem că Determinismul este nu o ipoteză limitată, ci universală, cosmogonică. Determinismul ar putea permite precalcularea unor fenomene istorice majore, sugerează o legătură între trecut, prezent și viitor, și afirmă că universul există doar în prezent.

8. Sunt convins că Legile lui Dumnezeu, stabilesc soarta popoarelor şi a fiecărui om, în general soarta Universului. Păreri sunt diferite, însă nu putem neglija şi părerea acestei ipoteze. Cred că cititorul s-a convins în existenţa reală a Determinismului şi Destinului, deoarece toate argumentele prezentate precum şi concluziile arătate întăresc ipoteza cosmogonică a Determinismului Divin şi a universalitatea acestei legităţi. Această convingere reflectă ideea de determinism divin și destin, care susține că tot ceea ce se întâmplă în lume este predestinat sau guvernat de o voință divină.

9. În concluzie, textul de mai sus susține ideea că existența și evoluția Universului, precum și viața individuală și colectivă a oamenilor, sunt strâns legate de Determinismul Divin și Planul Creatorului, cu toate acestea, lucrarea nu reprezintă o abordare universal acceptată și rămâne o perspectivă filozofică sau religioasă specifică. Există oameni care cred în determinism și destin, dar există și cei care susțin idei precum liberul arbitru sau care văd lumea dintr-o perspectivă mai seculară și științifică. Conceptul de determinism divin și destin este prezent în multe religii și filozofii, dar este important să recunoaștem că nu există dovezi empirice clare care să susțină sau să respingă această idee. Fiecare persoană este liberă să-și formeze propria convingere în această privință, bazată pe credința și experiențele lor personale. În concluzie, credința în determinismul divin și destin este o chestiune subiectivă și depinde de convingerile individuale.

Cliodinamica deterministă

7 iul. 2017

Aspectul spiritual al Cliodynamicii deterministe reflectat în Biblie și Coran

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu